2,000 matches
-
alți istorici preocupați numai de interese politice (Huntington, 1998, 459-462). În Europa centrele culturale și de putere s-au deplasat dintr-un loc în altul, ea nefiind circumscrisă unui singur pol civilizator, iar bogăția și frumusețea culturii europene își au sorgintea tocmai în diversitatea și multitudinea formelor sale, apărute pe o fundație comună. Entitatea umană europeană este, la originea ei, strâns legată de ideea responsabilității și libertății consacrate în temeiul legilor. Când Asia amenință, prin perși, Europa, acest cuvânt desemnează pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
al cărui nume real era Ehrich Weisz. În ceea ce privește prefixul „Mal”, deși ar putea fi suspectat că l-a împrumutat de la Max Breit, un alt mare artist care a performat sub numele de Malini, acesta fusese ales pentru că în limbile de sorginte latină, era rădăcina familiei lexicale a cuvântului „rău”. Acesta era o altă însușire a artei pe care el o practica. Așadar, acum viziona caseta, măsurând în gând unghiuri și căutând locuri în care martorii s-ar putea ascunde, luându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cerut să i se pună cătușe. - Din păcate pentru ea, tipul s-a dovedit a fi Victor Ramos. - Congressman-ul. Lincoln Rhyme nu era interesat efectiv de guvern, dar știa câte ceva despre Ramos: un politician oportunist, care își abandonase alegătorii de sorginte latină și Harlemul spaniol până nu demult, iar acum își dăduse și el seama că în noul context corect din punct de vedere politic - și ținând cont și de mărimea electoratului său - poate forța lucrurile în direcția unui loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de altă parte, faptul că trebuie să cadă în admirație, nu să admire și să respecte un maestru, acest statut se va atotperpetua. Ați putea să accentuați puțin diferența? Când cad în admirație, mă predau necondiționat și necritic unei idei. Sorgintea masculină există și în gândirea feministă, dar în sens critic și condiționat. Avem un feminism existențialist post-Beauvoir, în care ne tragem parțial și din Sartre, un feminism postmodern, în care ne tragem masiv din Derrida și din Lyotard, un feminism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
celorlalte „cercuri reacționare din exterior”. Se considera că, în România, dispăruse baza social-economică care să determine săvârșirea de infracțiuni contra securității statului de către cetățenii autohtoni, astfel încât, toate elemente cauzale acceptate pentru asemenea fapte deosebit de grave trebuiau să-și aibă sorginte externă. Tocmai de aceea, cercetările efectuate în cazurile de acest gen erau deosebit de dificile, noi, anchetatorii, trebuind să găsim probe fără cea mai mică fisură care să demonstreze, de pildă, că o explozie sau un incendiu a avut drept cauze
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
de ordin politic vin și trec, Însă multe dintre acestea au o rădăcină „sănătoasă“, În sensul În care vor reapărea permanent. „Tatăl meu a fost liberal din punctul de vedere al religiei, prin urmare mi-am Însușit o credință de sorginte feminină, venind de la mama. Am fost Învățată să am o relație mai personală cu Allah, iar nu una patriarhală, bazată pe legi și reguli stricte“. Leila Aboulela a adus În discuție o realitate interesantă legată de emigranții În Marea Britanie din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea chestiunii Capitale a Republicii, Fabiola, Georgicele (traducere de Ochoa) și De divinatione ( În latină). Moartea Îl surprinde În toiul muncii; după mărturia intimilor, avansase serios În redactarea Evangheliei după Luca, lucrare de sorginte biblică, a cărei ciornă nu s-a păstrat și a cărei lectură ar fi fost deosebit de interesantă*. Metodologia lui Paladión a făcut obiectul atâtor antologii critice și teze de doctorat, Încât o nouă prezentare este aproape superfluă. E suficient să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Plata, chiar dacă vreun Aristarh a avut câte ceva de obiectat Împotriva prețiozității stilului și a excesului de acrostihuri și digresiuni. În pofida virtuților pe care critica cea mai exigentă a revistei Marș le-a recunoscut acestor mărunte opere, scurte prin propria lor sorginte, ele nu puteau constitui acel magnum opus pe care Îl căuta curiozitatea noastră. Pe ultima pagină a nu știu cărui volum de Mallarmé, am dat de această adnotare a lui Nierenstein Souza: E curios că Mallarmé, atât de setos de absolut, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îngreuna mersul. Două conjecturi Îl tentează pe savant. Una că baston, vorbă rar folosită acum, e o relicvă prețioasă a limbii din acea epocă, chiar și Între cele mai rustice hotare; alta, cea care se potrivește perfect cu viguroasa ei sorginte, e că Morarul a vrut să afirme, o dată pentru totdeauna, că limba era a sa și că el o potrivea după voia inimii. Cândva, un dominus pedantesc, din cei de care nu ducem lipsă nicicând, i-a reproșat cine știe ce vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de salon (1914), magnanima palinodie Spirit de salon (1914), de-acum depășitul manifest Cuvinte către Pegas (1917), notele de călătorie din La Început a fost vagonul pullman (1923) și cele patru numere numerotate ale revistei Zero (1924-1927) (n.a.). (Notele de sorginte comică din textul original nu sunt toate atribuite cuiva de către autori. De aceea, le/ am notat cu n.a., pentru a le deosebi de ale noastre, care nu poartă nici o mențiune [n.t.]) Atributele tipice ale unui gaucho. Pumă mică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
astfel niciodată) este pasul decisiv înspre abandonarea oricărei iluzii de realism și instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fără rest, al cărții, și nu al vieții*. Cadrul sadovenian devine astfel abstract, filozofic, un univers guvernat rațional cu o înțelepciune de sorginte orientală. Așa cum încă de la începutul secolului presimțea degradarea civilizației moderne, Sadoveanu are de timpuriu intuiția spiritualității orientale. Pe urmele lui Montesquieu și Voltaire, și alături de Hesse, Malraux, Camus, Durrell, dar și alții, aceasta este și cea mai radicală poziție - artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Proba e simplă, e aceea a traducerii. Un mare poet nu trece în altă limbă ori trece cu pierderi imense. Poezia e triumful limbii materne, dovada că limba nu e un mijloc de comunicare, de transport, un vehicul, ci matcă, sorginte ori, ca să rămân prozaic, loc de producție. Un mare poet e cel care sapă la el în odaie și se îngroapă în limbă ca într-o piramidă. Un faraon care îi înalță limbii materne mausoleu. Așa a fost Eminescu, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
mai degrabă un mic cinism. Și megalomanie! Spune într-un loc N. Manolescu (citat de I. Petraș): „Dacă n-ar exista criticii literari, o spun fără nici un orgoliu stupid, n-ar exista literatură”. Solipsismul acesta e și el tot de sorginte călinesciană. Căci nu scria maestrul lui Manolescu: „O literatură occidentală poate trăi fără critic, criticul român se poate ș...ț realiza și fără literatură”? Ca și maestrul său, N.M. se simte prea mare într-o literatură prea mică. Deosebirea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
suportul vizual se substituie într-o măsură din ce în ce mai accentuată celui scris, în care cartea pierde, evident, teren în fața filmului. Mai mult, există, în interiorul acestui semnificativ transfer de influență, riscuri considerabile: teroarea țesută cu migală și cu abilitate de romanul de sorginte gotică pare că se disipează instantaneu, chiar în clipa descompunerii accelerate a cadavrelor resuscitate pe ecran. Cele mai multe dintre producțiile subsumate genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o parte, de gama extrem de limitată de trame virtuale și, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care se multiplica de mînă În atîtea exemplare cîți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce-și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la cîteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S-ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul nostru constă În forță. Unde Începe dreptul? Și unde se termină? Într-un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m-aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărîma În bucățele Întreaga orînduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvîntul ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un metru optzeci și arăta excepțional - dar nu Într-un sens convențional al cuvântului. Avea o față foarte tânără, a cărei inocență era stricată de niște ochi verzi, pătrunzători, tiviți cu gene negre, lungi. Îi lipsea cumva magnetismul intens de sorginte animală ce Însoțește adeseori frumusețea masculină sau feminină. Personalitatea sa părea că rezidă mai degrabă În ceva mental și nu-i stătea În putere s-o activeze sau s-o dezactiveze, ca pe un robinet. Dar nimeni nu uita cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că pentru tine nu contează defel. Nici la de sentimentul datoriei. Dar, Burne, de unde știi că revistele pe care le citești și societățile În care ești membru și idealiștii ăștia cu care te Întâlnești nu sunt pur și simplu de sorginte germană? — Unele sunt, firește. De unde știi că nu-s toate filogermane și nu doar niște instituții slabe de Înger, cu nume iudeo-germane? Există o probabilitate, se Înțelege, a spus Burne Încet. În ce măsură - mai mare sau mai mică - mă situez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doamnei Lawrence sau fusese dobândită prin Îndelungate sejururi În Italia și Spania. La prânz, două pahare de sauterne i-au dezlegat limba și a vorbit, cu ceea ce socotea a fi vechiul lui farmec, despre religie, literatură și amenințătoarele fenomene de sorginte socială. Doamnei Lawrence Îi făcea, evident, plăcere prezența lui Amory, dar o interesa cu osebire ce gândea. El dorea ca lumea să-i admire iarăși inteligența, căci, după o vreme, mintea putea deveni o locuință plăcută. — Monsignor Darcy crede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câmpiile și animalele” (69, p. 426). Ei ar fi fost înecați pentru ca „în locul lor [Dumnezeu] să facă alți oameni mai mici și mai ascultători” (3, p. 137). Etnologul Romulus Vulcănescu (69, p. 427) a considerat că aceste legende sunt de sorginte locală, fiind generate de un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” (78). Pentru o discuție pole mică în această privință, vezi nota 125. De regulă, legendele și credințele populare românești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cât motivul Arborelui cosmic, din care șamanul își face toba (motiv central în șamanism), și, în general, sistemul cosmologic al șamanilor sunt probabil tot de origine mesopotamiană (108). Nu se poate afirma cu certitudine că toba șamanilor asiatici își are sorgintea în „toaca” (pukku) sumero- akkadiană. Ceea ce știm cu siguranță însă este faptul că instrumentul de tip tobă (membranofon) își are sorgintea în instrumentul de tip toacă (idiofon). Inițial, era lovit cu două bețe un trunchi de copac căzut. Ulterior trunchiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt probabil tot de origine mesopotamiană (108). Nu se poate afirma cu certitudine că toba șamanilor asiatici își are sorgintea în „toaca” (pukku) sumero- akkadiană. Ceea ce știm cu siguranță însă este faptul că instrumentul de tip tobă (membranofon) își are sorgintea în instrumentul de tip toacă (idiofon). Inițial, era lovit cu două bețe un trunchi de copac căzut. Ulterior trunchiul a fost scobit, fasonat și, mult mai târziu, completat cu o membrană de piele, cu scopul de a amplifica intensitatea sunetului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sub el îmi era/ Un pat încheiat/ Din scânduri de brad/ în pat îmi ședea/ Tot Maica Marie” (89). 78. Ipoteza formulată de Romulus Vulcănescu este posibilă, în prin- cipiu, sub rezerva că această legendă ar putea fi tot de sorginte ebraică și doar remodelată în spațiul românesc. Un prim indiciu în favoarea acestei contraipoteze este numele de Jidovi sau Uriași pe care îl poartă antropoizii giganți din legendele românești („Uriașii sunt sinonimi cu Jidovii în limba poporului” ; cf. 76, p. 524
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
devenite adevărate cărți populare - „au circulat de o manieră de-a dreptul impresionantă, sub forma a zeci și zeci de cópii manuscrise, pe o arie întinsă, incluzând toate cele trei provincii românești” (91, p. 46). În această perioadă, cronografele de sorginte bizantină au ieșit din cercul relativ închis al lumii clericale și - cum a observat Nicolae Cartojan - „au pătruns, prin cărturarii mărunți, în masele adânci ale poporului și au lăsat în folclorul nostru urme care dăinuiesc până astăzi” (31, p. 246
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]