8,620 matches
-
avusesem când lăsasem indicații ca grupul să doarmă până târziu În prima zi, apoi să se trezească În voie pentru o „degustare de delicatese iernatice“ la un restaurant pitoresc. Alesesem meniul cu mâna mea: ferigi sote, ace de pin În sos picant, ciuperci „vântul de nord“ cu pălăriile lor micuțe, ciuperci ficat de vacă, mari, de un negru catifelat, o, și partea cea mai bună, trestie albă coaptă pe jar, a cărei textură este ceva Între sparanghel și andive. Bennie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
boia, sare și zahăr. Pe lângă pui, cel mai prețios fel de mâncare era talapaw, o supă de legume pregătită de bunica gemenilor care știa exact câte condimente și ardei să ia Între degete și să le amestece cu orezul pisat, sosul de pește și fasolea verde, ingrediente pe care Pată Neagră le adusese odată cu ultima expediție În sat. Ca să lege toate aceste arome, În mijlocul mesei, se găsea un vas mare cu orez. Bunica gemenilor Îi făcu semn lui Rupert să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aproape. Nu se poate, spuse Esmé. Restul prietenilor mei rătăceau de colo-colo, Îndeplinindu-și ritualurile matinale și pregătindu-se pentru micul dejun. Aveau hainele șifonate, iar părul turtit, numai creste și vâlcele. Bucătarii distribuiră castroane de lemn cu orez, cu sos făcut din făină de orez, mazăre, praf de arahide, creveți uscați și ardei iute - toate aduse de Pată Neagră. Primii serviți au fost onorații oaspeți, iar locuitorii din Locul Fără Nume au stat la coadă În spatele lor. Câteva fete Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gusturile lor pretențioase de San Francisco Își reveniseră și pofteau la mâncăruri mai variate. Nu li s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau, păsările se certau, dând din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pun pachețele cu mâncare pentru serviciu sau școală. Ōsaka și Kōbe Supă chinezească cu tăiței Sărbătoare tradițională japoneză, dedicată sufletelor morților; se sărbătorește între 13-16 august. Băutură japoneză, făcută din orez Tăiței japonezi, care se mănâncă în supă sau cu sos de soia; există mai multe metode de preparare. Tăiței japonezi groși, serviți în supă sau simpli. Tot un fel de montagnes russes, dar care este acoperit. Avocat america și politician de marcă care a militat pentru drepturile consumatorului, umanitarism, protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum un păzitor și-ar păzi porcii. Când se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
par”, Dar de-n mână e-o minciună, Du-o iute la gropar. Nu sunt păduri făr’ uscături, Nici state fără lepre; La noi atâtea secături Au prins adânc în vetre. 3 august 2004 Azi, mulți înghit răbdări prăjite Și sosuri beau de amăgiri; Puțini, în schimb, pe „necăjite”, Se-ndoapă, și-n zadar te miri. Dihania, dar nu-i așa În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
treizeci, fără să arate însă a pigmeu sau a liliputan. Stătea în mașină uitându-se sever drept în față. Când l-am privit mai bine, am observat că avea pe reverul redingotei ceva ce părea a fi o pată de sos. Am mai observat că între jobenul de mătase și tavanul mașinii rămânea un spațiu de patru-cinci centimetri. ĂDar, în primele minute petrecute în mașină, eram preocupat în mod special de starea sănătății mele. Pe lângă pleurezie și un cap pocnit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat. Locotenentul se afla tot în fața bibliotecii. Răsfoia paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sex, dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cerșetor. Ochii de un verde iritant picau urdorile din ei, dantura jumătate lipsă iar ce mai putea fi numiți dinți erau Încărcați neglijent cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o monedă, așa că se dusese acasă. În holul clădirii administrația pusese un ecran de televizor ca să vadă portarul spărgătorii. Dar portarul era tot timpul dus pe undeva. Dreptunghiul electronic radiant bâzâia În gol. Sub picioare era carpeta respectabilă, brună ca sosul de friptură. Grilajul interior al liftului, romburi suple de aramă pliante, murdare și lucinde. Sammler intră În apartament și se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
des, chiar și ca proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa Înghesuit, mirosind a piatră, văruit În alb, observase ramurile de palmier de la fereastră Într-o atmosferă caldă, limpede. Shula le gătea dintr-o carte de bucate mexicană, făcând sos de ciocolată amăruie, răzând nucă de cocos peste piepți de pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cântând. Îi plăceau liedurile lui Schubert. De ce trebuia să le amestece cu zumzetul aspiratorului scăpa puterilor lui de explicare. Dar nici nu putea să explice o preferință pentru anumite combinații: de exemplu, sendvișuri cu morun, șvaițer, limbă, biftec tartar și sos rusesc de salată Între straturi - lucruri cum se vedeau pe meniurile de la bufetele cu pretenții. Totuși clienții păreau să le comande. Indiferent de unde o luai, omenirea, Înnodată și Încâlcită, furniza atâtea ciudățenii, că nu mai puteai să ții pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe dinăuntru era o conservă de pește goală; ton În apă, marca Geisha, mirosind proaspăt a pește. Sammler duse cutia la nas. Aha! Luase cineva o gustare? Emil, șoferul, poate? Sau chiar Wallace, mâncând direct din cutie, fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat firimituri pe masă și furculița murdară, urme neglijente că a mâncat. Sammler dădu drumul Înapoi În coș cercului de metal tăiat, luă piciorul de pe pedala găleții și se duse În sufragerie. Acolo pipăi grătarul șemineului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scrisori arabe, trăgându-se deoparte ca să treacă camioane pline ochi de pâine, apăsând pe arcuri, ieșind În afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În lumina crăpată, sticlos persistentă și distorsionantă, a deșertului aceste forme umflate erau principalul punct de interes. Erau singurul subiect pe care sufletul avea să Îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scurs un moment lung până când a făcut legătura și a înțeles că nevasta osoasă, de vârstă mijlocie care ținea de mână un fiu adolescent era ea. La restaurantul din Hammersmith, Connolly se pare că a cerut un cocktail nesănătos împreună cu sosul de curry. Sheba i-a sugerat să ia o băutură mai slabă sau o bere, dar el a insistat: voia rom cu Cola. Ea n-a mai insistat. Era cam greu să-l dădăcească pe băiat cu pericolele băuturilor tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un pahar cu lapte, un lux pe care și-l permiteau datorită caprei. Caprele pe care Ellis li le dăduse în vremea când Zach zăcuse, ca o căprioară surprinsă în lumina farurilor. Pearl a tocat măcrișul și-a pregătit un sos de salată din ulei de migdale făcut în casă și oțet de mere. A așteptat până când Andy s-a culcat de după-amiază și-abia atunci s-a așezat lângă Zach. Putem să trăim și fără tine, i-a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și am încercat să trag cu urechea la conversația pasionantă care avea loc între patru bărbați uscați, arătoși, îmbrăcați în negru. Din nefericire, prindeam doar frânturi de fraze. „...să fii high...“, „...să te lași purtat de dragoste...“, „...un deget de sos teriyaki, frate...“ Apoi a venit Rachel. N-am mai fost de ceva timp pe-aici, a comentat, aruncând o privire neliniștită spre băieți. Am flashbackuri de introspecție. S-a așezat și a comandat un ceai verde. —Anna, te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și cu nuci verzi, care erau chiar de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de alte mâncăruri pe care mama mi le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei mari sărbători care a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas care, departe de a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i ceru o explicație. „Maiestate, răspunse Abu-l-Kasem, mă tem ca, gustând din sos, să nu mă cuprindă deodată pofta după puiul de potârniche.“ Doamne, iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai știu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și sorbi vin din cupa pe care o ținea în mână. Își ținea spatele drept și îl fixa pe Listarius cu ochii săi reci, verzui. O privire de șarpe. — Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucurându-se de bogățiile Germaniei Inferior, avea să-și potolească foamea de mâncare într-atât de mult încât avea să uite de foamea de putere? Omul care, sub privirile lui Flavius Valens, se abținea să nu lingă ultimele urme de sos de pe tavă îi avea de partea lui pe soldați și pe comandanții acestora și era iubit de populație, pe care o impresiona cu luptele de gladiatori și cu donații. Avea posibilitatea să-și vâre mâinile nu doar în sosuri, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sos de pe tavă îi avea de partea lui pe soldați și pe comandanții acestora și era iubit de populație, pe care o impresiona cu luptele de gladiatori și cu donații. Avea posibilitatea să-și vâre mâinile nu doar în sosuri, ci și în banii supravegheați cu mare atenție de Pompeius Propincuus, procuratorul Galliei Belgica și administratorul prudent al celor două Germanii. Ar fi fost de-ajuns - Flavius Valens închise ochii - să-l elimine pe Pompeius, și ar fi avut bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apă și sare, un miros îmbietor pentru cei aflați la capătul unui marș lung. Pe lângă mirosul de pâine se simțea un altul, mai greu. — Ceapă, usturoi și praz - Valerius adulmecă aerul. Aș mânca o strachină întreagă. — Eu aș înmuia în sos multă pâine. — Cum fac soldații. Ceapa, usturoiul și prazul țin departe bolile. Ăsta-i medicamentul soldaților. O rație bună de dimineață... Ai s-o primești și tu. — Eu? O să-l rog pe fratele meu să te înroleze. Titus îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]