2,213 matches
-
din Chișinău. În anul 1968 a devenit membru al PCUS. În perioada 24 decembrie 1985 - 12 iulie 1989, Alexandru Mocanu a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească, fiind ales și ca locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1986-1989). În vara anului 1989, confruntat cu mișcarea de eliberare națională din RSS Moldovenească, Alexandru Mocanu a rămas la Moscova.
Alexandru Mocanu () [Corola-website/Science/312570_a_313899]
-
(în ) (n. 14/27 mai 1915 - d. 21 aprilie 1980) a fost un activist de partid și om politic din RSS Moldovenească, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (1963-1980). s-a născut în satul Lipețchi din gubernia Herson, (astăzi în raionul Bârzula, regiunea Odesa, Ucraina), într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic din Tiraspol (1939), apoi
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
II-IV ale PCM a fost ales membru supleant al Comitetului Central, apoi la Congresele V-VII, IX-XIII ale PCM, membru titular al CC. În anul 1962 este numit președinte al Comitetului de stat pentru coordonarea lucrărilor de cercetări științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
ale PCM, membru titular al CC. În anul 1962 este numit președinte al Comitetului de stat pentru coordonarea lucrărilor de cercetări științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, începând din 12 aprilie 1963 Kiril Iliașenko devine și membru al Biroului CC al PCM (între anii 1962-1966 Prezidiul CC al
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, începând din 12 aprilie 1963 Kiril Iliașenko devine și membru al Biroului CC al PCM (între anii 1962-1966 Prezidiul CC al PCM). La Congresul al XXIII-lea al PCUS a fost ales membru al Comisiei centrale de
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
ales membru al Comisiei centrale de revizie (8 aprilie 1966 - 30 martie 1971), iar la Congresul XXIV (1971) și XXV (1976) - membru supleant al CC al PCUS (9 aprilie 1971 - 21 aprilie 1980). De asemenea, a fost și deputat al Sovietului Suprem al URSS (în legislaturile 7 și 8) și deputat al Sovietului Suprem al RSSM (în legislaturile 4-9, din 1955). În semn de prețuire a activității desfășurate pe plan politic, a fost distins cu Ordinul Lenin, două ordine Steagul Roșu
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
1971), iar la Congresul XXIV (1971) și XXV (1976) - membru supleant al CC al PCUS (9 aprilie 1971 - 21 aprilie 1980). De asemenea, a fost și deputat al Sovietului Suprem al URSS (în legislaturile 7 și 8) și deputat al Sovietului Suprem al RSSM (în legislaturile 4-9, din 1955). În semn de prețuire a activității desfășurate pe plan politic, a fost distins cu Ordinul Lenin, două ordine Steagul Roșu al Muncii și ordinul „Insigna de onoare”. Kiril Iliașenko a încetat din
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
apoi președinte al judecătoriei raionale din Rîbnița (1971-1977). În anul 1977 devine membru al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, ocupând în perioada 1985-1989 funcția de Președinte al acestei instituții. Fiind membru al Partidului Comunist din Moldova, este ales deputat în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile XI și XII. A exercitat în paralel cu activitatea judecătorească și funcția de președinte al Comisiei de Revizie a PCM (1986-1990). Între anii 1989-1994, Victor Pușcaș a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem
Victor Pușcaș () [Corola-website/Science/312568_a_313897]
-
în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile XI și XII. A exercitat în paralel cu activitatea judecătorească și funcția de președinte al Comisiei de Revizie a PCM (1986-1990). Între anii 1989-1994, Victor Pușcaș a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, apoi al Parlamentului Republicii Moldova. La data de 5 aprilie 1994, a fost numit în funcția de ministru pentru relațiile cu Parlamentul în Guvernul Andrei Sangheli (2). Renunță la activitatea politică în anul 1995, i se conferă gradul
Victor Pușcaș () [Corola-website/Science/312568_a_313897]
-
Ion Constantin Ciobanu sau Ivan Ceban (în ; n. 6 noiembrie 1927 - d. 2001) a fost un prozator, publicist și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (1986-1990). s-a născut la data de 6 noiembrie 1927, în satul Budăi (astăzi în raionul Telenești), într-o familie de țărani. A absolvit Școala pedagogică din Orhei, apoi cursurile literare superioare de pe lângă Uniunea Scriitorilor din
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
baza acestui roman, a fost făcut în anul 1973 filmul omonim, în care au interpretat actorii Mihai Volontir și Mihail Boiarski. În perioada 12 iulie 1986 - 17 aprilie 1990, Ion C. Ciobanu (Ivan Ceban) a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (în legislatura 11), îndeplinind în perioada 12-29 iulie 1989 și funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești. A fost de asemenea și deputat în Sovietul Suprem al URSS în legislaturile 6, 8 și
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
Boiarski. În perioada 12 iulie 1986 - 17 aprilie 1990, Ion C. Ciobanu (Ivan Ceban) a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (în legislatura 11), îndeplinind în perioada 12-29 iulie 1989 și funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești. A fost de asemenea și deputat în Sovietul Suprem al URSS în legislaturile 6, 8 și 9.
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
Ivan Ceban) a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Suprem din RSS Moldovenească (în legislatura 11), îndeplinind în perioada 12-29 iulie 1989 și funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești. A fost de asemenea și deputat în Sovietul Suprem al URSS în legislaturile 6, 8 și 9.
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
o întreprindere modernă de parfumerie (Fabrica "Viorica"). În anii '80, ca urmare a restructurării activității diplomatice a URSS și intensificării relațiilor cu țările străine, s-au acordat împuterniciri mai largi ministerelor de externe din republicile unionale. Dacă până atunci, președintele Sovietului de Miniștri al RSSM cumula tradițional și funcția de ministru al afacerilor externe, a apărut necesitatea instituirii unei funcții separate de ministru de externe. Astfel, la data de 29 decembrie 1981, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, a
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
unionale. Dacă până atunci, președintele Sovietului de Miniștri al RSSM cumula tradițional și funcția de ministru al afacerilor externe, a apărut necesitatea instituirii unei funcții separate de ministru de externe. Astfel, la data de 29 decembrie 1981, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, a fost numit ca ministru al afacerilor externe al RSSM diplomatul Petru Comendant. În calitate de ministru, Petru Comendant s-a ocupat de selectarea și formarea aparatului central al ministerului, care trebuia să exercite funcții specifice serviciului diplomatic
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
deschide peste hotare anumite reprezentanțe consulare și comerciale proprii, sau de a acredita reprezentanți ai acestora în republici. După ce a îndeplinit 8 ani funcția de mninistru al afacerilor externe al RSSM, la data de 21 aprilie 1989, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, lui Petru Comendant i s-a conferit rangul de Trimis Extraordinar și Plenipotențiar clasa I. În același an, viceministrul afacerilor externe al URSS, A. Bessmertnîh, a adresat o scrisoare Președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Ivan Calin
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
21 aprilie 1989, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, lui Petru Comendant i s-a conferit rangul de Trimis Extraordinar și Plenipotențiar clasa I. În același an, viceministrul afacerilor externe al URSS, A. Bessmertnîh, a adresat o scrisoare Președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Ivan Calin, în care menționa că: ""Ministerul de Externe al URSS intenționează să-l numească pe P. Comendant în calitate de Ambasador în Republica Cote d'Ivoire. Rugăm să asigurați sosirea lui Petru Comendant la Moscova către 1
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
de operații în vest. În timpul negocierilor care au avut loc la Moscova în august 1939, Rydz a respins toate încercările Puterilor Occidentale de a obține permisiunea Poloniei pentru ca Armata Roșie să înainteze spre vest, declarând: ""nu există nicio garanție că Sovietele vor lua parte activă la război; în plus, odată pătrunse pe teritoriul polonez, ele nu vor mai pleca niciodată"". Pe 1 septembrie 1939 când Germania a invadat Polonia, Śmigły-Rydz a fost numit Comandantul Suprem al armatei poloneze. Pe 7 septembrie
Edward Rydz-Śmigły () [Corola-website/Science/311027_a_312356]
-
și în Polonia. În 1945 a luat parte la Operațiunea Vistula-Oder și Bătălia de la Berlin. A fost comandantul trupelor sovietice din Germania, mai târziu s-a mutat la comanda trupelor din regiunea militară Kiev. În martie 1955, prin decretul Președintelui Sovietului Suprem al URSS, a fost numit mareșal al Uniunii Sovietice. Este singurul general sovietic îngropat nu la Moscova, ci în Stalingrad.
Vasili Ciuikov () [Corola-website/Science/311045_a_312374]
-
natal. La vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din Râbnița. Foametea și tifosul l-au făcut în anul 1921, după absolvirea școlii, să revină în satul natal ca secretar al sovietului sătesc, bibliotecar, director al unui teatru de amatori. Pentru o scurtă vreme, a făcut parte și din orchestra muzicală sătească. În anul 1926, Verșigora este încorporat în Armata Roșie. În anul 1927, după finalizarea stagiului militar obligatoriu în Armata Roșie
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
Ucraina a efectuat raiduri în vestul Belarusului și estul Poloniei, hărțuind permanent trupele germane. La data de 3 iulie 1944, aflați în regiunea Baranovici, ei s-au alăturat Armatei Sovietice permanente care luptau pentru eliberarea Republicii Belarus. Prin Decret al Sovietului Suprem al URSS din 7 august 1944, pentru conducerea cu succes a raidurilor și pentru merite speciale în organizarea mișcării de partizani, a fost avansat la gradul de general-maior și i s-a acordat titlul de Erou al URSS, precum și
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
Radiodifuziune și cu ziarul "Moldova Socialistă", evacuate la Moscova. După 1945, a exercitat funcțiile de președinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. (1946-1962), secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație. Debutează cu poezia "Biografie" în 1932 pe paginile ziarului bucureștean "Adevărul literar și artistic", după care publică sporadic poezii
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
După 1945, a exercitat funcțiile de președinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. (1946-1962), secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație. Debutează cu poezia "Biografie" în 1932 pe paginile ziarului bucureștean "Adevărul literar și artistic", după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]