16,835 matches
-
a-mi răspunde cu o întrebare: - Dar care om poate ști cât îi este dat să trăiască? Cine știe de va ajunge la bătrânețe sau nu? Acest lucru este ca și cum omul ar avea toate cele de trebuință pentru a se spăla: baie, apă caldă, săpun, prosop, dar nu se folosește de ele. Umblă nespălat și murdar, amânând spălarea pentru mai târziu. Nu se gândește că moartea poate veni pe neașteptate și îl va găsi murdar și, atunci, la ce bun le-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
folosește de ele. Umblă nespălat și murdar, amânând spălarea pentru mai târziu. Nu se gândește că moartea poate veni pe neașteptate și îl va găsi murdar și, atunci, la ce bun le-a mai avut pe toate, știind că acestea spală și curăță, dacă nu a dorit să se folosească de ele? Baia cu apa caldă, săpunul, și prosopul - zicea tata - este Biserica cu toate Sfintele Taine, care curăță și spală sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bun le-a mai avut pe toate, știind că acestea spală și curăță, dacă nu a dorit să se folosească de ele? Baia cu apa caldă, săpunul, și prosopul - zicea tata - este Biserica cu toate Sfintele Taine, care curăță și spală sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, că nu știm cât ne va lăsa Domnul, nu știm de vom avea timp sau nu pentru a ne curăța de păcate. Tu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
calc cu picioarele goale firele de iarbă aplecate sub greutatea ploii. Îmi place să merg și să alerg prin ploaie, să-i vorbesc și ea să mă asculte, să-i spun bucuriile și suferințele mele. Ea îmi adapă sufletul, mă spală și mă liniștește. Atunci când plâng prin ploaie, simt cum lacrimile mele se contopesc cu picăturile ei, cum îmi mângâie obrazul și îmi alină suferința. Ea mă cuprinde și mă ascultă. Mirosul de praf udat și de aer proaspăt și curat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Îmi amintesc o zi de sâmbătă seara. Era iarnă cu multă zăpadă. Copilul ieșise cu săniuța în uliță, stătu puțin și frigul îl aduse repede înapoi în casă la călduț. Pregătisem totul pentru a le face băița. Mai întâi, o spălasem pe cea mai mică, că apoi adormea imediat, iar eu puteam să fac celelalte mai în voie. Când veni rândul copilului să-l spăl, observasem că era cam trist. - Ce ai? îl întrebasem eu. El nu-mi răspunse. - Hai, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
repede înapoi în casă la călduț. Pregătisem totul pentru a le face băița. Mai întâi, o spălasem pe cea mai mică, că apoi adormea imediat, iar eu puteam să fac celelalte mai în voie. Când veni rândul copilului să-l spăl, observasem că era cam trist. - Ce ai? îl întrebasem eu. El nu-mi răspunse. - Hai, la făcut băiță și repede la culcare în pătuc, la călduț! îi zisei eu. Copilul ascultă și făcu ce-i spusesem. După ce-l spălasem, îmbrăcându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l spăl, observasem că era cam trist. - Ce ai? îl întrebasem eu. El nu-mi răspunse. - Hai, la făcut băiță și repede la culcare în pătuc, la călduț! îi zisei eu. Copilul ascultă și făcu ce-i spusesem. După ce-l spălasem, îmbrăcându-l, el zise trist: - Mamă, astăzi tanti Genia nu ne-a adus pâine și plăcinte. Eu nu observasem aceasta, dar copilul așteptase toată după amiaza ca să vină tanti Genia cu pâinica și plăcinta caldă. Suferea și nu înțelegea cum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii îi măcinau sufletul. Când citea scrisorile primite de la ei, sufletul i se topea ca un fulg căzut pe pământul cald, lacrimile îi spălau obrajii în fiecare noapte, înainte de a adormi. Unica dorință și unicul gând cu care trăia era să treacă timpul mai repede și să se întoarcă la ei. Se ruga mult ca Dumnezeu să o ajute să reziste. Îi părea rău
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu mai făcea duș cu ele. Cele mici au început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
duș cu ele. Cele mici au început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atunci sunt confuze, eram foarte mic, trebuie să recunoști, scrisese: "nicio masă fără pește"... tra la la... Dacă mergeați la prăvălie să cumpărați un ou vi se vindea și un pește, dacă voiați săpun "Cheia", un fel de săpun de spălat rufe, căci numai de acesta se găsea în toate prăvăliile din țară, vi se servea și un pește, dacă voiați să cumpărați zece cuie pentru un gard, deși nu aveați nevoie de niciun gard, acesta nu avea niciun sens, gardurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
place singur... își spune în sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește în felul lui inegalabil, i se face inima cât un purice când îl vede atât de neajutorat parcă i se spală creierul, se apropie, îl strânge în brațe, i-e bine și i-e rău. "Ce-i?" întreabă cu groază în suflet. "Mâine la opt ai susținerea lucrării de diplomă". I se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se spală pe dinți, se îmbracă în fugă, mama ei stă lipită de perete, cu un pachet, probabil cu mâncare, se enervează, își dă seama că își descarcă nervii pe biata femeie, îi atinge ușor obrazul, parcă ar atinge o hârtie uscată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trupul meu este un fel de copac de coral, se lasă parazitat de pești și alge, un copac fără piele. Tresare. Doar n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete, bronzul și graba au făcut treabă bună. Zâmbește, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te grăbești". Înot în bazinul imens, și aici sunt valuri înalte. Apa oceanului spală bazinul ca pe o coajă de nucă. Dansez în valuri și mă gândesc la viața aborigenilor. Acum o săptămână am fost invitată la cină la Mihai, fostul soț al Silviei. Acesta părăsise țara în 1947 în suita regelui. Păstrează tabieturi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câțiva kilometri mai încolo. Omul alb a mai făcut o crimă de neiertat. Prin anii '20 tăbărau peste triburile de aborigeni, luau copiii între un an și șapte ani, pe alese, cei mai viguroși, și îi duceau în orașe, îi spălau, îi îmbrăcau și îi dădeau spre adopție unor familii de australieni. Era ceva de bonton să crești un copil de aborigen ca pe propriul tău copil. Să-l porți la școală, să-i faci rost de o slujbă bună. Albii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el era caldă, porcăria îi dădea amețeli delicioase, nu, nu voia să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste cu iubita lui, cu ea se simțea ca pe un altar, dragostea îi spăla creierul, se simțea generos, puternic, curajos și curat. Dar știa că toate acestea sunt doar închipuiri, că viața e un rahat mare, că ne depravăm cu toții cât putem, numai să nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina în care colcăim
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cât este ea de frumoasă, cum a ajuns o adevărată doamnă, de un an și jumătate era învățătoare, își luase casă cu chirie, nu mai stătea îngrămădită într-un internat cu patruzeci de paturi într-o încăpere, nu se mai spăla în pârâul care curgea la marginea orașului, avea și ea un lighean ca orice doamnă care se respectă, din primul salariu și-a luat cea mai frumoasă rochie din oraș, o ochise cu luni de zile înainte, acum se plimba
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este un miliardar autentic și cine un miliardar de carton. Miliardarului de carton e inutil să-i furi odrasla, că ți-o lasă să te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape de o pacoste care se droghează sau îl fură ca în codru. Miliardarul autentic mai mult ca sigur își trimite progenitura la studii în străinătate, pentru a-și prelungi descendența în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale băieților cu ochi albaștri. Te pui cu cel mai profesionist și mai stilat comando al diversiunii. Băieții ăștia fac o treabă beton. Cred că sunt în primejdie și pentru că am îndrăznit să mă gândesc la așa ceva. Trebuie să-mi spăl creierul de astfel de idei. Dar ce se poate fura din țărișoara asta nenorocită? Sunt atât de specializați hoții că ar trebui să fie cea mai bogată țară din lume, și nici așa nu ar face față măiestriei acestor hoțomani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea de mâncare sau în timp ce făcea curățenie. Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei identități etnice a fost atunci când s-a dedicat unei curățenii aproape bolnăvicioase. Era primul semn de emancipare și prima punte ruptă cu trecutul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
duce și de aceea din când în când se trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]