2,695 matches
-
acestei comisii de stat cu atribuții foarte largi privind cumpărarea, vânzarea și transportul cerealelor a fost primită fără entuziasm de marii proprietari și exportatori de produse agricole care se temeau că un asemenea organism îi va stânjeni în activitatea lor speculativă. Temerile lor s-au dovedit până la urmă nejustificate căci, deși a luat unele măsuri pentru reglementarea schimburilor cu străinătatea, comisia a favorizat totodată și obținerea unor mari profituri de către exportatorii români, de altfel, principalii beneficiari de pe urma activității ei. Aplicarea corectă
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
anumită reflecție filosofică impusă în Europa în secolul Luminilor. Este, desigur, inutil să subliniem importanța acestei noțiuni (asupra căreia vom reveni în acest capitol) în istoria generală a gîndirii politice. Este inutil, de asemenea, să amintim numărul mare de construcții speculative care s-au construit în jurul ei43. Extratemporalitatea, nonistoricitatea pe care le implică nu exclud totuși dorința de a-i căuta în paralel expresii în domeniul mai instabil și mai difuz al sensibilității colective. Istoricii ideilor, de pildă, au arătat foarte
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Constant ironiza erupția aparent insolită în istoria încă nesigură a secolului a atîtor "noi preoți din Theba și din Memphis". Exprimate în diverse feluri, dar toate avînd drept suport acea viziune mistică a unei unități ce trebuie redobîndită, marile construcții speculative pe care le-am evocat au jucat un rol deosebit de important în formarea culturii politice a Europei contemporane. Să ne depărtăm totuși de ele, pentru a regăsi perspectivele mai familiare, mai lesne accesibile ale istoriei noastre naționale, cel puțin ale
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții formelor, a căror ambiție era aceeași: scrutarea dezordonată a timpului și a spațiului, falsele paralelisme, asimilările contestabile și generalizările arbitrare 87... În cazul construcțiilor speculative de amploare, celui care nu este atras de acestea sau care își recunoaște incompetența nu-i sînt interzise alte demersuri, mai adecvate și aparent mai sigure. Reașezat între limitele unei cronologii mai apropiate, ale unui interval mai restrîns, văzut prin
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ca de altfel în toate opiniile scepticilor. În fizica teoretică din a doua jumătate a secolului XX și, în mod special, în modelele matematice dezvoltate pentru crearea unei teorii unitare a câmpului, abundă numeroase construcții matematice extrem de formalizate și de speculative, care s-au îndepărtat aparent de tradițiile clasice ale conviețuirii fizicii cu matematica. Vom regăsi dezbătute aceste aspecte în articolul care urmează. Sunt interesante, deși discutabile, și opiniile autorului privitoare la rolul fundamentelor (postulate, axiome) în construcția matematică. De fapt
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai face, în sentimentul său vital, diferența între criză și stabilitate. De aceea, nu mai apar evenimente pozitive, nici sentimentul că existența se poate integra într-un orizont imens și fix, fără a se epuiza. Un sentiment al provizoratului, al speculativului, al intermediarului stă la baza tuturor strategiilor publice sau private". (Sloterdijk, 2000, p. 156) Relativizarea postmodernă a atins cunoașterea și adevărul, puterea și ierarhiile puterii, autoritatea și atributele acesteia. "Moartea subiectului" a presupus moartea autorului (și înlocuirea lui cu cititorul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
declară că Dumnezeu și nimicul, "îngerul, musca și sufletul" sunt același lucru ca în comentariul la versetul din Luca: "Pavel se ridică de la pământ și, cu ochii deschiși, văzu nimicul"? Și de ce nu, alături de acesta, alte sublime expresii ale misticii speculative, de la Pseudo-Dionisie Areopagitul până la Ioan al Crucii și Angelus Silesius? Și atunci de ce să nu-l includem aici pe Charles de Bouvelles, care în plină Renaștere, în a sa Liber de nihilo (1509), se ocupa de acea "negație originară a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este altceva decât ceea ce proiectează să fie, și totul îi este permis. Existențialismul a încercat să conviețuiască cu faptul că această libertate ajunge pe urmă să fie o libertate disperată, care suscită mai degrabă angoasă decât deplinătate a ființei. Orizontul speculativ la care fac aluzie aceste câteva fraze, și care se dezvoltă într-un crescendo nihilist de-a lungul intervalului istoric care se întinde de la Pascal până la existențialismul contemporan, ne permite să încadrăm primele apariții ale termenului de nihilism și însăși
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
locuri precise 22. Tocmai în acest sens negativ Jacobi acuză idealismul că este o formă de nihilism, fiind astfel primul care acordă termenului o valență filozofică. Pasajul cel mai celebru, considerat de obicei prima apariție a termenului în accepția sa speculativă, este conținut într-o misivă a lui Jacobi către Fichte redactată în martie și publicată în toamna lui 1799. Jacobi afirmă: Într-adevăr, dragul meu Fichte, nu trebuie să mă supere dacă dumneata, sau oricine ar fi, dorește să cheme
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și supuși, răpindu-i Eului curajul de a fi "el însuși". Unicul nu tolerează uzurpatori ai dreptului său inalienabil la autodeterminare. În acest sens, la începutul operei sale, Stirner își prezintă în chip de emblemă teza care guvernează întreaga autoafirmare speculativă a Unicului ca pe o deviză: "Eu nu mi-am întemeiat viața pe nimic". Nu "pe Nimic" (auf das Nichts), ci mai precis "pe nimic" (auf nichts). Acest lucru înseamnă că nihilismul care derivă de aici nu se bazează pe
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe lângă Părinți și copii de Turgheniev, pe lângă Mainländer, mai ales a doi autori: Paul Bourget și Dostoievski. În privința lui Dostoievski, influența pe care lectura operelor sale a avut-o asupra lui Nietzsche și analogiile structurale reperabile în experiențele literare și speculative ale celor doi ar presupune, pentru a fi ilustrate într-un mod cât de cât suficient, o cercetare separată. Dincolo de trimiterea la studiile clasice deja menționate ale lui Schubart și Șestov 64, va fi de ajuns să amintim că Nietzsche
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
căreia idealul aristocratic al artei își află justificarea și sensul în sine însuși. Prin apariția sa, artistul decadent înnobilează scena, derivând din manifestările decadenței propria hrană estetică și spirituală. Acestea sunt teme care, elaborate cu o cu totul altă vigoare speculativă, se regăsesc la Nietzsche. De fapt, motivul decadenței, strâns legat de cel al nihilismului, traversează într-un anume sens întreaga operă a lui Nietzsche și devine, după explorarea literaturii franceze și studierea Eseurilor lui Bourget, un filon tematic central în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
regăsesc la Nietzsche. De fapt, motivul decadenței, strâns legat de cel al nihilismului, traversează într-un anume sens întreaga operă a lui Nietzsche și devine, după explorarea literaturii franceze și studierea Eseurilor lui Bourget, un filon tematic central în gândirea speculativă din ultimii ani de luciditate. Un bun exemplu îl reprezintă pamfletul Nietzsche contra Wagner, unde încă din Cuvânt-înainte dăm peste urmele influenței lui Bourget. Nietzsche declară că este vorba despre "un eseu (Essai) pentru psihologi, dar nicidecum pentru germani"78
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
funcția călăuzitoare a artei, propunând-o ca experiență revelatoare căreia i ne putem încredința de fiecare dată când raționalitatea nu mai este capabilă să confere ființei și existenței un sens care să le răscumpere. Literatura crizei este plină de fermenți speculativi care recurg la potențialul de emancipare al artei pentru a încerca să treacă peste nihilism și să-l depășească. Musil, Broch, dar mai cu seamă Benn și Jünger au folosit în acest scop resursele estetico-literare ale formei, confruntându-se îndeaproape
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dacă nu imposibilă. Dintre toți cei care în secolul XX s-au confruntat cu Nietzsche, Heidegger este cu siguranță cel care, pe lângă faptul că s-a lăsat imediat fascinat, ca puțini alții, de acesta, s-a angajat pe parcursul propriului traseu speculativ în confruntarea filozofică cea mai strânsă și profundă cu problemele ridicate de opera nietzscheană. Rezultatele la care a ajuns domină peisajul interpretărilor care s-au succedat în secolul XX. Într-o interogare magistrală și impunătoare a textelor, acesta a reușit
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unei "hermeneutici a facticității" (Hermeneutik der Faktizität) în semestrul de vară din 1923, apoi "analitica Daseinului" (Daseinsanalyse) în Ființă și timp, în sfârșit "metafizica Daseinului" (Metaphysik des Daseins) în cartea despre Kant din 1929, așadar primele etape ale drumului său speculativ, nu sunt altceva decât tot atâtea încercări de a satisface această exigență. Prezența lui Nietzsche în Ființă și timp Trebuie cu toate acestea să așteptăm Ființă și timp (Sein und Zeit, 1927) pentru a găsi o citare explicită a lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
același mod, "esența" (Wesen) era gândită ca înglobând "non- esența" sau "inesența" (Unwesen). Fie spus între paranteze: mai mult sau mai puțin în aceiași ani, Heidegger înclină spre o semnificativă dislocare terminologică tocmai pentru a cuprinde mai bine întreaga mișcare speculativă în duplicitatea sa: întrebarea asupra sensului ființei, după cum se declară în pregătirea problemei din Ființă și timp, este reformulată tacit ca o întrebare asupra adevărului ființei, întrucât acesta din urmă, chiar dacă este gândit ca A-létheia și Un-verborgenheit (starea-de-neascundere), implică referirea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
caietele manuscrise, foarte greu de citit și care acum trebuie descifrate din nou"153. E greu de stabilit în ce măsură Heidegger s-a implicat în munca de editare propriu-zisă, aceasta și pentru că interesul care îl anima era cu siguranță mai mult speculativ decât filologic. La 20 decembrie 1935 îi scrie de exemplu Elisabethei Blochmann: Urmează să fac parte din comitetul de redactare a marii ediții Nietzsche; nici în această privință nu sunt încă hotărât; în tot cazul, aș vrea să am doar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale "îngerului melancoliei" după cum dau mărturie cuvintele sale care se repetă în paginile din aceeași perioadă ale jurnalelor: tristitia și cafard. Opera iese așadar la suprafață de profundis și, poate tocmai pentru a ieși de acolo, se aventurează în elanuri speculative îndrăznețe: ce sunt timpul, istoria, destinul? Cum poate omul, care le traversează și este traversat de acestea, să le confere o brumă de inteligibilitate? Înlănțuind gânduri și digresiuni care se întind de la un capăt la celălalt al cognoscibilului, de la astrologie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
adevărat, după cum susține Vico, că istoria este un factum, un produs a omenirii, umanitatea este la rândul său numai o viermuială care însuflețește suprafața globului. În anul publicării operei, Jünger dă viață unui proiect care pune în lumină efortul său speculativ pentru a ieși din vâltoarea nihilismului. Împreună cu Mircea Eliade a fondat și condus, până în 1971, revista "Antaios", care dorea să furnizeze o "mitografie a forțelor cosmice". Aici s-a publicat o serie extraordinară de cercetări asupra mitului, religiei, artei, culturii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dintre ei a atacat frontal legitimitatea epocii moderne, susținând că dezvoltarea ei trebuie interpretată ca un triumf al gnozei. Filozofi decisivi pentru modernitate precum Hegel, Marx și Nietzsche ar trebui considerați "gnostici" în măsura în care în gândirea lor ar opera o schemă speculativă de sorginte gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia scânteia înstrăinată (pneuma) a gnosticilor se întoarce din exilul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
necesitatea împotriva prevalenței moderne a gnoseologiei. Interesantă, în contextul nostru, este calea pe care Bontadini a urmat-o pentru a ajunge la acest lucru. El a pornit de la o interpretare a filozofiei moderne ca "gnoseologism", cu alte cuvinte ca organizare speculativă în care, din moment ce transcendența ființei în raport cu gândirea este presupusă în mod naturalist, ființa nu apare imediat manifestă, luându-și așadar ca punct de plecare alternativ cunoașterea, al cărei primat este teoretizat în "gnoseologie". Având în vedere caracterul eterogen și excendent
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care apare limitată de neființă, nu epuizează totalitatea ființei. Prin intermediul unei "inferențe metaempirice" trebuie să ne gândim la realitatea necontradictorie a unei ființe absolute care să nu fie limitată de devenire: aceasta este realitatea ființei divine. În primele sale opere speculative, mai ales în Struttura originaria (Structura originară) (1958), Severino reia și radicalizează această întemeiere prin intermediul analizei riguroase a structurii logico-ontologice a ființei absolute și necontradictorii, ca și a gândirii incontestabile, epistéme, care îi corespunde. Acum, potrivit lui Severino, o astfel de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nostro tempo (Tendința fundamentală a vremii noastre, 1988), Oltre il linguaggio (Dincolo de limbaj, 1992) și mai ales Destino della necessità (Destinul necesității, Milano 1980), Il giogo (Jugul, 1989), Tautótes (1995) și La Gloria (2001), în care este reluat vastul proiect speculativ al primelor opere sistematice cu intenția de a expune într-un mod încă și mai riguros, ca alternativă la alienarea nihilistă a Occidentului, structura adevărului ființei din punctul de vedere al necesității unui astfel de adevăr. Iar în ceea ce privește problema nihilismului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a devenirii a primit, începând cu Destino della necessità, o conotație pentru a spune astfel "spinozistă" chiar dacă, evident, determinarea severiniană a ființei nu are nimic de-a face cu ideea metafizică de substanță presupusă de Spinoza. În acest sens operația speculativă pe care Severino o realizează constă până la urmă în reconducerea cunoașterii filozofice, prin intermediul recunoașterii necesității logico-ontologice care transpare în structura rațională pe care chiar și o minte mărginită o poate recunoaște, la acel "punct de vedere" pornind de la care cunoașterea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]