KorAP: Find »[drukola/base=speria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...463 >

11,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

un singur cuvânt: sârma, în timp ce, cu gesturi disperate ce sugerau ochelari, binoclu, microfoane, arăta către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor speria că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că iar a fost coadă la unt și marmeladă, iar băieții n-au avut timp să stea toată dupăamiaza la rând. Așa că mâine vei mânca un ciu-ciu la pătrat sau vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mai urgente la ordinea zilei. La ocnă poate să strige cât o vrea că îi este frig și rabdă de foame și de sete... Gata! S-a zis cu agitația împotriva ordinii de drept, mă Cucuvaie sinistră! Iaca-kaca! Te-ai speriat că-ți schimb eu ordinea?! Mie dă-mi numai ceva semințe de mei și un biscuit fărămițat și poți să dormi liniștit... Că nu-ți schimb eu ordinea, dom'le Geană. Da cine, mă Filfizonule? Oamenii, mulțimile și Doamne-Doamne! Va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

o ancoră enormă agățată intenționat de cineva. În dreapta fetei aruncată în valuri era faleza, în stânga zărea chipul lui taică-su, decedatul... Vai, săraca de tine, prin ce-ai trecut, se auzea prima cugetătoare specialistă în deslușirea viselor. Dar nu te speria. Asta înseamnă că-ți iubești mult copilul și, cu siguranță, dacă nu te-ai fi trezit din cauza spaimei, ai fi sărit în valuri, după ea. Grija pe care o porți scumpei tale te-a aruncat în acest coșmar... Dar fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pentru că altfel vei fi păcălită, înșelată. Un pic de viclenie feminină nu strică aici, pentru că, știut este, cui pe cui se scoate... Un fel de vuiet discret, abia șoptit: "Uuuuuuuuuu!"... "Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în decor și ceva care aduce a iad... Sec: "Transformare, schimbare, sfârșituri..." Oftat discret, ușoară tuse teatrală, tăcere... O ninetistă trage perdelele, semn că și eu pot să dau semne de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
picioare și reteveie, am auzit vocea Marelui Bronz: "Îi poți salva!" Atunci, ca prin minune, am slobozit, probabil de frică, un strigăt care a oprit orice mișcare: "Eiiiiiiiiiiiiii!" Era un țipăt ca de sfârșit de lume, care m-a cam speriat și pe mine. Rivalii, evadați brusc din focul încleștării, nu știau ce să facă. Primul care s-a dezmeticit a fost mafiotul lor șef. Era un fel de gangster în miniatură, un Scarface care aștepta să crească. M-a privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-un somn adânc. Prietenul meu haham ia găina cu gesturi de maestru, o lasă cu gâtul în jos, așteaptă până i se scurge tot sângele, îi spală penele cu multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte:  A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat.  Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte:  A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat.  Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun?  Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec:  Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol, în fața mea era chiar sabia din vis. O fracțiune de secundă, văzui sânge, sângele meu, el tăindu-mi gâtul. Mă speriai atât de tare încât, mânioasă, întinsei mâna spre sabie, să. Însă mă oprii la timp. Mă sprijini cu grijă. Și atunci îmi venii în fire. Sigur, cum să nu. Și iarăși, îmi amintii scena din fața blocului. Îl împinsei cu putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nu prea avea, doar o femeie ce ținea casă și o fată pentru compania ei. Iată că acum îi găsi un rol mai important decât o soluție pentru dorința lui de singurătate. Femeia îl auzi intrând cu zgomot și se sperie. Apăru imediat în hol. O trezi și pe fată.  Vreau să fiu singur! Plecați, acum! Cele două se retraseră, cunoscându-i caracterul uneori prea dur. Îl urcă pe Erickson la etaj. Și așteptă să se trezească.  Ce dracu? Ce naiba? Fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
detectiv de poliție, pe care îl cucerise din prima cu prietenia aia dintre bărbații ce se acoperă la rele, trecutul femeii respective. Nu fu nevoie de nici o intrigă în cercul de societate al femeii, de altfel căsătorite, pentru a o speria. Intrase politicos la ea în casă cunoscându-l pe bărbatul ei. Profită de farmecul lui pentru a o ademeni la o întâlnire. Femeia venise, evident, cu alte intenții, cochetă, plină de sine.  Vroiam să vorbim de un prieten în comun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
când ești și curios cum va fi, ce răspunzi? Iată: Ce vom face? Vom trăi și vom vedea. De ce am fugit? De ce fug oamenii? Unde fugii? Departe, foarte departe. Cât mai departe. Și data viitoare voi proceda la fel. Mă sperii și fug. Există o plăcere în a fugi. Să fugi e frumos, e bine. India? În India sunt convinsă că am fost mai mult decât cei care chiar au călcat acel pământ. Eu în minte mea , mai bine. Cine mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum e foarte serios. Mă sperie și tresar. Îmi e frică. Îmi frec mâinile, într-un reflex de a scăpa. El observă toate astea și simt cum se încruntă. Inima îmi bate tare, nu mai pot înghiți. Vrei puțină apă? întreabă rupând astfel momentul și îndreptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lovesc? Atunci nu avusesem de ales. Nu vreau să te lovesc. Fizic. Te pot convinge să te răzgândești? Nu. Nu pot face, deci, nimic decât să aștept. Încep să bat nervoasă din picior. Stand by, deci. Cel mai tare mă sperie faptul că e inteligent. Nu e o bestie, care să mă îngrețoșeze, ci mă intimidează. Uite cum facem. Acum tu ești prizoniera mea. Spre deosebire de tine eu îți voi da o șansă să scapi. Ce? Uite, te dezleg. Însă fără figuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ieșire. Și când dansam lent, curentul căzu și muzica se opri. Deși stânjenită pe tot timpul dansului, mă simțeam ușurată. Și atunci interveni magia. Ne sărutăm. Și deși m-a luat valul, mi-am revenit repede, și atunci m-am speriat, căci ajunsesem destul de departe. Nu te forțez. A, da? Dacă nu acum, mai încolo. Știi ce? Du-te dracului. Nu mai suport! Îi țip în timp ce-l lovesc. Încă o zi. Atât. Încă o zi. Iar seara asta, vino cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ne sărutăm. Ajungem în pat: Nu-ți pasă că faci dragoste cu un om băut? Tot tu ești. Și trăiești cum vrei. Ei, nici chiar așa beat nu-s. Pui pariu? Dimineață mă trezește cu un sărut. La început mă sperie. Eu sunt. Ieri a fost pentru mine, azi e pentru tine. Ce vrei? Mai vreau. Și eu. Pe la miezul zilei vine la mine și îmi spune: Vreau să mă căsătoresc cu tine. Tu vrei? Sigur. Numai dacă ai grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și mă retrag. M-ai speriat. N-a fost cu intenție. Și deci te duci acasă? Da. Ai grijă, deci. Și tu. Ce vrea acum? Stau singură într-un birou. E târziu. Și trebuie să plec. Intră tipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și mă retrag. M-ai speriat. N-a fost cu intenție. Și deci te duci acasă? Da. Ai grijă, deci. Și tu. Ce vrea acum? Stau singură într-un birou. E târziu. Și trebuie să plec. Intră tipul. E ceva la el. Ceva ieșit din comun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fii singur. · Îi spun fiicei mele: Haide, cu cât te miști mai repede, cu atât mai repede termini! Nu sta, că-ți stă norocul! Fuguța! Hai, hai, fugi! Când am deschis ușa să intru în acea navă spațială, m-am speriat îngrozitor: ceva a pocnit înăuntru. Eram în nava mea, în drum spre Martie. Când am primit, eu și restul echipajului, un SOS. Ne-am mirat foarte mult că în spațiu se află și o altă navă, credeam cu toții că aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071

întâmplat. În camera Silviei nu era nimeni, pe coridor de asemenea. Ușa dinspre grădină era întredeschisă, iar pe trepte stătea Silvia privind soarele ale cărui raze răzbăteau printre crengi până la ea, luminându-i chipul palid, dar fericit. —Mamă, m-ai speriat că nu știam unde ești, i-a spus Cecilia, bucuroasă că pentru prima dată, după aproape o jumătate de an, o văzuse pe mamă-sa ieșind din casă. — Mi-a fost dor de soare, de lumină, de aer și am

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
foamea, spune Cecilia. Ai dreptate, draga mea, ar trebui să mergem să mâncăm, îi îndemnă Matei. Se ridică de pe pătură, o cuprinde pe Cecilia cu brațele săltând-o fără să-i spună, lipind-o de pieptul lui. Ah!m-ai speriat, m-ai ridicat prin surprindere. —Acesta-i farmecul, ceea ce am și vrut. Să nu mai procedezi așa! Dacă făceam un șoc? îl întrebă Cecilia, cuprinsă de teamă și de plăcere. — Cât ești cu chirurgul lângă tine nu ți se poate

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
puțin julită. —E câinele tău? Cum îl cheamă? — L-am găsit pe stradă. Nu mai putea merge și scheuna. —Sărăcuțul! Îi pansez rana și îi voi pune lăbuța ruptă în scândurele. Ai să mă ajuți și tu. Cățelul se uita speriat că nu știa ce se întâmpla și trăgea să fugă, deși nu putea. Când totul a fost gata, Elena i-a mulțumit doctorului, i a plătit și a venit cu el în brațe. Sosise și Alexandru. —Ce-i cu potaia

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
nu vă facem nimic. Nouă ne plac fetele frumoase ca voi, s au apropiat și mai mult, unul dintre ei prinzând-o pe Elena de braț. —Ham! Ham! Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus la magazin să-și cumpere banane. Cu toate că era frig, nu și-a mai luat geaca la gândul că se întoarce

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]