3,995 matches
-
deloc să mă uit la el, dar trebuie să o fac. Batjocora din râsul lui mă urmărea și mă îngrozea. Răsuna atât de tare, încât chiar dacă nu voiam tot o auzeam, iar limba i-o vedeam chiar dacă nu voiam. Eram speriată, îngrozită și totodată scârbită. Îmi era scârbă de tot ce era în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să scap de toate, dar nu știam cum. M-am uitat la Dumnezeu care era tot acolo și mă privea în continuare
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
și, aproape sugrumat, a șoptit: ,,mami!” - Lajos, sunt Sara! Am venit să te pup și eu. Sunt sigură, întâi m-a adunat din gânduri, iar după aceea mi-a zâmbit. L-am sărutat pe ochi. Erika s-a trezit și, speriată, când încă nu ne-a deslușit bine nici pe ea și nici pe mine, s-a pus pe plâns. Și-a frecat bine ochii și, oarecum revoltată, ne-a zis: - Of, Doamne, bine că ați ajuns! De ieri, de când a
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
nu mi s-a părut ceva deosebit. Importanța acestui episod am aflat-o mai târziu. Când am ajuns în centrul orașului, în fața sfatului popular - la cofetărie - în timp ce ne serveam tacticoși prăjiturile și sucurile, a intrat o altă tânără salariată, foarte speriată, pe care nu am înțeles-o ce spunea repede colegelor sale și plângea. Noi ne terminaserăm prăjiturile, așa că am ieșit cu fetița afară și atunci am văzut agitație mare pe străzi. Mașinile miliției alergau toate spre sediul lor din oraș
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
Cineva, care cred că fost interesat, parcă la comandă, a început să strige „Teroriștii! Au sosit teroriștii, cu acceleratul de București!” și auzind asta, toți s-au îngrămădit să părăsească incinta gării, inclusiv cei ce coborau din accelerat, fiind toți speriați și agitați. Mai târziu, mi-am pus întrebarea de ce erau elevii Institutului de Marină din Constanța înarmați până în dinți și postați în jurul gării, întrebare la care nu am găsit un răspuns nici astăzi, la douăzeci de ani de-atunci. De
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
pe pervazul unei ferestre din fața gării, când se întâmplau toate acestea. Cu mare frică, l-am luat de acolo și am trecut după clădirea gării, să nu fiu în fața rafalelor de puști automate. Lângă mine era un elev înarmat, mai speriat ca mine. Era doar un copil de circa 19-20 ani, cu AKM[iii]-ul atârnat de gât plin cu gloanțe reale. Mi-a spus textual, că un țigan, la fel de tânăr, i-a cerut să-i dea automatul să tragă el
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
nume, după numele primei piese în care am jucat - ne-a pricinuit și mare bucurie și un pic de frică. „Haideti sâmbătă la mine, toți, să vorbim despre un nou spectacol”. Eu, semnatarul acestei mărturisiri scrise, am fost cel mai speriat! O cunosc BINE pe Delia Giurgiu, cea care ne-a convocat. Este o adeptă a lucrului făcut fără greșeală, să iasă totul la „centimetru și secundă”! Rezultatul întâlnirii cu Delia a fost... punerea în scena - într-o variantă prelucrată - a
O FEMEIE FĂRĂ IMPORTANŢĂ de CONSTANTIN ROŞU PUCU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346997_a_348326]
-
sufăr, dar nu-i nimeni vinovat, eu mi-am făcut-o cu mâna mea”. O altă împunsătură ca de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl dojenea, dar cum era iritat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
te te slujea, numai să-ți facă pe plac. În câteva luni de zile ai redevenit din nou om ca toată lumea, de-aia-ți amintesc: e bine să nu uiți, Andrei. Te sălbăticisei de tot, aveai o figură de om speriat și descurajat, că-ți plângeam de milă când te priveam. Cât ai stat la ruși în prizionerat... îți pierise pofta de-a mai trăi, este adevărat? Când ai venit în țară, erai mai mult mort... decât viu. - ...Dacă ți-ai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a luat în seamă Că pădurea și cu visul ăsta sunt înșelătoare... Umbra nopții ce-a venit l-a găsit pe bietul tată Pasăre strigându-și puiul în al cărui loc răsar Luna, pasăre de foc de-al său strigăt speriată Și credința că visează cel mai nemilos coșmar Într-o scorbură bătrână a intrat un pui de ciută Oana plânge și blesteamă ceasul rătăcirii sale E târziu - îi spun copacii o poveste neștiută Vântul a tăcut iar somnul a cuprins
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
Articolele Autorului Soarele era spre asfințit. În apropiere se auzeau glasurile cristaline ale copiilor. Nu terminaseră joacă. Spre seară veneau tot mai mulți în parc. Picasem la marginea străzii, într-un loc unde iarbă crescuse mai mare. Priviam nedumerita și speriată. Singură cum eram, nu știam ce se va întâmpla cu mine. Pe alee vedeam cum treceau câinii vagabonzi. Mergeau cu pasul grăbit, priviau înainte și erau foarte atenți la orice mișcare. Simțiam cum mi se taie respirația și în acel
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
acestui film din partea finală, o tânără germană îmbrăcată decent, frumoasa, (cred că era cântăreața) fiind prizoniera este adusă în fața unor soldați francezi pentru a le cântă, ai înveseli puțin înainte de a porni la o nouă bătălie. Tânără foarte emoționată și speriată, apare în fața acelor bărbați care încep să fluiere, cel care o aduce îi face o prezentare destul de indecentă, în timp ce soldații fluierau, comentau lucruri indecente. Erau acolo în sala cam în jur de o sută de soldați bărbați, între douăzeci și
EXPLORAND ORIZONTURI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348482_a_349811]
-
satelit, blocați neconsolați în ambuteiajul din urma ta. Ce frumos sună vocea uniformă a dispecerei-navigatoare, când te anunță: „ați ajuns la destinația dorită”, după ce te-a ghidat pe un traseu numai de ea știut, peste curți de ferme cu galinacee speriate, tangente la grădini cu terase umbroase, pline de mușterii cu halba în mână, iritați la vederea unei mașini care traversează câmpul lor vizual. Flutură pe miniecranul mașinii binecunoscutul steag al Formulei 1, careuri în alb-negru, ca o tablă de șah
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
Articolele Autorului -Capitolul 2- Misiunea generalului De îndată ce simți aerul rece al nopții un fior îi trecu pe șira spinării. Ridică ochii. Noaptea era neagră, dar totuși văzu castelul gri cum se ridică pe un munte. Se simțea stupefiat, înlemnit... chiar speriat. Glasul prietenului său îl readuse în simțiri, ca o palmă puternică dată pe obraz. -Te simți bine, Etrius? Etrius tresări. Întoarse spatele castelului și se uită spre prietenul său. Era un bărbat de douăzeci și cinci de ani, cu părul negru, tuns
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
clasa I, colegul meu de acolo vă va găsi un loc, probabil, își mai îndulcește puțin tonul. - Probabil? întreb cu un ton ridicat, atât din cauza tensiunii ajunsă la cote periculoase dar și ca să acopăr șuieratul locomotivei. În același timp realizez, speriată, că trenul va opri din nou, următoarea gară fiind doar la zece minute depărtare. Nu știu ce mă sperie mai tare, perspectiva de a petrece o noapte pe culoarul unui vagon de clasa I sau de a mă plimba dintr-un vagon
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
zi, pe Taty nu l- am mai găsit, a dispărut. L am căutat disperat prin toate camerele dar Taty meu, cel mai deștept Taty din lume, cel cu care eu povesteam despre atâtea ,,aiureli, cum spunea Mamy, nu mai era. Speriat am întrebat o pe Mamy strigând cât mă ținea gura. Mamy, unde este Taty meu, de ce nu îl mai găsesc? Întoarsă cu spatele către dormitorului lor, Mamy a îngânat ceva foarte nervos. El știe pe unde umblă, nu pot eu
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Ștefan revenindu-și din buimăceală se ridică
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
am un soț care să merite iubirea mea, respectul și orice sacrificiu din partea mea, să am serviciu acceptat și de el, să am mașină și să colindăm cu ea prin toată țara... Hei! Ce-i cu tine, Mihai? se întrerupse, speriată, Daniela. El pălise la un moment dat. Se albise la față, își prinsese capul în mâini și rămăsese așa, sprijinit cu coatele de masă. Ea s-a ridicat și s-a îndreptat spre el. - Îți aduc un pahar cu apă
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
care-l ameliorez, înflorindu-l an după an ca pe o poveste fără de sfârșit, cuprinzând în căuș un adio ca un apus care cade peste o pădure de vis din zare; revăd inventatul decor cu castelul plutind sub o lună speriată, culcușul nupțial unde sângele învia, oglinda fermecată unde ți se conturau chipul, mâinile suave, ochii aceea mari care trimiteau mii de săgeți către o inimă în derivă, imaginea ta era mereu tulbure iar flacăra părului tău incendia văzduhul și-mi
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
poartă. Animalele continuau să se agite. - Cine-i la ora asta? - Deschide odată! - se auzi o voce răgușită. - Revino dimineață! Stăpânul meu doarme! - Deschide, dobitocule, că-ți beau sângele ca pe un pahar de vin roșu! Eu sunt stăpânul! Argatul speriat deschise și, surprins de ceea ce văzu, își făcu semnul crucii și o luă la fugă. Însă din urmă o arătare se aruncă asupra sa. Pe dată câinii se năpustiră asupra argatului și-l sfâșiară. De atâta zarvă, întreg conacul se
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
bine „să vedem”. Acum, ar fi vrut să poată spune „să vedem”, cu toate că „nu se poate” o hărțuia pe interior. Știa că mulți sunt în stare să discute și prea puțini să facă conversație, iar ea era de-a dreptul speriată, pentru că omul din fața sa nu părea dornic de a-și împărtăși vreo părere cu cineva. Cu toate acestea, Liana și soțul ei îi lăsară singuri pe terasă și se îndepărtară. Nu va mai vorbi cu prietena ei o bună bucată
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
tei și salcâm din jur. Atunci am și fost atacat pentru a fi jefuit. Cum am opus - firește - rezistență, am fost înjunghiat de paisprezece ori. ..................... Am bătut la o ușă și mi-a deschis un individ cu un ten palid, speriat, dar mi-a luat totuși pliantul pe care i l-am întins, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel, ușa era strâmtă și semi-baricadată, iar pe
APOCALIPSA. MOARTEA NU ESTE UN SCHELET CU O COASĂ CLASICĂ, CI O FEMEIE FRUMOASĂ CU UN COSITOR ROTATIV CU LAMĂ, DE ULTIMĂ GENERAȚIE. de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377816_a_379145]
-
întrebat pe toată lumea, dar nimeni nu știe nimic ori nu vor să-mi spună... Știu doar atâta, că nu a fost înregistrat niciun deces pe pavilion. Asta v-o spun cu certitudine. Am un prieten la morga spitalului...”. Emanuela tresări speriată și ieși puțin din gândurile ei, când părinții intrară în cameră. Se uită în geantă și observă cu stupoare că printre hainele ei, acolo, în geantă, ea împachetase cu grijă și câteva cămăși de ale tatălui său și chiar câteva
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Emanuela privea gândind în urma lor: „Doamne, Dumnezeule! Ce m-aș face fără ei? Câtă liniște îmi dau! Ține-mi-i, Doamne, sănătoși! - Hei! Îîî... Tăticule! Mămică! auziră ei ceva nelămurit și strigătul fetei lor. Își întoarseră privirile amândoi odată, puțin speriați și curioși mai mult, să înțeleagă ce se întâmplă cu Emanuela, ce a dorit să le transmită ori de ce plânge iar. Aceasta s-a apropiat de ei și, vizibil emoționată, le-a spus: - Vă iubesc din tot sufletul și vă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
să adoarmă... Noaptea se dovedi a fi extrem de lungă și chinuitoare pentru Emanuela. S-a frământat pe toate părțile, fără sorți de izbândă să-și găsească somnul. A ațipit de vreo două ori, dar s-a trezit imediat, transpirată și speriată cumplit, de vise groaznice, aproape reale, ce-i bântuiau mintea... O năpădi o sudoare ca de gheață. Începu să sufle greu și să tremure. Avea gura uscată, voia să strige, dar nu-și putea dezlipi buzele. Vedea o femeie ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]