2,860 matches
-
a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți într-o îmbrățișare înflăcărată... Uluit, am început să traduc inconștient scena aceea în rusește. Adică să înlocuiesc protagoniștii francezi cu echivalenții lor naționali. O serie de fantome înțepenite în costumele lor negre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În orce clipă se tot depărtează... În urmă-ne rămâne fericirea, Durerea-n veci noi o ducem cu noi. Ah, ce știu ei când vorbesc de durere! Văzutu-s-a vodată ei în fața Unei vieți pierdute, sfărâmate, Unei vieți de-a căreia splendoare Atârnă soartea unei țări ori nații? Ah! când privesc oglinda de metal Și văd în ea [un] om bătrân și alb, Bătrân ca o poveste de demult, Aud parcă șoptind copii și fete Povestea închegată despre soartea A unui rege
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în partea idealităței și a universalităței cu atât actorul are a-l face să graviteze în partea verității naturale (Naturwahrheit), adică va căuta și mai mult de-a-l reforma într-un om individual și nu se va lăsa orbit de splendoarea oratoriei și de triumfele momentane ce nu vor lipsi a i le găti patosul gîndirei și a simțământului la o declamare plină de inspirațiune și sufocată de inteligență. Din cauza asta și poate un talent s-apuce ușor pe o cale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezentare se reflectă totdeuna până-n tranzițiunile cele mai încete conform însă cu natura spețială a tonului fundamentale. {EminescuOpXIV 353} O mulțime de condițiuni de viață li-s comune princesei și Leonorei Sanvitale din Tasso, precum: nașterea strălucită, cultura, etatea, naționalitatea, splendoarea unei spirituale vieți de curte, și totuși direcțiunile opuse a sufletului lor trebuie să dea fiecărei din ele un ton cu totului deosebit în reprezentare. În Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pipe lungi din lemn de iasomie sau de lămâi, ornate cu un muștiuc mare de chihlimbar încrustat cu diamante și acoperit cu o pungă de catifea verde sau albastră brodată cu ciucuri aurii”, cum le descrie Ulysse de Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul francez pe la 1869 (208, p. 105). Sau, într-o altă formulare a aceluiași : Tolăniți pe un teanc de perne, [boierii români] „beau” tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu toții prizonierii unui cerc. Pornim în viață exact de unde o părăsim. Cercul e perfecțiune, e echilibru, e orice vreți. Iar eu vă sunt conducător pentru că pot și vreau să vă ridic deasupra lui, să vi-l arăt în adevărata lui splendoare. Nu vreau să ne mai târâm într-un cerc în care tribul nostru rămâne la fel de numeros, indiferent ce-am face, în care ne hrănim numai cu fructe negre, în care suntem prizonierii umili ai oricui stăpânește planeta asta. V-am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pustniciei din munți, de întîlnirea cu o ființă ciudată și apoi de proiectul său cel mai măreț: Abația. Planul subtil și perfid al Alambicului și al readucerii la viață a unei imense armate de atei i se devoală în toată splendoarea lui și înțelese că tot ceea ce i se întîmpla acum nu era decât izbânda unei capcane pe care Augustin Bloose o întinsese întregului Univers. Plonja apoi în amintirile lui Rimio de Vassur. Parcurse repede o copilărie chinuită, trăi emoția întîlnirii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pun iertarea și umilința mai presus de ființa lor. Asta facem noi aici, băiete. Căutam într-un sac de semințe pentru a o alege pe aceea din care va crește floarea cea mai frumoasă, aceea care va arăta întregii grădini splendoarea unică a Dumnezeirii. Asta facem! Nu mi-ai răspuns la întrebare! Zâmbind larg tânărul rosti cu credință: - Pentru că Dumnezeu nu se teme decât de propria-i nemărginire! - Pe sandalele Sfântului Augustin, ce vrei să spui? - Fără Abație, religiile vechii Terre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu cele mai primitive credințe, apar cu insistență “trei adevăruri pe care nu le poți pierde, deși ele pot rămâne neexprimate din cauza lipsei de cuvinte: 1) Sufletul omului este nemuritor, iar viitorul lui este viitorul subiectului, a cărui măreție și splendoare nu are limite. 2) Principiul dătător de viață se află în noi și în afara noastră; el este nemuritor și veșnic binefăcător; el nu se aude, nu se vede și nici nu l simțim, deși omul care caută adevărul îl sesizează
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
echilibrul de sine, este fructul temperamentului și educației, facultatea de a alege cu inimă senină cea mai bună decizie în toate momentele și circumstanțele, aceasta reprezintă chirurgia adevărată". "Chirurgia este cea mai magnifică dintre arte atât prin mărimea obiectului, prin splendoarea realizărilor cât și prin caracterul profund uman al scopului urmărit. Omul este în mod neîncetat pus deasupra lui însuși" " Nu poți fi cu adevărat chirurg decât în ziua în care nu mai ești sclavul mâinilor tale. Tehnica nu este decât
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai înalt decât adevărul istoriei. Tocmai de aceea Ideile lui Platon au căpătat „instinctul” perenității. Ispita „ieșirii de sub vremuri” expune Dialogurile la ambiguitate structurală. Un Platon sola scriptura e de neconceput. Prezumtivele „rigori” ar conduce la un autodafé lipsit de splendori compensative și frenezii stimabile. Atunci când vrem să-l surprindem pe Platon în condiția sa de „contemporan” cu prezentul psihanalitic al vieții politice trebuie să renunțăm la modelul cartezian-clasic de cercetare. Pentru a nu cădea în capcanele formalismului logic (pe urmele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întorci mereu fața spre ceea ce este esențial, dacă trupul nu te susține? în sens contrar dolorismului creștin, Erasmus proslăvește sănătatea, grija de sine, curăția. Simbolistica grădinii presupune o inițiere; florile și fructele au, fiecare semnificație. Astăzi, simpatia voluptuoasă, frumusețea strălucitoare, splendoarea, drăgălășenia sunt mai elocvente dacă-s însoțite de un buchet de flori de iasomie, de trandafiri roșii, de lalele și de fuchsia, în vreme ce calomniei, sarcasmului, lacrimilor, răutății le sunt asociate Viburnum tinus, floarea amorului din China, Helenium autumnale, hameiul. Buchete
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
află fațada armonioasă și rațională a Institutului Franței, clădit prin 1670 pentru a fi un colegiu. Pe celălalt mal e Luvrul, clădit și continuat din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea. Arhitectura clasică atinge cu el o culme de splendoare și echilibru. Mai departe pe firul apei, se zărește catedrala Nôtre Dame, poate nu cea mai frumoasă dintre catedrale, dar cu fațada de cea mai riguroasă factură intelectuală din toată arta gotică. Casele care se aliniază pe malurile fluviului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
este unul dintre cei mai mari stiliști, nu numai din literatura noastră. Niciodată arta literară nu a mers mai departe. Oricare din nenumăratele lui cărți, istoria comerțului, a bisericii, a armatei etc. sunt pline la tot pasul de aproape insuportabile splendori. Dar să luăm acea capodoperă care e Istoria Românilor, plină de portrete extraordinare, de amețitoare și efemere glorii, de drame și cruzimi atroce, de viziunii imense asupra lumii și vieții: această mare carte în zece volume e o vastă galerie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tristă și mai pernicioasă, cu cât victimele ei, care se socotesc „spirite libere”, „pozitive” etc. nu-și dau seama că de aici le vine plictisul, acreala și dispendioasa meschinărie a vieții. Vorbele acelea mari acoperă concepte mari, de o mare splendoare inerentă. Dacă nu se orientează și nu se prețuiește după aceste mari noțiuni, viața devine de o insipiditate mortală. Grandilocvența și exprimarea sforăitoare de care au râs totdeauna fără cruțare marile spirite lucide și ironice, cum a fost Caragiale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că în toți acești ani cenzura a fost operată de Vatican. Numai că Vaticanul nu a înțeles ce trebuia și ce nu trebuia să cenzureze. Trebuia să cenzureze, de exemplu, Carosello 1, pentru că în această emisiune omnipotentă explodează în toată splendoarea sa, în tot absolutismul său, în toată fermitatea sa, noul stil de viață pe care italienii „trebuie” să-l trăiască. Și să nu-mi spună nimeni că este vorba despre un tip de viață în care religia mai are vreo
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pasaj de reflecție personală din La ville radieuse, afirma: „am elaborat planurile șpentru Algerț pe baza analizelor și calculelor, cu imaginație și poezie. și ele au fost nemaipomenit de adevărate. Au fost de necontestat. Au fost uimitoare. Au exprimat toată splendoarea vremurilor moderne”. Totuși, nu excesul de mândrie ne interesează aici, ci acel gen de autoritate implacabilă pe care Le Corbusier se simte Îndreptățit să și-o aroge În numele adevărurilor științifice universale. Credința sa extrem-modernistă nu este exprimată nicăieri atât de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
palpitului propriu-zis afectiv. Într-un poem reprezentativ, Studiu la proiectul de poduri, personajul liric anunță o „Domnișoară Inginer” că „au înflorit trandafirii nobili din parc, / Altoiți de grădinarul importat din Olanda”. Ideea este invadarea anorganicului de organic, biruirea inanimatului de splendorile naturii vii. O toamnă exuberantă, fabuloasă, „se așterne ca o ultimă aventură / Peste podul ciudat și uriaș al Domnișoarei Inginer”. Domnișoara încarnează mentalitatea pozitivistă, inima ei e „călită la temperatura cuptoarelor înalte”. Resurecția organicului, mai ales în varianta vegetală, e
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
acum, ne descurcăm și singuri! Îi zic Carlei. Ne vedem mai tîrziu! Și Îl tîrăsc pe Danny după mine pe trotuar și În restaurant. Avem puțin de așteptat pînă se eliberează o masă. Însă eu Îmi expun pîntecul În toată splendoarea lui și suspin visătoare spre maître d’ - și, cîteva minute mai tîrziu, ne aflăm pe o banchetă ascunsă Într-un colț și ne cufundăm pîinea În ulei de măsline delicios. Ceea ce e o adevărată ușurare. Tocmai eram pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
non-P. Când, de fapt, dacă fundamentul ființei, fundamentul a ceea ce este, sunt Întâlnirile, dacă, vai! cazul suprem al Întâlnirilor noastre sunt iubirile noastre - atunci timpul real este prezența Înăuntru a unui „afară”, a alterității În sânul identicului care ești; iar splendoarea este visul vostru despre un terț care ați fi fost amândoi. Dar, iată, deja cuvintele mele Îți par prea complicate, Îți par a specula În abstract, În teoretic, În „filosofic”; ele nu seamănă cu atât de multe altele care ți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Împlinește. Și acum rămân acestea trei: timpul credinței, care e și al istoriei, al formelor, al morții și al scriiturii; timpul nădejdii, care e și al persoanei, al sensurilor, al vieții și al ființării; timpul dragostei, care e și al splendorii, al Împlinirii, al aurei și al poeziei. Iar mai mare dintre acestea este timpul dragostei. Doctrina paulină a ierarhiei vederii ( În ghicitură, apoi În parte, apoi față În față) poate fi Înțeleasă și folosită spre a pătrunde, Într-o exfoliere
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orizont al interpretării. La fel, eul are trei mișcări: de identitate, de alteritate și o temporalitate suplimentară, doar uneori vizibilă, Însă esențială (ce prevestește un mult mai aprig ideal). Nu trebuie să ne așteptăm să găsim În această temporalitate - În timpul splendorii - semnificații În Înțelesul tradițional, al formelor discursive. Ele există mai degrabă la nivelul existențialelor heideggeriene, la nivelul invizibilului lui Merleau-Ponty sau chiar al poeticului lui Dufrenne. Dacă există Însă posibilitatea (și șansa) de a vedea vederea ca vedere și astfel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]