2,110 matches
-
mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește aproape anihilat sub brațul meu și zvârcolirea lui mă întărâtă neînțeles, așa cum aveam să spun și mai târziu la spovedanie, eram conștient în clipa aceea că nu trebuia decât să dau drumul strânsorii în care îl țineam pe celălalt băiat și cu o mișcare rapidă să ajung la poză, eram mai înalt decât el, așa că nu mi-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu băiat, că ești tânăr și te poți cu ușurință scutura de un trecut pe care de fapt, din cauza vârstei prea fragede, nici nu l-ai trăit, Nu-i chiar așa, dar nu-l contrazic, acum e ora lui de spovedanie! M-au marcat și pe mine într-un fel sau altul anii în care îmi făceam temele la înțepătorul miros de lampă cu petrol care scotea un fum în asemenea hal, încât bunica s-a hotărât brusc să caute prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl lua în răspăr, și lăcomia e unul din păcatele mari, frate Rafael! ce rost ar mai avea căința, răspundea el râzând cu fața lui rotundă, dacă n-am avea nici un fel de păcat! și părintele Ioan îl absolvea la spovedanie de acest greu păcat ce-i apăsa sufletul rugându-l și pe bunul Dumnezeu, la care părintele avea trecere, să-l ierte și El în mărinimia-I divină, zâmbesc în sinea mea, strâmbând din nas și încercând să-mi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
puternic ca un copil surprins în nevinovatele lui gânduri, din fericire în obscuritatea camerei culorile se pierd în oceanul fără fund al nopții, Te-am așteptat ultimele zile să vii să-mi vorbești, nu ca preot te-am așteptat la spovedanie, ci ca sfătuitor și n-ai venit, când te-am dorit pentru lucrarea asta vedeam în tine ca printr-o fereastră deschisă și știam că undeva în tine te așteaptă lumina, acum însă sufletul tău se complace în beznă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca și cum m-aș teme să nu alunec dacă le-aș desprinde, unde mă duc cuvintele lui? Părinte, e scâncetul meu dureros, Am păcătuit, era acolo în fân și mă aștepta, nu merit, Știu, Theo, mi-a spus chiar ea la spovedanie, nu te mai gândi la asta, ai făcut-o pentru o clipă fericită, nu te mai frământa degeaba! Mulțumesc! și nu-mi dau seama dacă aude și părintele zgomotul asurzitor pe care-l fac în cădere contraforturile prăbușite ale sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și peste capul lui a ieșit iarăși soarele, Să mergem, cu caietul lui Theo, neterminat, în mâna stângă, alături de fratele Rafael pe cărare, cum să-l înfrunt pe părintele Varava, l-am evitat zilele astea, când el mă aștepta la spovedanie și inima-mi bate nestăpânită, Unde ai fost, fiule? mă întâmpină cu zâmbetul mieros și plin de-o șiretenie pe care nu i-o mai văzusem, eu făcând un gest vag cu mâna, Ieșisem să mă plimb, ascund cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a arătat, Liniștește-te! de dincolo, prin ușa deschisă glasuri străine, de femei, Au venit la televizor, îmi explică părintele, la seriale! Despre Diana aș fi vrut să-i vorbesc, lasă-ți inima să vorbească, cum am luat la spovedanie păcatul sărutului asupra mea, dar n-am mai avut când, televizorul merge dincolo și spovedania mea dezlânată către părintele Dumitru s-a întrerupt precum începuse, ostenit rămân cu capul pe pernă și tac după un efort ce m-a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venit la televizor, îmi explică părintele, la seriale! Despre Diana aș fi vrut să-i vorbesc, lasă-ți inima să vorbească, cum am luat la spovedanie păcatul sărutului asupra mea, dar n-am mai avut când, televizorul merge dincolo și spovedania mea dezlânată către părintele Dumitru s-a întrerupt precum începuse, ostenit rămân cu capul pe pernă și tac după un efort ce m-a costat slaba putere ce-mi mai rămăsese, Odihnește-te, Daniel! mă îndeamnă părintele, mai vorbim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mărturisi francezul. Dacă mi-l aduci pe Johnnie, fumez. Mărturisesc mai bine în compania lui Johnnie. Întrebați-l pe preotul catolic de la North Post. Mi-a zis că l-a mirosit pe Johnnie de fiecare dată când am fost la spovedanie. Începeam să miros în caporalul Joseph Dulange un vânător de senzații tari. — Mărturiile depuse în stare de ebrietate nu sunt valabile la tribunal, Joe, spuse Russ. Dar uite cum facem. Tu mă convingi c-ai omorât-o pe Betty Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă vedea, trecea de la distanță de cealaltă parte a străzii, astfel că nu am putut să-i mai văd ochii de aproape, n-am mai comunicat prin priviri, eu m-am simțit foarte vinovat, de o vină Îngrozitoare, aceea a spovedaniei. Probabil că i-am provocat supărare scriindu-i. Am rupt vălul ce ocrotea pulsația vie a sentimentului nostru și l-am transformat din este În a fost. Textul scris mi-a ucis dragostea. Acum scriu din nou ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ești decât un bebeluș. Apoi stătură față În față aproape fără să vorbească. Ea se concentră asupra careului ei, iar el se uită pe un număr vechi din revista Femeia pe care Îl extrase din grămadă și În care găsi spovedania unei foste dame de companie care se măritase cu un milionar canadian extrem de chipeș pe care Îl părăsise ca să se alăture unui grup de hasizi Breslov din Țfat. După o lungă tăcere, Tamar spuse: Mi-am amintit. Gad ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îl privea pe el. Viermele invidiei și al geloziei i-o mânca de sub ochi. Se trezi prins În ceea ce romano-catolicii numesc examen de conștiință, despre care un cardinal pe care Îl cunoștea Îi explicase că face parte din pregătirea pentru spovedanie, acuzându-se de egoism, invidie, gelozie, resentimente și o lipsă corespunzătoare de generozitate, modestie, mărinimie și tărie de caracter. Până și ziarul din ziua aceea părea să confirme această judecată aspră. În The Times era un articol, aproape sigur scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ferm datat, de vreme ce tot ceea ce mi s-a întâmplat, de la primul și apoi de la al doilea rând de dinți, cu începutul școlii cu tot, cu jocul ei de bile și cu genunchii zdreliți, cu cele mai timpurii secrete mărturisite la spovedanie și, mai târziu, cu toate chinurile credinței, s-a transformat demult într-un morman de hârțoage vechi ce au dat naștere unui personaj care, abia așternut pe hârtie, nu a mai vrut să crească deloc, a început să spargă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zaț, este o pată care nu se șterge, o băltoacă pe care, oricât ai linge-o, nu poți s-o usuci. Ea a învățat încă de timpuriu să-și caute refugiul într-o ureche în care ajunge sub formă de spovedanie, să se facă, prescrisă sau demult iertată, mai mică decât mică, transformându-se într-un nimic, pentru ca apoi, de îndată ce ceapa s-a micșorat, strat după strat, să o găsești totuși înscrisă durabil pe foile cele mai ascunse: ba cu majuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ambiție și de ambiții sportive. Un făptaș în serie, pe care nici o pedeapsă nu îl poate speria. Câtă vreme am fost un catolic credincios - trecerea la necredință a fost treptată -, penisul meu s-a afirmat drept inepuizabil obiect de spovedanie. El îmi inspira cele mai temerare păcate. Desfrâu cu îngeri. Până și o oaie virgină i-a devenit accesibilă. Făcutele și nefăcutele lui îi provocau uimire până și confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Desfrâu cu îngeri. Până și o oaie virgină i-a devenit accesibilă. Făcutele și nefăcutele lui îi provocau uimire până și confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce e omenesc nu era străin. Mie, însă, spovedania îmi ajuta să mă despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere, îndărătnicului accesoriu: ușurarea din fiecare săptămână. Mai târziu, însă, atunci când băiatul de paisprezece ani s-a trezit în ipostaza de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ani - și deja dincolo de toate miracolele din lada cu trucuri a catolicismului - mergeam totuși la biserică, numai ca să pândesc fata sâmbăta după-amiaza: cât mai aproape cu putință de confesional, cu o bancă în spatele codițelor. Până și despre secretele mărturisite la spovedanie trăncănește bucata de rășină pietrificată, galbenă ca mierea: gura mea îi va fi descris cu atâta precizie în ureche experimentatului preot detaliile închipuirilor ce animau practica juvenilă a onaniei, încât, cu acest prilej, numele fetei ca receptacul al poftelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se îngreunează. Dar mantia sa poate să-mi ascundă infirmitățile și asta îmi dă putere. Falsul îmi pilește colțurile și umbrele devin blînde. Încerc să-mi ușurez povara spovedindu-mă oricui dar pentru toți adevărul e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului meu i se adaugă secretul general. Prima minciună se naște odată cu întîlnirea dintre doi oameni. Prima minciună: „Te iubesc!“. De la salutul condescendent, un „te iubesc!“ mai mic și pînă la dragostea pîrjolitoare, apropierea oamenilor și miile de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
meu. Mă avertizau în ochii mei obosiți și plini de mânia dezbrăcată în chinurile cerului. Îmi repetam că nu am decât 34 de ani și am încercat să-mi abandonez zorile pentru a distruge mutrele vinovaților ce mi-au rănit spovedaniile din cele mai sincere umbre... Ca un regat al urletului defilau acești nenorociți ce mi-au strangulat trupul. Uitarea ar fi vrut să mă închidă-n zidurile unei cetăți milenare, dar foamea de cuvinte mă supraveghea cu atâta interes încât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
peste picior. Proverbială „Între două Nu te plouă,” Dar asuzi... Tot te uzi! Potrivire de caracter Căsnicia li-i model - N-ar mai fi de o măsură! El o bate , ea-l înjură, Dar beția li-i la fel. După spovedanie Blând duhovnicu-l soma: - Acum, te lepezi de Satana? - Părinte, m-aș lepăda, Dar am trei plozi cu ea sărmana! Vis nuanțat Trăiesc de-o vreme separați (Viața-i cu valuri și furtună); Ea s-ar visa iar împreună, El, tot
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
Nu pare a ieși din turmă Cu rugăciunea lui cea înfocată: „Dă-mi, Doamne, mintea de pe urmă, Și pofta de-a greși ca altădată!” Diplomație feminină O ia la rost... - Tu crezi că-s prost? - Ea: nicidecum! Doar ca și cum La spovedanie Învelită cu sutana, Tot înșiruind păcate, Popii i-a plăcut codana Și i le-a iertat pe toate. Gelozie la vârsta a treia - Crezi că nu te-am mirosit De mai june-ți arde-adica? - Recunosc, a zis smerit Am fost
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
și-i ascult la club. SÎnt proiecte din belșug - un ziar local, un birou de consiliere cetățenească, cursuri de kung fu, hipnoterapie, parcă toată lumea are cel puțin cîte-o idee. E și un preot iezuit pensionat care se oferă să asculte spovedanii. — Bun. Sper că-l țin ocupat. Hennessy mi-a zis că se plănuiește Înființarea unui club sportiv rival. — Așa e. Al nostru nu-i destul de exclusivist pentru gustul unora. Residencia Costasol pare ea omogenă, dar e stratificată social mai dihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără să vrei și când te așteptai mai puțin, mai bine să iei parte la un spectacol produs de un altul, plătești prețul, contempli scârbit, după ce ai râs, josnicia umană și te simți eliberat pentru multă vreme ca după o spovedanie. "No, Petrini, continuă el, pune mâna și ține pancarta, de 23 August ai lipsit... Vremea boierilor s-a dus, nu face pe boierul... Filozoful trebuie să-și verifice sistemul cu practica, praxismul'', adăugă el rânjind și încercă să-mi vâre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
măcinată moral de o conștiință a culpabilității istorice. Etica europeană postnaționalistă a memoriei inspirată de politica regretelor presupune o memorie națională cu mustrări de conștiință, impulsionată de o voință de pocăință în efortul de eliberare catharctică de greșelile trecutului prin spovedania publică și asumarea oficială a păcatelor trecutului. Această penitențializare a politicii memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în ordinea actuală a postnaționalismului pare a fi condiționată de ritualul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]