4,031 matches
-
grăbește să explice: — Bunicii mei s-au stabilit printre ubi. Nu știu cu ce se mănâncă felul ăsta, glumește instructorul. Ofuscat, tovarășul său îi aruncă o privire încărcată de reproș. — Ara Ubiorum! exclamă pe un ton iritat. Rufus își îmbină sprâncenele într-o expresie comică. — Dacă e cumva vorba de vreo femeie, să știi că nu m-am culcat cu ea. — N-ai auzit de Marele Altar al ubilor? se indignează și mai mult tânărul. Evreul clatină din cap. — Pe Rin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar poate chiar și nemurirea. Câtă dragoste și decență, cum îi iubește și-i îmbrățișează pe toți, fără nici o deosebire! Cum se joacă cu băgare de seamă și cu măsură! Câtă râvnă, câtă inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare sau zaruri. Neron
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost Marcus Antonius a luptat pentru sine, și nu pentru patrie. Germanicus tace, lipsit de argumente. Rămân toți trei cu ochii la Agrippina, care, cu capul și ume rii învăluite într-o pelerină scurtă, se apropie. Antonia încruntă nemulțumită din sprâncene la vederea sto lei pe care o poartă pe dedesubt. Din lână, e drept, așa cum se cuvine unei matroane respectabile, dar nu într-un singur ton, ci în nenumărate ape diferite, pe care lumina și fiecare mișcare le pun în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi cei uciși. Încruntă mânios din sprâncene. Ar fi fost mai bine dacă principele s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-a oferit în cinstea lor. Așa a dat din nou prilej poporului de rând, și nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a Corneliilor Lentulii, e soră vitregă cu Terentia, vădu va lui Maecenas, pentru care Augustus încă are o slăbiciune spe cială, deși cu greu mai poți bănui femeia frumoasă de odinioară în băbătia știrbă și ridată de astăzi. Cată pe sub sprâncene la Aelius Seianus. Îl vede încordat. În mod paradoxal, asta îl liniștește. Poate, până la urmă, nu este o idee rea ca Seianus să preia o parte din cohortele pretoriene. Ar fi în felul acesta mai bine informat cu privire la ce se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ține la idealurile sale. Se întoarce spre Plautius: — Știi, sper, că Velleius e nepotul lui Magius Maximus, prefectul Egiptului. Iar tatăl său a avut gradul de comandant de cavalerie în legiunile mele. Silvanus încuviințează: — Da, mi-ai spus... Cată pe sub sprâncenele stufoase către tinerel: — Serviciul militar a fost condiția prealabilă a primei tale funcții civile în slujba împăratului, chestura. Înțeleg că ai preferat să fii alături de Nero și în continuare, totuși ai acum dreptul la o procvestură provincială, chiar dacă au trecut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se apleacă și-i șoptește ceva. Probabil o sfătuiește să scoată din gură capul larului de jucărie. Buzele i se contorsionează în tr-o mică strâmbătură răutăcioasă. E borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-a pierdut numărul. Socotește repede în minte. Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ritualurile lor abracadabrante, oferă ocazia unui schimb de mesa je. Cel puțin aceasta este intenția pământenilor când își înalță rugăciunile către zei. Dar zeii? Trimit și ei oare la rândul lor avertismente și mesaje de acceptare cifrate în organele victimelor? Sprâncenele i se unesc în unghi deasupra nasului. Ce se întâmplă dacă nu le dai atenție? Flaminul lui Marte apare lângă altar, urmat de haruspicii și auguri. Înalță deasupra capului un talger plin cu cărnuri însângerate. Măruntaiele au fost examinate, anunță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
flaminului. — Sentința se pronunță până la apusul soarelui. Aici am cam terminat, așa că hai să mergem. — Vezi? face triumfătoare femeia. — Dar nu este o zi nefastă pentru procese? se alarmează Paterculus că muza îi va dispărea. Nefastă? ridică Tiberius mirat din sprâncene. Tânărul insistă: — În zilele consacrate lustrațiilor și sacrificiilor către zeii din cer nu e bine să ne abținem de la cele pământești...? Văd că tu tocmai la ele te gândești, surâde Nero. Disperat, Velleius se încăpățânează: — Pretorul n-are voie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dorință când el trece pe acolo la prânz. Da, să nu credeți că n-am observat. Nu încape nici o îndoială că Ben Williams e superb. Părul lui șaten-deschis e moale, perfect aranjat și atârnându-i ușor neglijent peste ochiul stâng, sprâncenele lui sunt perfect arcuite, iar gropițele, exact la locul potrivit atunci când zâmbește. Firește că este pe deplin conștient de efectul pe care-l are asupra femeilor; sub toate fițele astea bate însă o inimă de aur, și să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
El pleacă, iar eu iau cu mișcări încete o revistă de lângă computer, așteptându-l să se întoarcă. Doamne, uite un alt model care a scăpat în liga campioanelor și uite cât e de superbă. Îi studiez părul blond platinat și sprâncenele perfecte, iar apoi îmi zic să nu uit s-o adaug colecției mele când ajung acasă. ― RAHAT! strigă Ben, iar eu îi aud pașii grăbiți în spatele meu. ― O, DOAMNE! Mă uit și eu la ecran, îmi duc o mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aproape, încă sub impresia entuziasmului din timpul dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc că am să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu în timp ce-l urmez pe Ben spre ușă. O seară plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care n-a mai văzut-o până acum. Ben își dezvăluie frumusețea de dinți într-un rânjet, un mare zâmbet mieros și fals și spune: ― Sunt Ben Williams la London Today. Încep să râd pentru că e caraghios. El ridică o sprânceană și spune: ― Ei, ce zici de asta? ― Cam mult, cu dinții ăștia albi, răspund eu râzând. Chiar și pentru tine. ― Te-ai putea uita un pic peste scrisoarea mea de intenție? Mă roagă el. O trimit mâine, dar mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întinde mâna Geraldinei când spune asta și-i susține privirea mai mult decât necesar. După aceea îmi strânge și mie mâna, făcându-mă și mai tare să mă simt o cantitate neglijabilă. ― Ai venit cu Diana? întreabă Geraldine, ridicând o sprânceană. Asta înseamnă că tu ești... cealaltă jumătate a ei? întreabă ea pe un ton șmecheresc. ― Nu prea, râde Nick. Mai degrabă sunt partenerul de ocazie. ― Și aici te aduce? Geraldine îl tachinează, dar nici lui Nick, și nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum. Până la urmă, aici e Mecca celor bogați și frumoși, așa că încerc să ochesc celebrități pe această stradă care se pare că n-are însă nici un fel de pietoni. ― Cum te simți? Brad se întoarce către mine, ridicându-și două sprâncene perfecte. ― Bine, grozav, e fantastic. ― Ești obosită? ― Nu chiar, deși aștept să mă lovească și oboseala. ― Ce zici dacă ne oprim la o cafea? ― Ar fi grozav. O luăm la dreapta pe lângă și mai multe magazine, numai că acum văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că se hotărăște să se ocupe el de asta. ― Nici o grijă, îi spune el, ea tocmai a venit din Anglia. O să luăm două latte slabe cu un strop de migdale. ― Da? spun eu și mă uit la Brad ridicând o sprânceană. Slabe? ― Nu-ți face griji, spune el râzând. Asta înseamnă fără grăsime și cu un strop de sirop de migdale. O să-ți placă. Ne primim cafeaua în pahare de carton, pe care le luăm afară și ne așezăm la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Doamne, vă vine să credeți cât de tare sună? ― Și sunt sigură, continui eu, că orice persoană intră în viețile noastre, o face pentru că are să ne învețe ceva. ― Și ce lecții crezi că ai putea lua tu de la mine? O sprânceană ridicată, vreo urmă de flirt în vocea lui? ― Ce zici dacă-ți spun mâine-dimineață? Bine zis, Jemima, în sfârșit am băut suficientă șampanie ca să am încredere să flirtez. ― Ce zici dacă îți ofer acum prima lecție acum? Brad se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că te deranjez, dar mă întrebam dacă știi care e cel mai bun mod de a găti zucchini. Ei, chiar că nu-mi vine să cred. Adică am auzit despre persoane abordate în supermarketuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune el, luând o poziție mai relaxată. De unde ești? ― Din Londra. ― Bine ai venit în Los Angeles. Ia spune, n-ai vrea să-mi și arăți cum să-i gătesc, ce zici? Acum e rândul lui să ridice dintr-o sprânceană. ― Mi-ar plăcea la nebunie. (Am reușit!) Dar nu și prietenului meu. ― O, scuze, spune el. Știam eu că o tipă așa drăguță ca tine trebuie să aibă prieten. Dau din umeri și merg mai departe, petrecând ridicol de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a invitat în oraș. Am ieșit în seara aceea, și s-a purtat atât de frumos cu mine, că am impresia că am început să mă îndrăgostesc de el, și ne-am petrecut cam toate nopțile împreună. Am ridicat o sprânceană. ― Nu așa, mi-a zâmbit ea, înainte să se strâmbe. Deși acum îmi doresc s-o fi făcut, la naiba, că n-aș fi fost acum aici dacă am fi făcut-o. ― Hopa, asta e problema? ― Sună atât de superficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine, care e în culmea extazului. ― Scârbă norocoasă! îmi tot spune ea. Sper că ai o cameră de rezervă, pentru că vin în vizită. ― Chiar vreau să vii, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; De a vîrstii ei căldură fragii sânului se coc, A ei gură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din vale de Rovine Grăim, Doamnă, cătră Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea Ta: Codrul cu poenele Ochii cu sprâncenele; Că și eu trimite-voiu Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]