3,241 matches
-
trebuia să fie suficientă într-o rezolvare favorabilă a chestiunii. Ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că Ludovic al XV-lea a trimis asupra insulei nu mai puțin de 22.000 de soldați, în frunte cu contele de Voux. Aceștia au spulberat fără mari eforturi mica rezistență, din cruntele confruntări scăpând vreo sută de suflete, care s-au adăpostit în Monte Rotondo. Printre aceștia se aflau și părinții celui ce avea să se nască: Carlo Maria Buonaparte și Letiția Ramolino. Acolo, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
că susținuseră invazia grecească, plănuiau să dea orașul pe mâna turcilor victorioși -, cetățenii priveau În zare la distrugătoarele franceze și la navele de război britanice, Încă la Îndemână pentru a apăra interesele comerciale europene În Smirna, și temerile le erau spulberate. Doctorul Nishan Philobosian o pornise În acea după-amiază spre port tocmai În căutarea unei astfel de Încurajări. Își sărutase la plecare soția, pe Toukhie, și fiicele, Rose și Anita, și Îi bătuse prietenește pe spate pe fii săi, Karekin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încredere. Oare unde era Maria? Oare era bine? Oare venise la școală azi? Dacă lucrurile merg prost, o voi mai vedea vreodată? Gândul ăsta m-a mâhnit și eram cât pe ce să mă întristez, dar nu puteam să le spulber starea de încredere precară a celor pe care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul bocancilor grei formau ecouri când se izbeau de pereții holurilor goale, lipsite de amalgamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aproape totul... Dar... Fii atent! Acum... asta, zise scoțând o pereche de mănuși gri, sunt mănuși din... Nu mai eram atent. Cum trăiam? Nu trebuia să fiu mort? Plumbul trebuie că trecuse prin sternul meu, rupse o bucată de inimă, spulberase coastele din spate și s-ar fi implantat direct în materialul impenetrabil al mantiei. Oare eram (mi se făcu rău de la o asemenea idee)... nemuritor? Cuvântul începea să aibă un oarecare ecou în interiorul conștiinței mele și începu după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trase spre trapa din pământ. Rundă după rundă. Cei din școală nu au tras în elicopter când au putut, pentru că era, după ei, prea departe. Acum, fiind deasupra, era prea târziu. Tempus fugit, Sergheiov! Ce naiba faci? Inspecta proiectilul, în timp ce gloanțele spulberau pământul în jurul său, și îl refuză. Ceru altul. Își dădea seama că secundele trec și nu mai era mult timp. Sângele rece care îl posedase până atunci începu să dispară. Îl inspectă și pe al treilea, îl băgă cu mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și viteza pe care o puteam avea atunci. Eram ca o avalanșă. Odată pornit, imposibil de oprit! Mintea sa nu mă putea reține decât prea târziu. Am trecut cu brutalitate peste mantia sa de gânduri mereu în alertă. Le-am spulberat așa cum face vântul de iarnă cu zăpada arctică. Nu știu dacă a avut timp să-și dea seama ce vroiam să fac. A reușit însă să-și înțepenească gândurile, făcându-le astfel să dispară din calea mea. Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
secundă era înarmat cu She'le'ri și tăia în stânga și în dreapta tot ce nu era patruped. Cei opt, văzând că nu pot trage fără a răni pe aliații lor neobișnuiți, înaintau cu precauție și în mod ordonat. Gloanțele rătăcite spulberau bucăți de ciment din pereții laterali. Ultimul venea în fața primului și curând devenea al doilea și tot așa. Susțineau focul și curmau suferința vreunui soldat care se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era mare deosebire când norii groși învăluiau tot Pământul. Trecură de mlaștinile înghețate ale Nordului în acea dimineață. A doua zi, în jurul orei trei după-amiază, trenul se putea vedea cum spulbera troienele de zăpadă în drumul său spre gara Casei Domnului, care se ghicea la orizont. Toți își reveniră în fire. Erau mai odihniți și aveau ceva mai multă culoare în obraji decât atunci când s-au suit în tren. Corvium îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și de cai împreună cu celelalte femei. Birul anual care trebuia strâns pentru Stăpân de la cele trei sate era de șaizeci și cinci de kan, din care șaizeci de pe câmpurile de orez și cinci de pe celelalte câmpuri cultivate. Când și când, zăpada era spulberată de vânt. Pașii samuraiului și ai oamenilor săi lăsau pe drumul lung o linie punctată de urme. Mergeau ca niște vite cuminți, fără cuvinte de prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Probabil că Matsuki nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai. Privi marea îndelung și apoi se întoarse către el. Umbrele catargelor îi cădeau pe chip. O să tot traversăm oceanul ăsta mai bine de două luni, zise Matsuki. Vântul îi spulberă cuvintele, așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura, ce crezi despre însărcinarea ce ne-a fost dată? Însărcinarea noastră? Cred că e o onoare mai mare decât merităm noi. Nu despre asta te-am întrebat, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Stăpânului în față, iar negustorii vor fi nevoiți să-și încarce marfa încă o dată pe vas și să se întoarcă acasă. Atunci solii își vor pierde onoarea și visul lor de a-și primi înapoi pământurile de odinioară se va spulbera. Ba poate că, așa cum spunea Matsuki, nereușita lor va servi drept scuză pentru pedepsirea aspră a celor cu rangul de ostaș. A doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înspre tovarășul său mai tânăr și aștepta răbdător până când ceilalți îi ajungeau din urmă. Cât au mers prin Nueva España, pașii lor au fost plini de speranță și putere, cu tot soarele nemilos care dogorea, dar acum, după ce li se spulberaseră toate speranțele, japonezii mergeau abia trăgându-și picioarele. Nici unul dintre ei nu credea că lucrurile se mai puteau schimba în bine o dată ajunși în capitala numită Roma. Fie că se duceau la Roma, fie că se duceau în orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să vină la Nunozawa însoțit de un supus. Și de data aceasta îl luă cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În stomac și Încă o dată lângă ochi. El băgă o stângă largă care-l făcu să cadă, iar artileristul căzu peste el și-l apucă de haină, rupându-i mâneca, și atunci el Îi băgă două după ureche și-l spulberă cu o dreaptă, În timp ce-l Împingea de pe el. Artileristul căzu și se izbi cu capul de caldarâm, dar el luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
auzi avionul. La Început se vedea ceva micuț care făcu un cerc larg și băieții fugiră să aprindă focurile, turnând gaz, și făcură grămezi de iarbă ca niște movilițe la fiecare capăt al terenului neted, iar vântul de dimineață le spulberă spre tabără; avionul mai făcu două cercuri mai joase, apoi plană, potrivindu-și unghiul, și ateriză ușor; și uite-l pe Compton venind spre el, În pantaloni de doc, cu o haină de tweed și o pălărie de fetru cafenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
departe ce-are turcul de gând. Mai ții minte când ne-au dat ordin să Încetăm evacuările? Chiar că mi-era teamă când am ajuns, În dimineața aia. Turcu’ avea tot felu’ de baterii și-ar fi putut să ne spulbere de pe apă.Trebuia să intrăm până ajungeam aproape de chei, acolo să lăsăm ancorele și să bombardăm cartierul turcesc. Ne făceau ei praf, dar la o adică Îi făceam și noi praf și pulbere. Au tras doar câteva salve cu obuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzut un cocoș dimineață, spuse Bill. — Poate dăm peste el. — Pe vântu’ ăsta nici nu poți să tragi ca lumea. Acum, că era afară, povestea cu Marge nu mai părea așa de tragică. Nu mai era nici măcar foarte importantă. Vântul spulbera lucrurile de genul acesta. — Bate direct dinspre lacu’ mare, spuse Nick. Auziră detunătura unei arme. — Ăsta-i tata, spuse Bill. E jos, În mlaștini. S-o scurtăm pe-aici. Nu, hai s-o luăm peste pajiștea de mai jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i tata, spuse Bill. E jos, În mlaștini. S-o scurtăm pe-aici. Nu, hai s-o luăm peste pajiștea de mai jos și să vedem dacă dăm peste ceva. — Bine, zise Nick. Nu mai conta nimic acum. Vântul Îi spulberase toate gândurile din cap. Da’ ar putea totuși să se ducă sâmbătă prin oraș. Era bine de știut. Capitolul 5 Cei șase miniștri fură executați la șase și jumătate dimineața, la zidul spitalului. Curtea era plină de băltoace. Pe pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nici altă dată. Luz n-a primit vreun răspuns la scrisoarea trimisă-n Chicago. La scurt timp după aceea, el a luat o gonoree de la o vânzătoare, În timp ce mergeau cu un taxi prin Lincoln Park. Capitolul 7 În timp ce bombele spulberau tranșeele de la Fossalta, el stătea cât mai lipit de pământ și se ruga „doamne, isuse hristoase, scapă-mă de-aici. Doamne, isuse, te rog, scoate-mă din asta. Dacă nu mă lași să mor aici, o să fac tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar senzația minunată de zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i fugă de sub picioare În timp ce cobora tot mai jos, mai repede și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
emisiunea de la ora 1700, la Radio UNISON, din 7 septembrie 1997, cu 19 ani mai târziu, un om care a trăit pentru o pasiune și-a frânt aripile în scrâșnetul roților unui autoturism condus la întâmplare. Toate deodată s-au spulberat și a survenit moartea ca un fapt al vieții, fiindcă viața este eternă... august, 2004 Elena Poamă Despre volum Gheorghe Zarafu Alexandru Poamă sau nostalgia copilăriei Un autor atras de farmecul și gingășia universului infantil, întruchipat de propriii lui copii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau în galben; își pătau frunzele cu praf de rugină; teiul risipea bani de aur alb; ulmii se întunecau; măcieșii înșirau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinț și crestat în ceafă. Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]