19,182 matches
-
fost Încălcate prevederile legii. A nu aparține nimănui un bun mobil așa cum s-a arătat se presupune că acesta este fără stăpân și că, În momentul când a intrat În posesia lui nu avea un posesor. Altfel spus, lucrurile fără stăpân sunt atât bunurile mobile abandonate, cât și cele care prin natura lor nu au și nu pot avea stăpân, precum animalele sălbatice, altele decât cele din grădinile zoologice sau din rezervații și captivitate. De asemenea peștele din heleștee, cu excepția heleșteului
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
este fără stăpân și că, În momentul când a intrat În posesia lui nu avea un posesor. Altfel spus, lucrurile fără stăpân sunt atât bunurile mobile abandonate, cât și cele care prin natura lor nu au și nu pot avea stăpân, precum animalele sălbatice, altele decât cele din grădinile zoologice sau din rezervații și captivitate. De asemenea peștele din heleștee, cu excepția heleșteului care poate aparține cuiva, fructele de pădure, ciupercile, plantele medicinale din pădure și din câmp sunt tot bunuri fără
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
precum animalele sălbatice, altele decât cele din grădinile zoologice sau din rezervații și captivitate. De asemenea peștele din heleștee, cu excepția heleșteului care poate aparține cuiva, fructele de pădure, ciupercile, plantele medicinale din pădure și din câmp sunt tot bunuri fără stăpân. Sunt multe alte aspecte care privesc posesia, ele pot face obiectul unei lucrări separate, in extenso, pe care nu ne-am propus s-o abordăm deocamdată. Încheiem problema posesiei prin a arăta că dacă o persoană posedă cel puțin un
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
case, construcții anexe, curți etc se construiesc, de regulă, garduri vii, sau din orice material, după posibilitățile financiare ale proprietarilor vecini. Grănițuirea are la bază gândirea și reacția psihică pe care un proprietar le exteriorizează sub forma dorinței de ași stăpâni și de a-și apăra integritatea proprietății față de eventualele Încercări ale proprietarului vecin, de a-l deposeda de o porțiune de teren prin manopere dolosive, materializată Într-un hotar, cu respectarea legii. Așadar, grănițuirea este o activitate prin care, la
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Constatăm că În acest caz se Încearcă deposedarea proprietarului de bunul său fără niciun temei, bazată pe simpla Întâmplare care a făcut să ajungă pe terenul altuia. Cu toate acestea medierea va avea ca obiect nu numai Împăcarea părților pentru ca stăpânul deposedat de bun datorită Întâmplării să reintre În posesie, dar și acela al Înțelegerii cu privire la cuantumul despăgubirii de care este ținut acesta pentru prejudiciul ocazionat de reintrarea În posesie. În cazul În care prin această Întâmplare bunul În cauză a
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
trezesc jucându-mă, Oare de ce numai străinii te adună, Iar eu te vând În fiecare lună? Poate pentru că te-am moștenit de la tatăl meu? Erai În moștenire,/ Stăteai la mine, dar nu erai al meu. Cu timpul m-am crezut stăpân pe Dumnezeu Și te-am pierdut. Acum aș vrea să vii din nou acasă, Sunt prea sărac să Te mai cumpăr Înapoi. Dar dacă vii,/ Ne-om așeza la masă Și tu vei frânge pâine,/ Iar eu Te voi sluji
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atunci când era mai tânără. Nici nu-și închipuia că ar putea vinde casa părintească, dar când văzu că nu o mai poate îngriji, se gândi că, poate, ar fi mai bine să o vândă, așa va avea și ea un stăpân care o va îngriji, că dacă o lasă așa, se va risipi și se va pierde de tot. Mult timp nu se hotărî, până la urmă se găsi un băiat tânăr din mahala care o cumpărase. Ea are casa ei, mare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu ideea. Apoi se gândi și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase rău familia, care trăise în acea casă și pe acel loc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ziua aceasta, cu voia Domnului, va veni. Să avem răbdare și credință și să nu ne facem griji cu deznădejde privitor la biserică. Să ne rugăm, pentru că mai mult face o picătură de rugăciune, decât o mare de grijă, iar Stăpânul lumii știe ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casele erau construite în linie dreaptă și cam la fel. Partea veche avea și ea denumirea ei, i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una de alta, dar stăpânii lor se obișnuiseră și o duceau foarte bine; aveau liniște cât își doreau, iar apa din fântâni o ajungeai când te aplecai cu găleata. Aveau acei gospodari niște grădini cum puțini le aveau, creșteau de toate în ele. Oamenii deja
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ele părea că, iată-iată, se va cârliga, dar reușiseră să rămână la locul lor falnice. Păreau ultimii doi ostași ce rămaseră biruitori în urma unei lupte crâncene. Așa au rămas încă mulți ani, chiar și după trecerea din viață a stăpânilor lor. În rest, nu rămase nici un semn din ceea ce fusese mai înainte pe acele locuri. Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în comun se explică prin aceea că dotările acestora sunt corespunzătoare. Cum se explică amabilitatea și grija celor din serviciile publice de a "dărui" cetățeanului australian sentimentul că el, australianul, indiferent de etnie, și aici sunt multe, este cel puțin stăpânul lumii în serviciul căruia, el, funcționarul, agentul public, are onoarea să servească. Numai prin aceea că statul știe să-și aleagă funcționarii și agenții care îl reprezintă și îi plătește pe măsură. Agentul public din Australia își cere scuze atunci când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care s a dovedit a fi atât de generoasă de-a lungul timpului, glumi el. - Știi Jan, la noi tu ești bine venit întotdeauna, de ce crezi că trebuie să te formalizezi? - Trebuia să zic și eu ceva... - Așa da! - Dar stăpânul casei unde-i, nu cumva a plecat de acasă bănuind că voi veni incognito!? - Da’ de unde, e în grădină, culege câteva căpșune. Parcă a știut că o să avem oaspeți deosebiți. Te-ai cam boierit în ultimul timp, domnule, nu-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri de la călcâi și te face să-ți amintești toți strămoșii până la a opta spiță! Se binedispuseră amândoi. Alex urmă: - Cum vrei tu, Jane, musafirul nostru, stăpânul nostru! - Ei, hai, asta o știi de la comercianții tăi! Eu vreau să te școlesc, că după câte văd pe masă, prea te-ai dat cu rafinatele, glumi el. Ina aduse pe o faianță gustări reci, cașcaval, debrețin, salam uscat, numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
socotit a fi un gest prietenesc, unul plecând cu gândurile sale, celălalt rămânând pe loc cu grijile lui și ale șatrei, nu puține la număr pentru un bulibașă, mult mai multe decât ale unui țigan de rând. Un bulibașă este stăpânul, judecătorul, sfătuitorul, tatăl și bunicul șatrei. El este legea și dreptatea căreia i se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce-l ducea spre casă, când avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de febrile. Întreaga tabără fierbea, asemenea mâncărurilor aflate sub imperiul focului. Totul era pregătit cu minuție. Era de ajuns un singur gest al stăpânului șatrei, ca întreaga așezare să se transforme într-o sărbătoare fără egal. Însă acel semnal, spre stupefacția tuturor, întârzia să se arate. Nimeni nu avea cum se împotrivi hotărârii mai marelui obștii. Acesta își arunca neliniștit, din când în când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
blana moale și mătăsoasă a câinelui, fiind mereu cu gândul de a-și termina lucrul. Încercă apoi să se întoarcă la treburile sale, dar câinele se lipi de el, mai voia să fie mângâiat, dezmierdat. Îi plăcea vorba dulce a stăpânului său și nu se îndupleca să-l părăsească, cu toate insistențele băiatului. Văzând că patrupedul căuta hârjoană, Vișinel îl lăsă în plata Domnului și, apucând zdravăn ciocanul în mâna dreaptă, cu stânga ținând de un capăt tabla buclucașă, continuă să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în dimineața aceea. Dacă nu putea s-o vadă nici mama lui, probabil nici altor ochi iscoditori nu li se arăta. Asta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul împrejmuitor. Bulibașa călca meditativ, privind când într-o parte, când în alta.Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi în mustața stufoasă a mulțumire. Primii care puseseră în picioare cortul lor fură și de această dată aceiași voinici Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pregăteau de odihnă, sosi un călăreț. Era Șobi. Fusese trimis într-o misiune de taină de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-a aruncat din șa și, lăsând calul slobod, a alergat cu sufletul la gură să se înfățișeze stăpânului. Bulibașa reușise să-și reaprindă luleaua și acum fuma, nu atât tutunul iute și amar, cât mai ales sumedenia de gânduri împăienjenite, cuibărite în pipa sa. - Ei? Îl întrebă acesta zorit. - Nu putem rămâne aici. Oamenii legii sunt pe urmele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părăsească șatra fără a isca suspiciuni. Timpul... numai timpul deținea răspunsul căutat. Locotenentul, care-și propusese să nu-și mărturisească deocamdată, cu glas tare bănuielile, dădu binețe celor prezenți, dar, după câțiva pași, se întoarse din drum, se apropie de stăpânul șatrei și-i spuse pe un ton ce nu putea fi socotit un ordin, dar nici o rugăminte: - Bulibașă, câteva zile ar fi bine să nu părăsiți aceste locuri! - Nici n-avem de gând, dom’ șef, e de lucru aici cel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]