2,655 matches
-
a avut loc accidentul lui Weir. E în oraș. A primit mesajul de la angajații lui din Chicago și va trece pe aici pentru a discuta cu noi. Crima de la Școala de Muzică - descrierea făptașului: brunet, barbă falsă, fără semne distinctive, statură medie, vârsta cam 50 de ani. Inelarul și degetul mic de la mâna stângă lipite. S-a deghizat după crimă într-un îngrijitor bătrân și chel. - motivul aparent necunoscut - victima: Svetlana Rasnikov • studentă la zi • de verificat familia, prietenii, colegii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un număr de-a lui Houdini, „Celula Chinezească de Tortură” - ventriloc - capabil să folosească lame și instrumente cu tăiș de orice dimensiuni - cunoaște „Oglinda în Flăcări”, un truc foarte periculos și rareori interpretat de iluzioniști Omul era îndesat și de statură medie. Purta o barbă argintie, iar părul ondulat se potrivea perfect cu aceasta. Rhyme, foarte suspicios după vizita lui Weir din seara trecută, îl salută pe Edward Kadesky și îi ceru apoi să se legitimeze. - Sper că nu te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dar astăzi, pentru că aștepta un telefon important, se grăbise - în măsura în care se poate spune un astfel de lucru despre modul său de a se deplasa - la Bistroul Elmei imediat după ce ieșise de la lecția despre Biblie. Hobbs Wentworth era un bărbat de statura unui urs, cu o barbă roșie și cu un păr cârlionțat ceva mai deschis la culoare. Cuvântul „carieră” nu fusese niciodată asociat de vreun locuitor din Canton Falls, New York, cu Hobbs, dar asta nu însemna în niciun caz că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o dată prin cortină. Era surprinsă să vadă că majoritatea locurilor erau ocupate. În astfel de zile frumoase, publicul venea în număr destul de restrâns. Fu foarte încântată când o zări intrând pe Jaynene, asistenta de la spitalul unde era internată mama ei. Statura ei impresionantă blocă pentru un moment intrarea din spate. Era însoțită de alte câteva colege de la Stuyvesant Manor. Intrară în sală și găsiră locuri libere. Mai văzu și alte câteva prietene de la revistă și câteva vecine de bloc de pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tablei cu indicii, care stătea acolo ca mărturie a observației pe care o făcuse cu o zi în urmă: Aflăm din ce în ce mai multe, dar avem din ce în ce mai puține certitudini. Crima de la Școala de Muzică - descrierea făptașului: brunet, barbă falsă, fără semne distinctive, statură medie, vârsta cam 50 de ani. Inelarul și degetul mic de la mâna stângă lipite. S-a deghizat după crimă într-un îngrijitor bătrân și chel. - motivul aparent necunoscut - victima: Svetlana Rasnikov • studentă la zi • de verificat familia, prietenii, colegii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe un scaun portocaliu de plastic într-una din sălile de așteptare de la Urgență și privea în gol, la linoleumul verde, uzat de atâția pași disperați și nerăbdători. - Cazurile de crimă, vreau să spun Rolland Bell era așezat lângă el. Statura vigilentă a lui Luis umplea una dintre uși și, în apropierea sa, la intrarea într-un hol foarte aglomerat, se afla alt ofițer din echipa SWAT coordonată de Bell, pe nume Graham Wilson; era un detectiv arătos și dedicat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aproape că nu-și recunoștea părul lung și obrajii cenușii, un chip straniu Într-o oglindă stranie. Se uita țintă la arătarea În zdrențe care apărea În fața lui În toate oglinzile de pe Columbia Road, un puști care avea jumătate din statura lui de dinainte și care era de două ori mai vîrstnic. În cea mai mare parte a timpului, Jim Își dădea seama că era bolnav și adesea trebuia să zacă toată ziua. Pe Columbia Road rețelele de aprovizionare fuseseră Întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcea cu mâna. —Salut, Kim, Îi strigă Sam. Vorbea pe un ton destul de prietenos, dar părea mai degrabă speriat decât plăcut surprins că se Întâlnise cu ea. Câteva clipe mai târziu se pupau pe ambii obraji. Femeia era mică de statură, cu păr scurt și negru, cu ochi mari și cu o față cu trăsături oarecum aspre. Părea vulnerabilă, se gândea Ruby, aproape fragilă. Sau poate asta i se trăgea de la constituția micuță. —Ești cam departe de Highgate, continuă Sam. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta. Putea să scornească ceva ca să iasă din situația asta mințind cu zâmbetul pe buze sau ar putea să-și stăpânească frica și starea de șoc În care se afla și să-i Înfrunte pe cei doi de la impunătoarea ei statură de 1 metru șaizeci și cinci. Am făcut puțin pe detectiva, se auzi Ruby spunând cu voce tare. — În locul ăsta groaznic, rânji Hardacre. Expresia de pe fața lui era leit cu una pe care ar avea-o un rechin când Își Încolțește prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aceea, cu tricouri, mușchi adevărați, fețe dure și să mă înarmez, sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de copil moale. Aș putea să-ți spun asta. Și ar fi adevărat, așa era. Existau toate sentimentele acelea ușor neplăcute și ușor patetice, dar mai exista ceva. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bufet colțul străzii Țfania. Era un fel de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să fi fost chiar el, În spatele biroului de la clinică, transportat aici printr-o vrajă. Se trânti pe un scaun de plastic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lumină și contururi șterse și tata se vindecă, deși, la sfatul medicilor, învățase alfabetul Braille. Iubeam acești ochi, cu umflăturile lor fine, în care putea să se ivească, din senin, o neajutorare care nu se dădea niciodată de gol în statura lui puternică. Atunci îi tremurau globii oculari, se mișcau când încoace, când încolo, de parcă voiau să încerce să prindă cu privirea două lucruri venind unul spre altul, și aceeași rumoare speriată îi apăruse în ochi și în acea duminică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trebuit să fie sanctificat și, abia prin numirea aceluia, creația putea să înflorească și toate fenomenele să iasă la iveală ca să fie percepute -, până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o sârmă, cu o voce de bas de care răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu, le „freca țăcălia“ enoriașilor la predică, cum îi plăcea bunicului să spună, le „sufla în trâmbiță“ și le arăta unde „stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cinci pe care îi recunoaște. E mereu bolnav. Numai ochii negri și adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți și palizi. În ziua cununiei se îmbrăcase în uniformă de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
călcâiul meu, și rețin pentru mine numai cele două lacrimi tremurate, ce au așteptat în genele Adei, ca să i le usuce soarele. În dimineața când urma să apară în fața judecății, trompetul Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plăcut Întotdeauna Burgess, Încă de când a fost angajată la Lamb House, În 1905, doar că atunci relația dintre ei era alta. Ea avea douăzeci și trei de ani, dar susținea că are nouăsprezece, iar el părea mult mai tânăr datorită staturii scunde și chipului proaspăt, deschis, cu nasul cârn; era considerat Încă băiatul În casă și treaba lui era să curețe Încălțămintea, cuțitele, pragurile și geamurile, să facă tot felul de comisioane și, În general, să se facă folositor. În ierarhia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de plimbare peste câmp, În cursul săptămânii. Dat fiind că Aiger era ocupat cu altele duminica, era prima ocazie pentru Henry de a face cunoștință cu acest gentleman, despre care auzise Însă multe. Ca și Du Maurier, era mic de statură, cu un păr izbitor de alb și gesturi ușor teatrale (jucase, Într-adevăr, În mai multe piese de Charles Dickens, montate de o trupă de amatori). Pentru Henry, nimic nu ilustra mai bine confortabila toleranță manifestată de Biserica Anglicană față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru câte o nouă creație literară și, pentru el ca burlac, erau un antidot la singurătate. Cam În aceeași perioadă Își mai făcu un prieten: pe Jules Jusserand, Însărcinatul cu afaceri de la ambasada franceză, un omuleț scrobit, mai mic de statură chiar și decât Du Maurier și Ainger, dar un erudit și critic cultivat, cunoscător la fel de bun al literaturii franceze și engleze. Henry i-l prezentă lui Du Maurier, care Îi făcu imediat o invitație permanentă pentru zilele de duminică. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape, spuse dna Noakes evaziv. — Și nu mai merge la școală? Mama ridică din umeri. — Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost când aveam treisprezece ani, îl interoghez cu severitate și simt ispita de a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi până la genunchi, care face grimasă după grimasă. El se tot ferește de mine, nu vrea să fie judecat, condamnat. Se refugiază în poala mamei. Începe să strige: „Dar eram doar un copil, doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
parte și o doamnă delicată, care știa să se înnoade cu grație, trimițând în același timp bezele, și care a primit multe aplauze. Trupa, care se afla în turneu ca teatru de front, era condusă de un bătrân micuț de statură, care apărea în chip de clovn. Din pahare goale sau pline care stăteau înșiruite, degetele lui care mângâiau marginea paharelor produceau, ca prin farmec, muzică: dulce-tânguitoare. Zîmbea fardat. O imagine care mi-a rămas. Curând după semnalul de încetare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spaimă, mai mult, a indicat pe guler un grad mai înalt în Waffen-SS. Crucea cavalerilor îi atârna strâmbă sub bărbie. Un erou ca din jurnalul săptămânal, care ne aprovizionase pe noi, băieții de școală, ani întregi cu eroi de aceeași statură. Pe mine, martorul clănțănitului său din dinți dictat de frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inși cu capacitatea de muncă diminuată, ședeau în birouri administrative și ștampilau hârtii, a existat întrebarea: ăsta să fie? S-ar putea oare ca funcționarul ăsta invalid, care pune întrebări cu glas tărăgănat și, pe deasupra, mai e și micuț de statură și care, fără să-și ridice ochii, adaugă o observație pe aprobarea ta de mutare în Berlin-Charlottenburg, să fie acel Hänschen, cu accentul lui berlinez? Nu știu cum am ajuns de partea cealaltă a Munților Metaliferi. Pe unele porțiuni cu trenul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kongo trăgea căruciorul și n-a vrut să se lase schimbat. Noi mergeam în spatele lui, mai întâi tăcuți, curând guralivi. Ne întrebam unul pe altul de filmele preferate, dar nu ne țineam nicidecum de mână. Perechii - eram amândoi de aceeași statură - îi plăcuse o actriță tânără pe care ei o numeau „die Knef“ și astfel îi anticipau gloria de mai târziu ca star pe cerul cinematografiei. Filmul, pe care l-am văzut chiar de curând pe nu știu ce canal de televiziune, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de drumeție, de pildă numărul colegilor de clasă care, după ora de latină, s-au strâns pentru următoarea oră - cu toții erau mai bătrâni decât mine cu câțiva ani de război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]