2,893 matches
-
Iacob Slavov s-a retras și el de la conducerea revistei din cauza divergențelor cu finanțatorul ei - cpt. Dragomir Petrescu. A editat în anul 1980 un singur volum de poezii, intitulat „În brațele stepei și deltei”. Poezia lui este o poezie a stepei și deltei Dunării în care „roua tremura în spic” (stepă) și „stelele cad bulgări în marele NIMIC (deltă)”. Citez: „Zorile sărută orice frunte Cu petalele purpurii, mărunte.” Versurile lui Iacob Slăvov sunt însă fără fior, din care cauza obțin contururi
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
din cauza divergențelor cu finanțatorul ei - cpt. Dragomir Petrescu. A editat în anul 1980 un singur volum de poezii, intitulat „În brațele stepei și deltei”. Poezia lui este o poezie a stepei și deltei Dunării în care „roua tremura în spic” (stepă) și „stelele cad bulgări în marele NIMIC (deltă)”. Citez: „Zorile sărută orice frunte Cu petalele purpurii, mărunte.” Versurile lui Iacob Slăvov sunt însă fără fior, din care cauza obțin contururi exacte, elastice, ornate, câteodată, cu imagini plastice memorabile, ca de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
1 ianuarie 1948, după ce a deținut mai multe funcții și a fost decorat cu ordinul „Steaua României”, clasele a IV-a (1942) și a III-a (1943). S-a remarcat în fruntea Regimentului 8 Roșiori de la Prut până în Caucaz și Stepa Kalmucă, dovedind „energie, hotărâre și relevându-se ca un excelent comandant, cu aptitudini deosebite”. Și în Crimeea, la comanda Diviziei 9 Cavalerie, „și-a îndeplinit misiunea cu pricepere și energie”. Generalul Emilian Ionescu (21 ianuarie 1897, Huși - 13 mai 1984
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
militarilor trecuți în rezervă înainte de abolirea monarhiei, în1947. A fost șef al Casei Militare Regale (1941-1942), subșef al Marelui Stat Major (1942-1943, 1943-1945), comandant al Școlii Superioare de Război (1943). S-a remarcat în timpul bătăliilor de la Cotul Donului și din Stepa Kalmucă, contribuind la aprovizionarea trupelor române cu armament, muniții și alte materiale necesare. În 1943 s-a preocupat de reorganizarea armatei române, iar după 23 august 1944 a apărat cu demnitate interesele părții române în relațiile cu Comisia Aliată de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
le discutăm pe cele ierboase, vom vedea că În zona ecuatorială, În savane, ponderea este deținută de graminee, adică de monocotiledonate, evoluate, recente, care au nevoie de medii oxidante. Ele sunt Însoțite de arbori tot monocotiledonați, precum palmierii sau curmalii. Stepele, specifice zonelor temperate, sunt alcătuite preponderent din specii intermediare evolutiv, adică dicotiledonate. Arborii ce alcătuiesc aceste zone sunt de asemenea preponderent dicotiledonați. Dicotiledonatele cedează treptat locul, mai spre poli, unor plante mai vechi; astfel, În taiga, arborii sunt reprezentați În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lumânarea aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene. Atenția mi-a fost atrasă curând de o mulțime de pete portocalii ce acopereau, fără excepție, acoperișurile din azbociment ale caselor. Nimeni alții decât lichenii, comunii Xanthoria, care se lăfăiau la soare, Într’un mediu deci Încă nepoluat. Adevărul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de exemplu, a călări Înseamnă biotehnologie În sensul cel mai larg. Omul epocii nu mai era același: micile hoarde rătăcitoare deveneau acum clanuri, societăți incipiente. Modul de câștigare a existenței era simplu: păstorul Își păștea turma Într’o zonă a stepei până la epuizare, după care se muta mai departe; În urma sa, În zeci de ani, stepa se refăcea. Acest mod de viață a durat până la tătari. Contrar aparenței, această depoluare era lentă, comparabilă cu cea a agricultorului care proceda cam la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
era același: micile hoarde rătăcitoare deveneau acum clanuri, societăți incipiente. Modul de câștigare a existenței era simplu: păstorul Își păștea turma Într’o zonă a stepei până la epuizare, după care se muta mai departe; În urma sa, În zeci de ani, stepa se refăcea. Acest mod de viață a durat până la tătari. Contrar aparenței, această depoluare era lentă, comparabilă cu cea a agricultorului care proceda cam la fel: defrișa și ardea o bucată de pădure, cultiva acel sol virgin câțiva ani, aruncând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au știut să-l aprecieze și În această ipostază utilitară și să’l bucure c’o mână de ovăz, nu jeratic ca ’n basme, oricum energie ușor disponibilă, adică amidon, adică Încă, oferindu-i o viață apropiată de cea din stepele libertății sale. Noi mai puțin. Nu cunosc de unde știau strămoșii asta, dar sunt sigur că noi doar am uitat-o, pierzând, vreme de 50 de ani, legătura cu tradiția. În multe cazuri, noi știm doar să suprasolicităm un căluț costeliv
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sigur că noi doar am uitat-o, pierzând, vreme de 50 de ani, legătura cu tradiția. În multe cazuri, noi știm doar să suprasolicităm un căluț costeliv care nu are la dispoziție decât iarba de pe marginea drumurilor. Căci, dacă În stepa libertății sale, calul consuma gramineele cu semințe cu tot, În anturajul omului el “beneficiază” doar de paie; semințele și le adjudecă omul. Grăunțele nu sunt pentru cal cofeturi. Ele Îi sunt strict necesare, mai ales atunci când e pus la muncă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deveni simbionte cu animalul. Ca urmare, ierbivorele posedă un stomac voluminos care permite, prin staționarea Îndelungată a furajului, acțiunea microorganismelor simbionte. Dar nu În aceeași măsură. Calul e, din acest punct de vedere, defavorizat. Pe undeva e chiar firesc. În stepele prin care trăia În sălbăticie, el consuma preponderent graminee, cu semințe cu tot; mai bine-zis, alegea doar partea superioară a plantei. Iuțeala Îi permitea să aleagă. Restul plantei Îl consumau rumegătoarele, mai lente, ce-i veneau În urmă. Iar ele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
creșterii entropiei, al omogenizării. Astfel Încât el așteaptă, În fiecare caz, doar condițiile favorizante. În multe cazuri, aceste condiții le asigură omul, conștient ori inconștient. Și iar ajungem la ideea de om-instrument al naturii. Exemple? Scaiul a venit adus inconștient, din stepele Rusiei, agățat de cozile cailor căzăcești. La fel, filoxera a venit pe rădăcinile unor vițe americane, iar gândacul din Colorado prin importuri, tot din America, de cartofi. Dar, evident, omul e mai vinovat atunci când ajută “turismul” speciilor În mod conștient
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii Își delimitau parcelele cu ajutorul acestei specii, netentante ca lemn - strâmb și fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca noii stăpâni, veniți din stepele Rusiei, să constate, după ce au transformat Basarabia din codru În ogor, că a mai rămas ceva lemn, În lunca Prutului; lemn care, Încă sub scoarța arborilor, le Încurca vederea spre noi orizonturi... Și să Înceapă defrișarea. Și a mai trebuit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fie că reprezentau mari puteri moderne beneficiind de căi ferate, automobile, camioane și tancuri. Existau două căi principale de intrare în peninsulă deschise penetrării din afară. Din punct de vedere istoric, valea Dunării era ruta principală prin care cei din stepele Asiei au pătruns nu numai în Balcani, ci și în Europa Centrală. Nici o barieră naturală nu împiedica trecerea din zonele din nordul Mării Negre, de-a lungul văii Dunării, în Cîmpia Panonică. Triburile invadatoare puteau să o ia și spre sud
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și de instituirea dominației rusești în Peninsula Balcanică și asupra Strîmtorilor. Amenințarea fățișă pe care o prezenta Rusia avea o perspectivă asiatică. În secolul al nouăsprezecelea, aceasta înghițise nu numai regiunea Caucazului, dar își extinsese controlul și asupra zonelor de stepă din Asia Centrală și a trei hanate: Hiva, Buhara și Kokand. Granița Rusiei ajunsese deci prin 1885 la cea a Afganistanului aflat sub protecție britanică. Londra urmărea cu neliniște și înaintarea rușilor spre Orientul Indepărtat în detrimentul Chinei. Cu puncte fierbinți de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a mai fost la fel; se străduia bunica să-i suplinească absența, dar era covârșitor de greu, uneori se simțea parcă doborâtă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
praf formează pe drumuri nenumărate vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de un farmec rar, are și o climă cu totul specială. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că deasupra orășelului nostru se intersectează, se întâlnesc, se ciocnesc două feluri de climă potrivnice: o climă aspră, venită dinspre stepa rusească, aducătoare de crivăț și de troiene înghețate, aceasta stăpânește orășelul în timpul iernii, și o climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spectator. Concert la Poarta-Albă - ți-l voi povesti. Concert la Cernavodă - drum lung, două ore și jumătate de autobuz, întoarcerea noaptea târziu. Mirosul de fân cosit și sulfină intră în unde mari prin geamurile deschise. Fânul cosit și sulfina de stepă dobrogeană - frați cu cei din jurul lacurilor bucureștene. Florile câmpului fac un lanț între noi, aruncă o punte suspendată peste distanța ce ne desparte - ca de altminteri toate lucrurile de pe lume care ne sunt complice... Constanța e o cetate mizeră și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din București, lui Florino la Iarăș 14 august 1956 Dragul meu, După trei săptămâni și mai bine, îți scriu din București: raport de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
exactitate ar fi schimbat ceva pe chipul capricios al păcii. Cu puțină șansă, dl Bonaparte și-ar fi putut sărbători anul acesta tortul cu 200 de lumânărele. Cu ceva mai mult noroc - norocul acelor bătrâni matusalemici rătăciți prin Caucaz, prin stepele Asiei sau nordul Africii, despre care ziarele scriu că nu mai știu câți ani au, 160 sau 161 - l’Empereur ar fi prins și el 150 de ani, ca un oarecare păstor georgian, și în 1919 ar fi ieșit cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
descriu boli și de aceea e normal ca ele să se răzbune ca orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și Iancu și Bălcescu Tu ai ridicat steagul încă o dată pe cerul Europei.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
destăinuiască, chiar dacă amintirile erau dureroase. Dintr-o mărturisire târzie, făcută familiei, am reținut doar un crampei: Cu rezistență fizică și nervoasă pe care am avut-o, am reușit să-mi mențin echilibrul, să nu înnebunesc, în condițiile de înaintare prin stepa rusească, în toate momentele de atacuri pe care le am traversat. La Stalingrad a fost iadul. Aici am fost rănit. Un glonț mi-a străpuns toracele și a trecut la un centimetru de inimă, după aprecierea medicilor chirurgi care l
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Imaginea „puiului de pasăre jumulit”, folosită de Gogol (Taras Bulba, 1835) pentru a-l descrie pe Iankel - „evreul arhetipal al literaturii ruse” <endnote id="(455, IV, p. 70)"/> -, a fost preluată de Dostoievski (Amintiri din casa morților, 1862), de Cehov (Stepa, 1888) și chiar de Isaac Babel (Cavaleria roșie, 1926), confirmând o dată În plus aforismul dostoievskian : „Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol”. În cursul secolului al XIX-lea - sub influența curentului de modernizare și de reformare a iudaismului din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]