2,691 matches
-
succes și autodistrugere. Daniel Day-Lewis nuanțează acest personaj pornind de la inflexiunile vocii, cu o căldură umană pînă la tonurile hîrșîite, guturale ale unei uri care bolborosește, de la mimica expresivă la dominantele posturale. Vocea determinată a lui Daniel vine în contrast cu vocea stinsă, obosită a lui Henry Plainview sau cea efeminat suavă cu derapaje isterice a lui Eli Sunday, pastorul evanghelist. Mustața "pe oală" ca și sclipirea metalic-cinică a privirii îi conferă un aer de bandit al vestului sălbatic, amintind de rolul făcut
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
instrucției publice, d. Cantilli, ar fi însărcinat cu organizarea instrucției în Dobrogea pe un ilustru personaj al cărui nume adevărat mărturisim că nu l-am putut afla nici până azi, dar care a sfeterisit porecla unei vechi și de mult stinse familii boierești din Moldova pentru a-și împodobi mutra cu ea, după ce mai nainte a mai fost purtat încă vro patru-cinci porecle, parte îndreptățite, parte de fantazie. {EminescuOpX 160} Toată lumea ghicește că nu poate fi vorba decât despre d. Pseudo-Urechia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât de mult, încît putem privi această stafie cu ochii reci ai unor judecători și să vedem întîi dacă are vro realitate, al doilea dacă, existând într-adevăr, ar fi un rău pentru dezvoltarea nației românești și al treilea dacă, stinsă fiind, ar mai putea fi renviată. Așadar cari sânt bazele unui partid reacționar? O nobilime ereditară și istorică, bogată și puternică prin maiorate, adică prin dreptul de moștenire al celui dentîi născut; o dinastie asemenea istorică, răsărită din acea nobilime
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
destul de târziu, trebuie să fi fost în luna a doua, spre a treia... Ce făcuse timp de două luni? Nu pot să descifrez nimic, afară de faptul că biata Căprioară purta rochii cam largi, iar dragoste nu făcea decât cu lumina stinsă. Se hrănise ea oare în acele două luni cu iluzia că tânărul chirurg, viitor desfăcător pe cont propriu de dovleci umani, nu o va părăsi totuși văzînd-o că păstrează sarcina și o va lua în cele din urmă de soție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi deschidă, dar stinsese și lumina. Și dacă, mă întrebai, ași fi pierdut cheile? M-ar fi lăsat afară până dimineața? Nu, atunci mi-ar fi deschis. Se simte când... Astfel de lucruri se simt. Mai fără rost a fost stinsul luminii, nici măcar noapte bună n-a dorit să-i spun... Nu se întîmpla prima oară, e adevărat, dar nu mă puteam obișnui, totdeauna resimțeam despărțirea aceasta a ei de mine ca pe-un șoc... încît am regret adânc, care ținu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc că nu mă voi mai urca niciodată la catedră și să văd ațintiți asupra mea ochii studenților încărcați de o superbă curiozitate și simpatie pentru mine? Nu! îmi părea stinsă această bucurie... Că nu voi mai ajunge în țara mea să gândesc liber fără să risc din nou închisoarea? Nu, fiindcă în adâncurile conștiinței mele eram convins că această anomalie nu va fi acceptată pentru multă vreme de către poporul din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar nu descoperii în mine nici un ecou care să mă facă să tresar și gândul să prindă aripi. Am fost, în el, fericit cu Matilda, apoi nefericit. Ce vină au frumoasele lui case tencuite cu medievalele lui nuanțe de roșu stins, de galben-vernil, cu streașinile lui de țiglă și cu turlele lui cu acoperișurile din plăcuțe verzi amestecate cu altele, culoarea aurului? Micile și întortocheatele lui străzi, totdeauna bine pietruite și niciodată murdare, pe lângă trotuarele cărora, când ploua, apa susura curată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
net o senzație de neliniște, ca în fața unei primejdii nedefinite, dar iminente. Nu eram pregătit să-i fac față, fusesem fericit în această săptămână cât lipsise, îmi aminteam că totuși gândul la caietele mele, chiar dacă nu resuscitase în conștiința mea stinsele elanuri de altădată, o mișcare a inerției tot produsese, o vagă curiozitate de a le răsfoi, deși presimțeam că în clipa când ași face-o o greutate ca de plumb îmi va apăsa mâinile. Ceva îmi spunea însă că a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la mine să mă întrebe ce să-i facă." A intrat în casă și când m-am uitat la ea, n-am recunoscut-o: veștejită, da, și mama era, dar frumusețea sufletului îi întinerea chipul, în timp ce Sibila... luminile ochilor păreau stinse, adusă de spate, cu mâini lungi și labe mari care nu știu cum se deformaseră astfel, cu o umilă ardoare pe chipul altfel dus de pe această lume pentru copilul pe care îl ținea în brațe... Când m-am uitat la copil, senzația
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da, dar nu înainte să bea și el un pahar, și nu se deshămă de burduf, din care apoi scotea doar dulci suspine stinse, acompaniindu-se în șoaptă... Cânta cu o voce patetică și fără introduceri mulțime de șlagăre vechi, care-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului mâna lui arăta ca o cracă încremenită în timp... Mâna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parte, și ea în alta. Abia atunci parcă se trezi și deveni conștientă de o inconsistență provocată de ea însăși și se uită la mine cu buzele ușor întredeschise (perplexitate pe care începusem s-o cunosc) și zise cu un stins regret "Și cum, nu putem și noi să ne plimbăm puțin!?" Ca și cum nu ne-am fi plimbat! Ca și când n-ași fi invitat-o să luăm masa împreună! Era îmbrăcată într-un taior de toamnă, maron, dar amestecat cu mult verde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
verde și care îi preciza o oarecare siluetă... O contemplai cum se îndepărta, fără să se uite înapoi, cu pași fermi, dar totuși parcă în același timp ezitanți, după ce la întrebarea ei care mă lua fără veste (și întrebarea și stinsul regret) îi răspunsesem printr-o tăcere care se prelungise... O pală puternică de vânt făcu să freamăte castanii și apoi să sboare din ei în vârtej frunze smulse care căzură după aceea la pământ, se îngrămădiră unele în altele și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nesiguri, parcă fără convingere, pașii ei se îndepărtau tot mai mult... Aveam o halucinație? Cineva parcă reînvia în această siluetă ezitantă, într-o scenă trăită demult... De cine mai mă despărțisem astfel?... Cine îmi mai vorbise cu un astfel de stins regret?... Trandafirii tăi, cântă o voce în mine (a cui era?) s-au ruginit în glastră, vremea a trecut, tu m-ai uitat de mult..." Cine mă mai făcuse să simt o astfel de vagă, nedureroasă, nedefinită și aproape dulce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tasia îmbătrînise. Tamara își pierduse orice fatalitate amândouă, nu se știe de ce, aveau trăsăturile adâncite, sumbre, sau mi se părea mie, cum le priveam cu un ochi străin? Desigur, fiindcă veselia Matildei nu alunga de pe chipul ei o strălucire pe stinse, dar fără bogăția de culori a unui amurg fastuos. Îmi aruncai privirea circular, să redescopăr subalternii marelui Vasile. Erau alții și nu avui nici o curiozitate să-i cunosc. În același timp, la vederea acestor ființe care obosiseră se pare, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi asurzi pe toți colegii lui. Apone se răsuci. Nu putea să vadă nimic din cauza densității atmosferei și a penumbrei, dar auzise. Căldura schimbătoarelor de răcire de la nivelul superior deforma imaginile infraroșii. La bordul VTT-ului, Gorman încremeni văzând ecranul stins al lui Frost. În același timp traseele vizibile pe biomonitorul lui se neteziră: dealurile și văile vieții au fost înlocuite cu câmpiile morții. Pe celelalte ecrane dansau forme neclare, obiectivele efectuau mișcări panoramice dezordonate. Lumina jeturilor de napalm ale aruncătoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în curtea liceului, puse pe fapte mari. Cele mai curajoase apăreau dimineața cu câte-o pereche de dresuri transparente luată pe sub mână de la „Adesgo“ și, când treceau pe lângă noi, apropiau picioarele și-și frecau pulpele din mers, să auzim foșnetul stins și îmbietor al mătăsii. Pe Cezar îl luau transpirațiile, iar lui Mihnea începeau să-i joace ochii în cap, albastru-verde-căprui. Altele, cu lecția la fel de bine învățată de-acasă, făceau pe nevinovatele pe holuri. Se strângeau în grupuri de două-trei, puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat eu). Și-a mulat o pereche invizibilă, stinsă, de culoarea pielii. Doar sus, între fese, strălucea o perlă, ca o picătură de spermă. Mă lăsa să mă uit exact cât trebuia. Știa unde se duce privirea mea, în locul în care era dirijată, oprită, purtată-n lesă; unde dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șampanizată a tovarășului Misleanu, „lomocotiva“ putea oricând ieși din depou, pentru a-i strivi pe dușmani, pe străini sau doar pe copiii neobrăzați din cartier. Ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu trenuri burgheze care demarează din triaj cu luminile stinse și îi fugăresc pe comuniști pe străzi. Urma, într-adevăr, o fugăreală-n toată regula, fiecare pe cont propriu. Săream garduri, răsturnam tomberoane, făceam slalom printre mașini. Ne obișnuisem cu traseul, dar întâmpinam mereu aceeași problemă: tatăl lui Doru alerga mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țipetele și din care nu rămâne pe retină decât o imensă pată vișinie; mașinile copiilor de politicieni, așteptând-o la colțul străzii; bilele chinezești, argintii, găsite în sertarul unei vile din „Primăverii“; petrecerile din Băneasa, cu muzica bubuind în lumina stinsă și toate paturile ocupate; strânsoarea unui braț păros, care îi apasă venele gâtului în mijlocul exploziei de plăcere; căldura vomei cu miros de țuică. Așa curgeau lucrurile, la fel și oamenii din jurul ei. Era ca-n Dostoievski, mai puțin credința. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
săculeț sau o șosetă, nimeni nu știa exact și nici nu dorea să afle. Lumea zâmbea, uita de rivalitățile de scară sau pivnițe, îmbrățișată în sfaturi și calcule. Cartierul căpăta altă înfățișare, copacii se micșorau, blocurile vecine pierdeau din claritate, stinse și nelocuite. Oamenii deveneau brusc importanți, vocea li se auzea, ca a pensionarului care intră în direct în emisie: „Bună-seara dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră!“ Noaptea, caloriferele demontate trăgeau umezeală. Lângă intrare, pe zidurile placate cu marmură bej, crescuseră spori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în bezna complice a felinarelor, plutea un aer coclit de nefrită și învățătură. Cineva (municipalitatea, conducerea Facultății sau poate doar un trecător cu inițiativă) avusese ideea să atenueze proporțiile dezastrului, așa că trotuarul de la Litere fusese spoit cu clor și var stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-o hartă neagră-gălbui pe care pășeai cu grijă, căutând ieșirea ca dintr-un sanatoriu. Puțea tare, ca-n closetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se pusese pe sine în loc, cu an de naștere, profesie și statut social: 1980 - Poet. Muritor de foame. Omul își lucrase afișul pe calculator, fotografia era ovală, șlefuită cu praf și pudră de talc, până și ochelarii păstrau lucirea aia stinsă, gălbui-cafenie, din pozele bunicilor. Vreo două zile, n-a observat nimeni, până a dat un student alarma, silitor, la decan. S-au urcat secretarele cu scara până sus, pe perete, să-l coboare pe impostor și să-l repună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care se prăbușea spre secretariate și catedre. Franceza, Italiana, Spaniola, Româna ultima, la unu, lângă closete. Călcam pe vârfuri, marmura părea umplută cu pungi de întuneric, oricând putea să-ți scape piciorul. Ne-am oprit profesionist, lângă ușă, cu lanterna stinsă. Nu se-auzea nimic, hârtiile se odihneau înăuntru, cu certificatul meu pierdut printre coperți. Am crăpat ușa catedrei, luminând de jur-împrejur. Sadoveanu, Filimon și Maiorescu dormeau laolaltă, lipiți de pereți; îi pândeau vazele cu mușcate și violete. Pe mese, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe hol, te însoțeau frizele și arabescurile tavanului, cu fetițe și amorași moțăind printre lauri. Lângă ele, sticla și nichelul jucau în luciri stinse, gândite să ascundă sau să oglindească părți din desen. Austrieci, flamanzi, valoni, nemți își dăduseră mâna aici, combinând priviri, istorii și-arhitecturi. Nu-ți auzeai nici respirația. Erai scufundat în burta Vienei, nu știa nimeni de tine. Părea locul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
liniile și punctele urcau acum pe hanorac, la nivelul pieptului. Materialul se topea silențios, carcasa de carne și oase de sub el devenea transparentă și ușoară. Mâinile lipseau, în locul brațelor atârnau fâșii de aer. Doar emisferele cerebrale mai lucrau, încetinit și stins. Mihnea mi-a zâmbit din nou, de data asta fără scrupule. După care a închis laptop-ul și s-a îndepărtat, fredonând: „Pentru Partid,/Pentru popor,/Pentru iubitul Conducător“. Pe capac străluceau inițialele: Virtual Reality Operations. Am vrut să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]