1,936 matches
-
de mult și nimeni nu-l mai putea opri pe coclaurile lor. Diodor din Sicilia amintește în lucrarea Biblioteca istorică scrisă pe la anii 40 î.e.n. informația că Zamolxe a fost legiuitorul geților, adică și acesta vrea să ne bage o strîmbă în istoria noastră atît de dreaptă! Dar nu un legiuitor scos din bălării și pus să bată cîmpii iar ceilalți să ia sama, el a primit aceste legi sfinte cum amin-tește Diodor scriind că ,,la așa numiții geți care se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ne-respectarea înțelegerii sudinei pe care a avut-o cu getul Maico. Polojenia este importantă pentru cunoașterea vremurilor și a năravurilor geților. ,,Getul Maico a ieșit rău cu neputincioasa sudină a lacomului Matigo cel negru. Pentru a alina durerea pricinuită, strîmbul și murdarul Eno și adunarea răului lui neam, s-au dus la Ilo ge- tul să le-o dea pe Zoi, fiica lui. A-ți duce viața într-o gloată de oameni proști este rău de două ori. A o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de intensitate directivă)54. Expresii ale ordinului (injonctive) − ordin: Hai, soldați, nu stați ca matzele, raportați! (www.radioguerrilla.ro) − comandă: aruncă și șuieră o dată năpraznic: − Haida, hi, gloabelor... (E. Barbu, Groapa) − obiecție: B: Hai mă, că-i drăguță. A: E strâmbă rău. B: Nu e strîmbă (IVLRA: 80) − reproș: Dar trebuia să chemați un geniu ca să vă explice ceea ce știe tot elevul de clasa a X-a, măi fraților? Hai că m-ați dezamagit! (student.hotnews.ro) Expresii ale îndemnului (hortative
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ale ordinului (injonctive) − ordin: Hai, soldați, nu stați ca matzele, raportați! (www.radioguerrilla.ro) − comandă: aruncă și șuieră o dată năpraznic: − Haida, hi, gloabelor... (E. Barbu, Groapa) − obiecție: B: Hai mă, că-i drăguță. A: E strâmbă rău. B: Nu e strîmbă (IVLRA: 80) − reproș: Dar trebuia să chemați un geniu ca să vă explice ceea ce știe tot elevul de clasa a X-a, măi fraților? Hai că m-ați dezamagit! (student.hotnews.ro) Expresii ale îndemnului (hortative) − sfat: Tineretul s-o risipit
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii au plantat salcâmi. Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mirele pe care-l așteptam. Zicea ea: Înainte de a mă mărita cu Vâlcu am legat un stâlp drept și frumos, dar după ce a murit el, înainte de a mă mărita cu tat-tu, am legat un stâlp de salcâm cioturos, putregăios, strâmb și cu o căldare din tablă spartă și ruginită pusă în capul lui. Asta mi-a fost ursita. Tot în noaptea de Anul Nou, punea douăsprezece foi de ceapă umplute cu sare, câte una pentru fiecare lună a anului, în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lacrimi de proza lui Vlahuță și în același timp, în același sens, înrobiți ideii că nebunia este mărturisită în operă. Riscăm, însă, ca să refacem imaginea lui Eminescu din mândriile personale ale prietenilor săi, adică să ne aflăm în fața unor oglinzi strâmbe fiecare strâmbă în felul ei din care să avem superbia de a crede că transpunem chipul într-una curată, adevărată. Ca să fim drepți cu trecutul, trebuie, în acest caz, să căutăm și punctul celălalt de vedere, al lui Eminescu: are
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă: ceva concret, un obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun regulilor sau normelor care standardizează: este vorba doar de simțul limbii ca atare, o expresie sinonimică la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Călin L. Cernăianu atunci când vrea să demonstreze izolarea lui Mihai Eminescu de familia sa în vara lui 1883, de către Titu Maiorescu. Repet: și mie mi-ar plăcea să fie adevărat, simt oarecum unda bănuielii plutind în aer dar argumentele sunt strâmbe și trebuie să închid ochii, să tac, să aștept eventuale probe noi, și să-i atrag atenția autorului „Conjurației anti Eminescu” asupra unei consecințe posibile a acestui mod de abordare ca a sa: compromite tema și dacă cineva, cândva, o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cunoscute, apărute după anul 1989, care cuprind adevăr din istoria și spiritulitatea românească pe care au căutat să le desăvârșească. Vrem legi care să apere pe tot românul, vrem respectarea lor, vrem legalitate, vrem să trăim dincolo de forfota noroiului vremurilor strâmbe, a vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a nu ne putea spune cuvântul și a nu putea făptui, țara noastră ar fi arătat altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
aveam un mic aparat... E, asta a fost cauza sau motivul pentru care s-au produs acele arestări masive În perioada ’59-’60... Iar motivele de condamnare au fost toate Înscenate... Ce puteți să-mi spuneți despre asistența medicală? La Strâmba era un mic spital... Dar ce vreau să vă spun este că atunci când eram În Închisoare, la un moment dat, s-a ivit o gripă teribilă, și unul din deținuți a murit În celulă... Adică s-a cerut asistență medicală
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La proces ne-a dus câte douăzeci, așa. Dintre ăștia douăzeci pe cinci i-a condamnat la moarte: unu’ Vasile Cojocaru de aicea din Bârsești, Victor Manoliu, Costică Manoliu, Gheorghiță Bălan din Soveja, un băiat tânăr, student, și colonelu’ șIoanț Strâmbei din Buzău. Aiștea cinci au fost judecați cu lotu’ nostru și condamnați la moarte prin Împușcare. Și prima dată am fost Încadrați la articolul 209, partea a doua... și eram de la doi la șapte ani, da’ ne-a schimbat Încadrarea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ceva de oameni, și ce a spus medicu’ așa a și fost... Și cea mai mare bucurie am avut-o atuncea, când să ne deie drumu’... Și dimineața ne-a oprit ăla și ne-a dat bagaju’. Acolo la Strâmba era un plutonier-major, Ion Stan, din Bordeasca, din Vrancea, care-i căsătorit acuma la Tătăranu... Un golan ce n-ai văzut pe fața pământului... Și avea o palmă mare... dacă Îți dădea o palmă... dormeai două zile. Te bătea de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
220, 234, 358 Stan Ion 366 Stancu Zaharia 318 Stanev Lucian 97 Stănescu (ofițer) 66 Stănescu (locotenent la Cluj) 32 Stănescu Tudor 230, 231-233, 235 Stere (colonel) 107 Stern (ofițer) 212 Stoian (Ion) 52-53, 133, 173-174, 214-215 Stoica Ciprian 137 Strâmbei (Ioan) 356 Stroia Vlad 348 Subitu (deținut) 110 Suciu (deținut) 334 Suciu Aurel 230 Suciu Ioan (deținut) 285 Suciu Ioan (episcop) 22, 129 Suciu Silviu 229 Suhajda Géza 229 Szabo Zoltán 356 Ș Șarpe Ion 91-92 Șartou (căpitan) 275 Șerban
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singure, în fața Ministerului de Interne, au fost înlocuite cu timpul. Strada Academiei a fost aproape toată prefăcută. Strada Paris, pe atunci strada Doamnei, a suferit și ea o radicală transformare. În locul Palatului Nifon, un șir de prăvălioare joase fără etaj, strâmbe, scoase în stradă de puteai să le prinzi de streașină. Alături casa Petrovici Armis, o vechitură, în colț Banca Poumay. În celălalt colț franzelăria Gagel cu grădina mai târziu „Grădina Blanduziei“183, unde vara cânta orchestra, se mâncau crenvurști și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
militar, în școala de ofițeri, în facultate și după terminarea ei. Va trebui, de pildă, să vorbesc despre pedeapsa nedreaptă de a lustrui, în genunchi, mozaicul unui lung culoar sau de a rămîne duminica în cazarmă din cauza unei petlițe mai strîmbe cu un milimetru față de poziția normală, a unui „stînga-mprejur!” de ultim moment nereușit etc. Despre permanenta teroare că voi fi dat afară (ceea ce pînă la urmă s-a și întîmplat) din cauza vizitelor medicale sau a noilor referințe din dosar. Despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-mi dau cu părerea. Nu prea mi-a plăcut, dar văzînd-o atît de încrezătoare, am mințit că da: e ceva!... Sînt în casa ei lucruri pe care mama nu le-ar fi suferit sub nici un chip: de pildă, soba - strîmbă, vopsită în culori tari. Mătușa e, însă, mîndră de toate, și mai ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aduceau turismele și le prezentau erau de-acuma obosiți, sau poate că-și făcuseră suma pe ziua respectivă, cert este că pe măsură ce trecea timpul deveneau din ce în ce mai obraznici. Prima mașină pe care mi-au adus-o avea motorul bun, dar portierele strâmbe, se deschideau frecându-se una de alta. Am cerut alta. A doua mașină adusă a calat motorul din depozit până la pista de prezentare. A treia adusă avea corpul ambreiajului spart. În fine, la a patra mecanicul ne-a avertizat că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
L-a mângâiat ideea că mașina este în garanție și o să i-o repare IDMS-ul. Despre alergătura cu înregistrarea mașinii, nu vă mai spun. Se dau banii cu amândouă mâinile în dreapta și în stânga. O simțeam pe soția mea cum strâmbă din nas la fiecare sumă cheltuită, deoarece numai ea știe ce economii a trebuit să facem și cu ce sacrificii. Doi intelectuali să îndrăznească să-și cumpere limuzină! Au trebuit eforturi mari, inimaginabile, privațiuni, haine purtate până la limita de uzură
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mulțime de oameni, în special oameni de valoare, să aleagă acest drum. Nu este vorba, cum spun ziarele românești, de puterile străine care cumpără creiere. De fapt sunt creiere care se salvează de la înecul general. Care fug de o societate strâmbă, care se pretinde cea mai justă și cea mai umanitară. Ar mai fi multe de spus, și toți cei plecați din țară au aceleași aspirații: să vadă țara liberă, civilizată și îndestulată, după posibilitățile unui popor harnic și ale unei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o adică poet al tăgadei și apolog în același timp, duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei și pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pagină de ziar în bătaia vântului. — Cred că aproape oricine poate face așa ceva, zise Pitic. Eu nu pot. Matahală luă apoi foița de metal cu vârful degetelor și o făcu fâșii-fâșii în câteva clipe. De data asta doar un pic strâmbă din colțul buzelor. Îmi mai fusese dat să văd un carnet de telefon metalic rupt în două, dar era prima oară când vedeam sfâșiată o foaie de metal împăturită. E adevărat că n-ai de unde să știi ce poți până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zgomot plat, neîntrerupt. Nu mă durea capul. Mă simțeam chiar foarte bine, numai că mi se părea anormal ceea ce mi se întâmpla. Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]