KorAP: Find »[drukola/base=strâmba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...83 >

2,070 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

sub pat. Fără s-o trezească pe Newt, o luă în brațe. Fetița tresări și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și suspină. Newt se strâmbă, dovadă că universul ei oniric era tulburat. Scăpă un țipăt, un fel de implorare deformată de vis. Ripley o legăna cu duioșie. ― Gata, gata. Sșșșt. Acum e bine. E bine. Rețeaua de canalizare, legată de enormul con al sta--ției de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pe făptura de coșmar care cobora spre ea. ― Fugi! Newt o zbughi spre o stivă de cutii și materiale. Regina căzu pe punte și se răsuci în direcția mișcării pe care o sesizase. Ripley dădu înapoi. Flutura mâinile, striga, se strâmba, sărea în sus... pentru a atrage asupra ei atenția monstrului. Acțiunea ei își atinse scopul. Creatura pivotă. Cu o rapiditate incredibilă, ținând cont de mărimea ei, și porni spre Ripley care alerga deja în direcția marii uși interne de la celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

că nimeni altcineva nu avea motive să se propună pe el comandant-șef? Tăcere, apoi: - Ba da. Mai mulți, chiar. Ochii mari priveau fix într-ai lui. - Și ce s-a întâmplat cu autonumirile lor? Gura mică din fața lui se strâmbă ușor, apoi zise: - Nu au ajuns la stadiul de numire. Când vorbeau despre ambițiile lor, nimeni nu-i asculta. Așa că au înțeles, - Înțeleg că, într-un fel, te-ai autoimpus?! Gosseyn folosise un ton interogativ. Individul era impacientat. - Domnule Gosseyn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
dar noi constatări... Și deschise gura să își înceapă expunerea când - o mână se ridică din rândul al doilea. Era Enro cel Roșu. Părul bărbatului solid arăta ca de obicei pieptănat doar pe jumătate și un zâmbet cinic, familiar, îi strâmba ușor fața. Gosseyn avu senzația că Semantica Generală nu va avea vreun rol în ceea ce voia să spună celălalt; dar spre surprinderea lui nu a fost chiar așa. Enro începu astfel: - Am primit, prin intermediari, informații despre acest sistem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul au plecat. Încheie pe un ton dezaprobator: - Îmbrăcată ciudat, dacă vrei părerea mea, femeia aceea. Gosseyn își aminti de tânăra Strella de la Clubul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
bordul navei și alta aici pe planetă, unde se află guvernul: le-am spus ce-am vorbit cu tine. - ...Dacă sunt probleme, un comitet le va analiza pe toate... despre asta le-ai spus? întrebă Gosseyn. - Mda. Fețișoara caraghioasă se strâmbă. - Nu, să nu hotărăsc numai eu, cum făcea tata, și să ard pe toată lumea căruia nu-i plăcea. Dacă" gândi Gosseyn, când auzi acele cuvinte rostite de băiat, care moștenise cel mai mare imperiu care existase vreodată undeva, "există ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

pentru ce le trebuia lor. Pe Buzești, colț cu Berzei, te amendau pentru depășirea coloanei oprite la stop. Pe Dorobanți, dădeau pentru staționare interzisă. La Arcul de Triumf, taxau noaptea numerele improprii (care își făcuse vreun tuning la mașină și strâmbase numărul, să se muleze pe caroserie, lua două bulioane). Pe Magheru, te jupuiau cu două radare, în cascadă; același lucru la Aurel Vlaicu, în beznă, sub pod. În Piața Victoriei, lucrau la fiolă, după unu noaptea; se retrăgeau Porsche-urile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ei, pe zone și numere: stradă cu stradă, casă cu casă, canal după canal, ca Mafia sau Yakuza, fiecare venea doar pe partea lui, dar blocul nostru fusese construit într-o piațetă și nimerise exact la mijloc. Când îi chemai, strâmbau din nas. Întrebau mereu unii de alții, să nu intre peste lucrarea rivalilor. Pe Moiceni, îi recunoșteai ușor, toată familia, după tricourile cu „Vieri“ și „Del Piero“ și tenișii chinezești, cu șiret scurt, cu care apăreau de la fotbal; înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pun accentul pe n-a fost sau pe țara asta.“ „Cum așa?“ Mihnea s-a oprit pentru o clipă și-a luat o gură de borviz. Trebuia să fie ceva extrem de important, de încurcase sticlele. L-am văzut cum se strâmbă, bâjbâind după țuică. Nu i-am dat-o. S-a șters pe buze și-a reluat explicația. „Mi-a dat de gândit toată povestea cu hărțile, lovitura fraților «Brothers», inscripțiile ascunse pe dedesubtul altor inscripții. Am încercat să leg lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
folos, în această privință.“, a ridicat vocea tânărul Lupu. Vorbise mândru, sigur pe ce spune. Ne-am întors toți trei privirile spre el. „În fiecare an, pe cincisprezece noiembrie, la Neptun are loc întâlnirea juriștilor-scriitori din România.“ „Juriștii-scriitori?“, s-a strâmbat Mihnea, „Ce naiba mai sunt și-ăștia? Scriitori care se-apucă de drept sau avocați care au dat-o pe poezie?“ „Și una, și cealaltă. E reuniunea celor mai importanți juriști din țară care fac literatură. Avem și invitați din străinătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
într-un an. Salariu de bugetar! Și n-am pus nici sporurile, nici veniturile rezultate din operațiunea de brokeraj. Tu cât câștigi?“ „Aproape 7 milioane pe lună. Adică vreo 200 de euro, dacă intrăm în Uniunea Europeană.“ „Cât mine.“, s-a strâmbat Mihnea. „Jumate din suma asta merge pe-ntreținere. Iarna, chiar trei sferturi. Frumos, nu? Iar Bloteriștii sunt ca noi, angajați ai Statului. Să tot lucrezi la Statul ăsta, futu-l în cur!“ „Asta-i tot ce-ai găsit?“, a insistat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651

au avertizat că România este străbătută de un front atmosferic care poate determina fenomene meteorologice extreme. În județul Bistrița-Năsăud, localitatea Valea Ilvelor a rămas în beznă, în urma unei furtuni. Vijeliile au afectat liniile de medie tensiune din localitățile Ilva Mică, Strâmba, Măgura Ilvei, Leșu Ilvei și Poiana Ilvei, însă majoritatea defecțiunilor au fost remediate ieri dimineață. La Beclean, precipitațiile au depășit 37 de litri pe metru pătrat, însă cotele apelor continuă să se afle la jumătate din cât ar fi normal

Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

-i dai socoteală lui Semion Parfionâci?“ Ce-i drept, mă gândeam să mă înec fără să mai trec pe-acasă, dar mi-am zis: „De-acuma e totuna!“ și m-am întors acasă ca un blestemat. — Ah! Uhu! făcu funcționarul strâmbându-se, cuprins de fiori. Păi răposatul nu pentru zece mii, ci pentru patruzeci de ruble era în stare să trimită omul pe lumea cealaltă, spuse el prințului. Prințul îl cerceta curios pe Rogojin; în clipele acelea, acesta părea și mai palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
știți cum e câteodată? — Adică cum e? Generalul, indispus la culme, strânse iarăși din umeri. Ascultă, Ganea, încearcă astăzi, rogu-te, să nu i te pui împotrivă, străduiește-te să-i fii, știi... într-un cuvânt... pe plac... Hm!... De ce strâmbi din buze? Ascultă, Gavrila Ardalionovici, n-ar strica, n-ar strica deloc să ne punem acum întrebarea: la ce bun să ne agităm? Îți dai seama că în ce privește folosul meu, pe care-l am în casă, sunt de mult asigurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ești om... într-un cuvânt, ești om deștept și mi-am pus speranța în tine... iar asta, în cazul de față, e... e... — Cel mai important lucru, încheie Ganea fraza, ajutându-l din nou pe generalul aflat în dificultate și strâmbându-și buzele într-un zâmbet caustic, pe care nu mai voia să-l ascundă. Îl fixa pe general cu privirea febrilă drept în ochi, parcă dorind chiar ca acesta să poată citi tot ce gândește el. Generalul se congestionă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
scrâșni el. Deci îmi aruncă scrisorile pe fereastră! A! Dacă nu se pretează la tocmeli, atunci eu o să mă pretez! Și-o să vedem noi! De mine mai depind încă multe... o să vedem!... O pun eu cu botu’ pe labe!... Se strâmba, era palid și făcea spume la gură; amenința cu pumnul. Așa făcură câțiva pași. Ganea nu se jena deloc de prinț, se purta ca și cum ar fi fost singur în camera lui, pentru că era în cel mai înalt grad sigur de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tuturor membrilor familiei. — Am spus că, dacă o văd intrând aici, eu ies în clipa următoare și am să mă țin și eu de cuvânt, spuse Varia. — Din încăpățânare! striga Ganea. Și tot din încăpățânare nu te măriți! Ce te strâmbi la mine? Știi doar că mă doare-n cot, Varvara Ardalionovna; dacă dorești, poți să-ți pui chiar acum amenințarea în practică. Sunt sătul de tine până peste cap. Nu se poate! În sfârșit, prințe, v-ați gândit să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cele mai obișnuite, că s-au mai văzut prinți însurându-se cu te-miricine, chiar și cu țigănci luate de-a dreptul din șatră. În ceea ce-l privea pe Rogojin, acesta stătea în picioare și se uita în jur, cu fața strâmbată într-un zâmbet imobil, nedumerit. — Prințe, dragule, vino-ți în fire! îi șopti îngrozit generalul, apropiindu-se dintr-o parte și trăgându-l pe prinț de mânecă. Nastasia Filippovna observă și izbucni în râs. — Nu, generale! De-acum sunt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Adică, alegoric vorbind, viitorul al doilea ucigaș al viitoarei a doua familii Jemarin, dacă va exista vreuna. Chiar pentru asta se pregătește... Toți izbucniră în râs. Prințului îi trecu prin minte că, poate, într-adevăr Lebedev se fandosește și se strâmbă doar pentru că, presimțind întrebările lui, nu știe cum să răspundă la ele și încearcă să câștige timp. — Se răzvrătește! Pune comploturi la cale! strigă Lebedev, parcă nemaiputându-se stăpâni. Ei bine, pot eu oare să-l consider pe acest clevetitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bătură într-o ușă. Le deschise însuși Parfion Rogojin; văzându-l pe prinț, se făcu alb la față și încremeni în loc, astfel încât un timp păru o statuie de piatră, care îl țintuia cu privirea lui fixă și speriată, cu gura strâmbată într-un zâmbet cu desăvârșire nedumerit, ca și cum în vizita prințului găsea ceva imposibil și aproape miraculos. Deși se aștepta la așa ceva, prințul era stupefiat. — Parfion, poate n-am venit într-un moment potrivit, plec imediat, spuse el, în cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i strălucească. Cum de mi-o cedezi? Nu te înțeleg. Sau n-o mai iubești deloc? Mai înainte erai, totuși, întristat; doar am văzut. Atunci de ce ai venit aici, mâncând pământul de-atâta fugă? Din milă? (Și fața i se strâmbă într-un zâmbet batjocoritor.) He-he! — Crezi că vreau să te înșel? îl întrebă prințul. — Nu, te cred, numai că nu pricep nimic. Cu siguranță, mila ta e, probabil, mai mare decât dragostea mea! Pe fața lui se aprinse ceva răutăcios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
față, aproape lipiți unul de celălalt. Brusc, prințul îl înșfăcă de umeri și îl trase îndărăt, spre trepte, mai la lumină: voia să-l vadă mai bine la față. Ochii lui Rogojin începură să lucească și un zâmbet turbat îi strâmbă fața. Mâna lui dreaptă se ridică și în ea străluci ceva; prințul nici nu se gândi s-o oprească. Își aminti doar că, se pare, a strigat: — Parfion, nu cred!... Apoi deodată, dinaintea lui, parcă se căscă o prăpastie: o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întreb; de ce n-ai venit la noi? Avem o atenansă întreagă în care nu stă nimeni; de fapt, faci cum vrei. De la ăsta închiriezi? De la ăsta? adăugă ea cu jumătate de glas, arătând cu capul spre Lebedev. De ce se tot strâmbă? În acest moment, venind din interiorul casei, ieși pe terasă Vera, ducând ca de obicei copilul în brațe. Lebedev, care se învârtea pe lângă scaune și habar n-avea ce să facă, deși nici să plece tare n-ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rămâi în pierdere; numai nu te mai strâmba, domnule, rogu-te. Am auzit de tine, se zice că ești citit nevoie-mare, o să stăm de vorbă într-o bună zi; mi le-aduci chiar tu acasă? Cu respect și... venerație! se strâmbă Lebedev, neobișnuit de satisfăcut, luând cărțile din mâinile fetei. — Așa, numai să nu le pierzi, du-le, chiar fără venerație, dar respectă înțelegerea, adăugă ea, privindu-l insistent. Te las s-ajungi până în prag, dar n-am de gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
l-a spus și el mai înainte! strigă prințul. Și amândoi parcă v-ați lăuda. Chiar mă și mirați, numai că el e mai sincer, pe când dumneata ți-ai făcut din asta o adevărată meserie. Ei, gata, Lebedev, nu te strâmba și nu pune mâna la inimă. N-ai să-mi spui nimic? Nu intrai la mine degeaba... Lebedev începu să se codească și să se strâmbe. — Te-am așteptat toată ziua ca să-ți pun o întrebare; spune măcar o dată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]