1,751 matches
-
, județul Harghita, a fost construită între anii 1653-1670. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . A fost construită între anii 1653-1670. Este străjuită de un zid de apărare fortificat. Pe zid putem vedea placa comemorativă din 1720 cu datele despre victimele ciumei din anul 1719 în Ciucul de Jos: morți 11.324, supraviețuitori 14.562; numai în Cozmeni 826 morți și 1.124
Biserica romano-catolică din Cozmeni () [Corola-website/Science/323414_a_324743]
-
Humulești, fiind înmormântat la Prigoreni. La 15 decembrie 2001, osemintele sale au fost strămutate lângă cele ale soției sale, Smaranda Creangă, în cimitirul din Humulești, prin eforturile preotului paroh Viorel Cojocariu de la Biserica "Sfântul Nicolae" din Humulești. Mormântul inițial este străjuit de un monument de piatră cu cruce, pe care sunt inscripționate informațiile: "+1858 Ștefan Apetrii Ciubotaru din Humulești, tatăl marelui scriitor Ion Creangă".
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
zidului construite de coloniștii din Clazomene și Teos), până în epoca romană. În sectorul său vestic, grosimea zidului variază între 1,70 și 2,40 m. Poarta de vest a cetății, bine păstrată, avea o deschidere de 2,50 m, fiind străjuită de două turnuri patrulatere și conducând într-o curte publică. În secolul IV î.Hr., ca urmare a înnisipării vechiului port, alte două porturi au început să fie folosite și orașul s-a extins către sud. Noile construcții au urmat un
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Munții Bihorului, Munții Parâng. este acoperit la est de Podișul Târnavelor și Podișul Secașelor, iar la vest de Munții Apuseni. Munții Șureanu, străbătuți de Valea Sebeșului limitează sudul județului, precum și o mică parte din Munții Cindrelului. Nordul si nord-vestul sunt străjuite de Muntele Mare și Munții Bihor. În vest Valea Sebeșului, și o parte mică din Munții Cindrel. Zona de podiș și deal alcătuită din: Podișul Secașelor, Podișul Târnavelor, depresiunile montane Zlatna, Abrud, Câmpeni, și depresiunile joase de câmpie Alba Iulia
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
este ocupată de impresionantul "Palais de Justice" și de catedrala "Notre-Dame de Paris". Insula este conectată cu sora sa mai mică, "Île Saint-Louis", care este ocupată de edificii construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți (faimoșii "buchiniști"), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum "Champs-Élysées" precum și numeroase alte clădiri și monumente reprezentative, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
de comune. Prin așezarea sa geografică, județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului și Lotrului, străjuite de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munți se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din județ, cunoscută sub numele de "Țara Loviștei". Două treimi din suprafața județului sunt ocupate de Podișul Getic
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
(în limba română, "Casa/Clădirea Operei din Sydney"), localizată în vârful unui promontoriu ce străjuiește portul orașului Sydney, Australia, este un proiect, design și realizare a arhitectului danez Jørn Utzon. Este considerată simbolul unui oraș, Sydney, al unei țări și al unui continent, Australia, mii de turiști total neinteresați de operă vizitând-o săptămânal doar
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
de râul Ampoi, râul Sebeș, crestele munților Apuseni și Podișul Transilvaniei. Orașul propriu-zis este așezat pe prima terasă a Mureșului, care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4km. Partea de vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureș, se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean, erodate de râurile Mureș, Sebeș și Secaș, acestea formând un șir de râpe cu forme
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
și creștinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele mărețe ale orașelor cât și în modestele bisericuțe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creștine, străjuiește de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului. Sfântul Anton este sfântul universal, și această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale. Sfântul Anton însă este și un strălucit model de sfințenie creștinească. Virtuțile
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
poarta cetății. Acesta studiase arhitectura militară în Italia și adopta soluții originale adecvate stilului Renașterii târzii. Cetatea se compunea de fapt din două elemente. Primul, cetatea interioară cu două nivele, existentă până astăzi, are formă de pătrat, la colțuri fiind străjuită de patru bastioane circulare etajate, care permiteau acțiunea eficace a artileriei, încă văzându-se urmele unor deschizături adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat în exterior, la o distanță de câteva sute de metri, forma brâul de ziduri
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
are o deschidere largă (3-5 km). Interfluviile sunt rotunjite, afectate de alunecări și rupturi, altitudinea lor maximă fiind de 496m. Clima din partea de podiș este una continentală, moderată de dealuri și pădure. Localizarea Iernutului în partea centrală a Podișului Transivaniei, străjuit de lanțurile masive ale Carpaților, cu o mare deschidere în partea de NV formează invaziile maselor de aer umed din direcțiile vestice. Carpații Orientali constituie o barieră climatică față de invaziile maselor de aer din E și NE. Temperatura medie a
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
minereurilor de aur („Stampf-Mühlen”). Orașul Abrud este situat în depresiunea Abrudului, un spațiu dominat de un relief vălurit, modelat la contactul dintre Muntele Găina și Munții Metaliferi, adică în estul a ceea ce se numește "Țara Moților". Înspre nord, Abrudul este străjuit de Dealul Băieșilor (872 m), Dealul Hebatului (902 m) și Dealul Orzena (868 m), iar înspre sud de Dealul Ciuta (899 m) și Vârful Stiurt (941 m). În est, se înalță Vârful Citera (830 m), Piatra Rară (880 m) și
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
În "" se poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada "Copăcelu" a municipiului Râmnicu Vâlcea) și strada "Alexandru Ioan Cuza" a orașului care se intersectează cu aceasta. Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 și 600 m. Sub aceste dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
sudest, regatul se întindea până la valea râului Aras, care desparte azi Armenia și Azerbaidjanul de Iran, granița de sudvest îi era formată de râul Porchkhis-Tskali. La vest Georgia ocupa coasta Mării Negre până la Nicopsia, în apropierea actualului Tuapse, la nord era străjuită de Caucazii Mari. Și popoarele de dincolo de Caucazi plăteau tributuri Georgiei. Economia Georgiei a prosperat în acea perioadă, regatul întreținând relații comerciale nu numai cu vecinii săi, ci cu întreg orientul mijlociu. Exinderea teritorială, progresul economic și stabilitatea politică favorizară
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
își formează un defileu lung cu căderi mari până la primul afluent mai important Valea Leșului, unde s-a realizat un lac de acumulare de 27,2 mil.m3 pentru alimentarea cu apă a municipiului Oradea. În aval Valea Iadului este străjuită de formațiunile calcaroase ale Pădurii Craiului, iar pe dreapta de șisturi cristaline. În Depresiunea Bratca, Crișul Repede primește de pe partea stângă pe Brătcuța (L = 14 km), Valea Misirului și Valea Izbândișului. În aval de Șuncuiuș, Crișul Repede pătrunde în defileul
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
din trecut se regăsește și în denumirea unui cătun de codru: haiducii, acești păunași ai Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile spre Chișinău (sec.XIX), deci locurile erau strașnice, dar tocmai din această cauză, trebuiau să fie străjuite. O alta origine posibilă a toponimului ar fi cea legată de ocupațiile tradiționale ale băștinașilor: în părțile strășenilor erau meșteri lemnari, specializați ca strășinari.
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
este o regiune istorică din sud-vestul României delimitată la est de râul Olt, la sud și vest de Dunăre, iar la nord de Carpații Meridionali. "" este străjuită în nord de Carpații Meridionali, iar în vest, sud și est de ape curgătoare: Dunăre, respectiv Oltul. Râul Jiu străbate regiunea în direcția nord-sud și o împarte în două părți aproape egale, în care relieful uneia pare să se oglindească
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
după această dată și până la Retragerea Aureliană din 271, teritoriul Olteniei a făcut parte din provincia Dacia Malvensis. Dacia de la sud de Carpați era o regiune în care se putea pătrunde pe uscat doar prin trei trecători: prin Culoarul Timiș-Cerna, străjuit de castrul roman de la Ad Mehadium (Mehadia), prin valea Jiului (prin pasul Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
din provincia Dacia Malvensis. Dacia de la sud de Carpați era o regiune în care se putea pătrunde pe uscat doar prin trei trecători: prin Culoarul Timiș-Cerna, străjuit de castrul roman de la Ad Mehadium (Mehadia), prin valea Jiului (prin pasul Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est era doar un drum de munte terasat de legionarii romani, străjuit de
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
se putea pătrunde pe uscat doar prin trei trecători: prin Culoarul Timiș-Cerna, străjuit de castrul roman de la Ad Mehadium (Mehadia), prin valea Jiului (prin pasul Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est era doar un drum de munte terasat de legionarii romani, străjuit de coline împădurite, care pleca dintre localitățile de azi Curtea de Argeș și Pitești, bifurcând-se, în afara
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est era doar un drum de munte terasat de legionarii romani, străjuit de coline împădurite, care pleca dintre localitățile de azi Curtea de Argeș și Pitești, bifurcând-se, în afara provinciei, spre Câmpulung și spre sudul Munteniei. Această relativă izolare de restul lumii a oferit locuitorilor o anumită protecție naturală în fața năvălirilor; nordul Olteniei, neaflându
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
ramifică și șoseaua județeană DJ157, care duce spre sud-est la Dumbrava Roșie, Dochia, Mărgineni, Făurei, Trifești și Horia (unde se termină în DN15D). Este amplasat parțial (zona centrală și cartierele vestice) la altitudinea de 310 m, într-un bazin intramontan străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura (852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest și, parțial extramontan în zona subcarpatică spre est, pe o parte
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
a orașului pe versantul sud-vestic al dealului "Vulpea" (478 m). Aici vegetează mai multe elemente floristice xerofite de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia. Dealurile Pietricica (530 m), Cozla (679 m), Cârloman (617 m) și Cernegura (852 m) străjuiesc orașul Piatra Neamț la est, nord și respectiv sud, reprezentând - cu excepția Pietricicăi care reprezintă un deal subcarpatic - ultima treaptă a Carpaților Orientali la zona de contact cu Subcarpații Moldovei. În partea de nord a orașului se ridică dealul Cozla, cu altitudini
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
440, având codul de clasificare . El este format din două obiective: Așezat între cele două râuri, Moldova și Moldovița, satul Vama se află la o distanță de 16 km de orașul Câmpulung Moldovenesc. Aflat la intrarea în Carpații Orientali și străjuit de Obcina Feredeului, acest sat a îndeplinit rolul de localitate de vamă între Principatul Moldovei și Principatul Transilvaniei. Aici erau vămuite mărfurile care veneau dinspre Ardeal sau plecau într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
crestate pe stâlpii prispei vin să întărească părerea că edificiul a suferit diferite intervenții ce i-au modificat considerabil forma. Intrarea în biserică se face pe latura de sud unde sunt două întrări. O intrare ce duce în pronaos este străjuită de un frumos portal sculptat. Cea de-a doua intrare, mai recentă conduce vizitatorul direct în naosul bisericii. Portalul intrării în pronaos conține inscripții în limba română și în limba latină, cu caractere chirilice și latine, inscripții ce amintesc de
Biserica de lemn din Peștiș () [Corola-website/Science/317824_a_319153]