1,772 matches
-
responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-a așezat, în holul acelei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mult ne-am perpelit unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica, pe un podium din mijlocul perimetrului, anunță apariția mirilor. Erau frumoși, cum n-au mai fost alți miri, pe lume. Ieșeau din spuma blândă și dulce a mării
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai tras și el cu „sărbătorile“ lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen Dedalus o fi avut norocul să audă pașii prietenului mereu pe trotuarul său piața largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă care trecea puteau foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grădina de zarzavaturi, dar florile și fructele nu pot fi Închise după un zid. Florile izbucneau din mijlocul unui strat de anghinare sau țîșneau ca niște flăcări din umbra pomilor. Dincolo de livadă, grădina se pierdea Într-un fel de cîmp, străjuit de un rîuleț ce forma un iaz murdar, În mijlocul căruia se Înălța o insuliță cît o masă de biliard. Aici, pe malul iazului, Digby dădu peste maiorul Stone. La Început Îl auzi numai: niște mîrÎituri furioase, ca ale unui cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de două ziduri: unul care Îl despărțea de grădina de zarzavaturi, și altul - foarte Înalt - care izola aproape complet, cu excepția unei portițe, locul pe care doctorul Forester și Johns Îl botezaseră, cam eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l ducem la biroul 59. Și Îl chemă la telefon pe un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tău dar.... — Atunci, vino în caleașcă! Imediat m-am simțit luată pe sus și am zburat împreună cu ea peste case și blocuri, peste dealuri și munți împodobiți cu zăpadă argintie, peste mări și țări, până când am zărit un castel imens, străjuit de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de gheață ne-au condus până la palat. Eram uluită! Era un palat cu totul de cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fast-food, peste tot străluceau reclame, mașini treceau În viteză, ca visurile dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire nu aveam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale se roteau deasupra unui pruncușor din beton, care creștea văzând cu ochii. Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
neam, familie. (nota trad.) Grup de artiști care își propun un soi de teatru total, pe jumătate regizat, pe jumătate improvizat, și care se înțeleg pe sine ca moraliști ai societății. Faimosul Boulevard de la Croisette din Cannes, loc de promenadă străjuit de palmieri, cu Palais des Festivals et des Congrès (unde se desfășoară anual Festivalul Internațional de Film) și Cazinoul Palm Beach. Ștrand din Viena. Muschi = 1. organ genital feminin. 2. prostituată. Partidul Social‑Democrat al Austriei. V. nota 1 de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și e străjuit de o piatră ce seamănă cu Tatăl din Cer. Of, of. Mirosea a apă și a pășune. Era rece. Era senin și vedeai departe, tare departe, până În locuri pentru care trebuia să te fi născut din altă mamă ca să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm precum caprele pe un morman de stânci uriașe, prăvălite unele peste altele. Ajunserăm Într-o viroagă adâncă, străjuită de un fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prin minte, copacul ăla se ducea de acum la vale, luând calea culcușului lui Enkim. Pfuuh, Vinas! - Ți-am zis eu că e bine dacă se roagă Krog de Ta’su... - zise Enkim, râzând. Apoi ne afundarăm În pădurea ce străjuia apa. Găsirăm o peșteră și ne trântirăm În ea. Nu trecu mult și auzirăm zgomot de glasuri venind dinspre apă, dar acestea se duseră alene la vale, Încet-Încet, până ce iar nu se mai auzi zgomot făcut de om. 14. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am zărit de-a lungul malului o potecă bătută de om. Spre sfârșitul zilei În care dădusem peste acea potecă, am văzut două stânci groase cam cât un trunchi de copac bătrân - erau Înalte cât trei-patru staturi de om și străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una dintre formele perfecte pe care le zărisem pe pietrele ce străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac, așa că l-am rugat să le dea nume. Ăsta e un triunghi. Ăsta e un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că visase planul jocului, care-i fusese descoperit noaptea de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i alin pe amândoi, dar nu aveam decât două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși. Probabil că și Bunicul, dacă s-ar fi înființat la ospăț, precum Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cultivată de mâna omului? Îi e greu să răspundă la o asemenea Întrebare acum, când nu știe exact câți ani au trecut de atunci. Ceva mai puțin de douăzeci, În tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nu departe de terasamentul căii ferate drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de locomotivă nu se grăbea să-i anunțe plecarea. Câmpul arat avea o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]