2,407 matches
-
-și câțiva confidenți, dar însoțit numai de Fabius Maximus, debarcase la Planasia pentru a-l vizita pe Agrippa: acolo, de-o parte și de alta, multe lacrimi și demonstrații de afecțiune, de unde speranța că tânărul urma să fie redat casei strămoșești. Maximus i s-a destăinuit Marciei, soția sa, iar aceasta Liviei. A aflat Augustus, și la puțin timp după, când Maximus s-a stins, au fost înțelese gemetele Marciei din timpul funeraliilor (a fost sinucidere?) care se acuza pe sine
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
capăt cu datoriile; umpleau toamna podul cu cartofi, ceapă, usturoi, fructe uscate și în stare naturală, făceau vin, iar la sărbătorile de iarnă, de Sf. Ignat, când tăiau porcul, lăsau să curgă pe zăpadă un pic de sânge, după datina strămoșească. Apoi, jamboanele, slănina și cârnații cu usturoi făcuți de tata, afumați întâi la foc molcum, cu mult fum, și la urmă cu fum fierbinte, ca să se frăgezească carnea; răciturile lui mama, gustoase, de spuneai că sunt făcute de curcan, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru faptul că are acele calități amintite, că el este așa de multe veacuri. Poporul român așteaptă și iar așteaptă. Ce? Nu mult: o viață mai bună, demnă, pe măsura meritelor sale; căci el și-a vărsat sângele pentru moșia strămoșească ori de câte ori a fost nevoie. Este unul din motivele pentru care merită o viață mai bună. Unii se vor întreba: dar ce l-o fi apucat pe ăsta să mai amintească de '89 după atâția ani? Cea fost a fost, timpul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
această vale a plângerii ce este viața. Cu tot cinul preoțesc și monahicesc al acestei țări, mă rog Bunului Dumnezeu, azi în ziua Înălțării Fiului Său, să fie drumul acesta întru înălțarea și întărirea măriei tale mai vârtos pe tronul strămoșesc. Astăzi când gloria împăraților este o părere, un fum trecător, faptele măriei tale s-au întărit prin mărturisirea credinței în Iisus Hristos și vin să ne vorbească despre gloria nepieritoare a împăraților Constantinopolului, căci prin trudă duhovnicească de ctitor și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnia fiindcă Balica a murit fără feciori... Da, știu povestea, o spunea și taica, dar dacă judecata a hotărât așa... — Și dacă cei din neamul lui Balica în vremea lui Vasile Vodă Lupu s-au sculat, și-au cerut moșiile strămoșești înapoi, printre ele și satele Miclăușeni și Cărcăceni și le au luat prin judecată, nu s-a șters oare schimbul pe care l-a făcut Barnovschi cu Todirașcu Cantacuzino? Dacă nu avea drept vodă Barnovschi să schimbe ce nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însă, seara târziu, doi călugări greci și un bătrân ieromonah valah și-au împletit rugăciunile așezând în morminte alăturate trupurile celor ce l-au mărturisit pe Hristos refuzând iertarea pe care o mijlocise marele muftiu al Istanbulului în schimbul lepădării credinței strămoșești. Iertare? Ce fel de iertare? Veniseră prin cronici până la ei poveștile căderii Constantinopolului, povești vechi de mai bine de două sute cincizeci de ani, le aduseseră cu ei în Țara Românească dascălii greci ai beizadelelor și ai coconilor boierești, așa că se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate limbile latine, româna denumește ansamblul structurii politice care este țara, cu un cuvânt ce derivă de la terra (pământ) În celelalte limbi latine derivarea făcându se de la pagus sat. Se dezvăluie prin acest exemplu forța legăturii dintre români și glia strămoșească, forță ce i-a permis să Înfrunte cu onoare orice Încercare de a-1 dezrădăcina din brazda care a rodit prin sudoare cu sângele Înaintașilor săi. Vin În sprijinul acestei idei cuvintele memorabile rostite de Miron Costin către Gheorghe Duca
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
muzicală se vor învăța colinde moștenite de la străbuni. În partea introductivă a lecției de la educație tehnologică cunoștințele însușite la celelalte obiecte le vom relua în discuție în vederea aprofundării lor și pentru trezirea sentimentului de admirație și de păstrare a obiceiurilor strămoșești. După aceste discuții purtate cu elevii, vom anunța tema lecției „Sorcova” pe care o vom realiza din hârtie creponată de diferite culori, crenguțe de brad, flori artificiale. Posibilități de corelare a cunoștințelor dintre obiectele de învățământ sunt nelimitate. Important este
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
răbdator și iertător nu a mai putut sta în travaliu, a ieșit azi pe străzi cu pieptul gol, să-și apere onoarea. Chiar de nu este băgat în seama de cei de la putere, el este unicul stăpân pe-acest pământ strămoșesc, unde înaintașii noștri au luptat să ne elibereze, să fim uniți pe vecie. Dar clasa politică vrea să ne dezbine, să ne conducă prost și să ne confunde cu propriul buzunar. Veniți să ne unim speranțele și visele făcute de-alungul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici credința în Dumnezeu, ci să le păstrăm cu sfințenie. Și din pricina aceasta l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să facă slujba și la biserica cea mare, și peste apă, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ucide!... În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi, cei osândiți să murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm patria, prietene, moștenirea strămoșească! îl întrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândră în glas. ― Aici, în inima Rusiei, e patria d-tale? întrebă Gross cu mare dispreț. ― Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfială, că nimeni nu-i luă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se silească a fi vrednică de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu sticla plină și cu paharele și, peste câteva clipe, însăși preoteasa, strălucitoare de nerăbdare. ― Uite, căprioară, prietenul nostru și-a ales
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uitare generală a originilor, în clonarea unui țăran de ,,tip nou", declasat și transformat într-o biela a unui mecanism colectiv și suprem în care încearcă din răsputeri să supraviețuiască. Astfel, eroii poartă stigmatul revoluției ce le-a spulberat vatra strămoșească și se comportă conform cu înțelepciunea românească: capul plecat sabia nu-l taie, și fă-te frate cu dracul până ce treci puntea... Dar Ariton, dincolo de ce scrie, lasă a se înțelege mult mai mult și tocmai în aceasta constă marea lui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
silit să se adapteze la un nou model de gândire și de viață, sigur nu-ți poate scăpa nici unul din clișeele proprii cooperativizării, cu consecințele cunoscute. Poate țărănimea română nu va mai trăi niciodată trista experiență de dezrădăcinare din vatra strămoșească, ce-i asigura perenitate, moralitate, perspectivă și de aceea scriitorul și-a propus și a reușit ca nimeni altul, să lase mărturii-document. De subliniat că Nicolae Ariton nu scrie cu patimă, nu dezaprobă istoria, ci doar fotografiază în tăcere o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
vieți. Într un anume fel, Blaga resimte că, urmîndu-și, În manieră individualist-occidentală, destinul de individualitate creatoare, trădează menirea sa originar-umană. O spune, lamentîndu-se, Într-unul din poemele din tinerețe: Am Înțeles păcatul ce apasă peste casa mea ca un mușchi strămoșesc. O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile altfel decât baba ce-și topește cânepa În balță ? De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului ce scapără scântei În margine de drum ? De ce am râvnit altă menire În lumea celor șapte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gândi sauacționa într un fel sau altul este profund marcată de credință. Maimult decât oricât credința își poate pune definitiv amprenta pe per-soane, colectivități, epoci și culturi, dar problema este să nu rămână doar la nivel de teorie ori tradiție strămoșească. Pentru a fimântuitoare credința ne cere să-L urmăm pe Hristos păzindu-I poruncile (Ioan 14, 15-21) fiindcă El nu ne cere să avem o credințădoar declarativă, ci una angajată. Dacă credinciosul vrea cu adevărat să devină prieten al lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Această„viață” ca o stare permanentă de „înviere” prin ascultare și stare dejertfă prin dăruire de sine slujitoare și jertfelnică era „Lumina oamenilor”, prin care Dumnezeu lumina în întunericul împărăției luiLucifer, așa cum avea să lumineze Hristos în lume după păcatul strămoșesc. Această viață ca „înviere” era „Lumina oamenilor” (Ioan 1, 4),care erau „vii” „nu numai cu pâine” pentru trup, „ci și cu tot Cu vântul ce ieșea din gura lui Dumnezeu” (Deuteronom 8, 3). Sminteala din starea primordială i-a făcut pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
-și, astfel, calitatea de a fi bunfără Dumnezeu, sau de a avea inimă fără a fi inima lui Dumnezeuprin ascultarea de Cuvântul Său. „Voia Ta este înlăuntrul inimii Mele” (Psalm 39, 11), așa cum nu mai putuse avea nici un om dupăpăcatul strămoșesc. Când spunea: „Nu caut voia Mea, ci voia Celuice M-a trimis” (Ioan 5, 30), Mântuitorul sublinia semnificația totalăa Întrupării: ascultarea de voia lui Dumnezeu ca Fiu, adică din ini-ma Sa: „Fiul nu poate să facă de la sine nimic de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
putere a plinătății: „Atunci nu Mă veți mai întrebanimic” (Ioan 16, 23): „Pacea lui Dumnezeu care covârșește toatămintea să domnească în inimile voastre” (Filipeni 4, 7). Acestea suntsemnele depășirii cercului cunoștinței binelui și răului, în care omula intrat prin păcatul strămoșesc, ca o „cădere” din plinătatea inimiiși din învierea cu duhul, dar umplere de sine ca „rămânere în seamaminții lui” (Romani 1, 28). Mântuitorul are puterea de a „aduna”, șiaceastă putere este pentru ucenici marea bucurie a Învierii Sale, pecare proorocii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
rugându-văîn toată vremea ca să vă întăriți și să scăpați de toate cele au să vinăși să stați înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 36), adică ei să nu fie cacei ce fug de la „Fața” Lui slăvită ca și Adam după păcatul strămoșesc: „Rămâneți întru El ca să avem îndrăzneală când se va arăta șisă nu ne rușinăm de El la venirea Lui” (1 Ioan 2, 28). Dar rațiuneacea mai importantă a Înălțării Sale este aceea, nu ca ei să fie luați la cer
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
născocite devicleniile lor amăgitoare, ci ținând adevărul în iubire să creștemîntru toate pentru El, Care este capul, Hristos” (Efeseni 4, 13-15). La cei desăvârșiți în Hristos mintea nu mai este în seama ei(Romani 1, 28) ca urmare a păcatului strămoșesc, ci prin credința ca„ungere a pragului de sus cu sângele Mielului” (Ieșire 12, 7), min tea devine „ochiul, luminătorul trupului” (Matei 6, 22). Mintea este„stăpânul casei” (Luca 12, 39), dar „casa” care trebuie zidită în Hristoseste „inima”. De
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de pe Cruce dupămoartea Sa și punerea în mormânt cu semnificația atingerii stânciide piatră cu toiagul pentru a curge din ea apă (Ieșire 17, 6). Inimilese deschid, se dezleagă, zidul înalt al egoismului cade, ca și zidurile Ierihonului urmare a păcatului strămoșesc. Acest lucru este semnificat prin înconjurul lăcașului de închinare după slujba punerii înmormânt. Ca „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1, 29), Mântuitorul vedea din mormânt zdrobirea inimilor ucenicilor: „Aceasta a fost noaptea de priveghere pentru Domnul!”(Ieșire
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Vestirea despre Tatăl” estevederea Feții negrăite (apofatice) a lui Dumnezeu și auzirea acestei„vestiri”: „Atunci nu Mă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). În vierea este arătarea slavei Sale veșnice pe care oamenii n-au maiputut-o vedea după păcatul strămoșesc. Înfricoșarea de „Atotputernicia” lui Dumnezeu îi făcea să nu mai poată gusta slavanegrăită ca plinătate de la Cel ce avea atâta filantropie părintească!Înfricoșarea era semnul pierderii iubirii lor de Dumnezeu și a ne-putinței de a mai putea ține „Cuvântul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
face necesară mărturisirea credinței: „Pe această piatrăvoi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).„Crezul” mărturisește slava Lui ca putere de înviere. Defăimarea„slavei” Cuvântului a fost poarta de intrare a smintelii odinioară lapăcatul strămoșesc; „Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei”(Zaharia 13, 7). Prin mărturisirea slavei Lui, Hristos adună oile „cubrațul Său” (Isaia 40, 11). În sensul acestei mărturisiri era îndemnul Mântuitorului: „Să fie mijloacele voastre încinse (cu adevărul) șifăcliile (credinței
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Puterea Mântuitorului de a certa vânturile și valurile pentru„pacea Sa” este arătată la intrarea în slavă prin Înviere: „Atunci nuMă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). Acele „vânturi” și „valuri”care iau liniștea omului încă din vremea păcatului strămoșesc, aufost alungate din sufletele ucenicilor: „De certarea Ta vor fugi, deglasul tunetului Tău se vor înfricoșa” (Psalm 103, 8). „Slava” prinînviere a fost urmarea ascultării ca ședere de-a dreapta: „Dreapta Tas-a preamărit întru tărie; mâna Ta dreaptă a sfărâmat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]