3,148 matches
-
calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pleca cînd l-a Împușcat Ed Mears, s-a Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet de bețiv: „Ce zici, Lawrence, Îl nimeresc?“ și-a tras În omul ăla care nu-i făcuse nici un rău, i-a străpuns ceafa, și-apoi s-au năpustit amîndoi asupra casierului și ajutorului lui - i-au omorît pe toți și-au luat-o din loc. „Dacă poți să-ți Închipui“ - i-am spus tatălui tău - „că n-au avut nici un motiv, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
desigur, între celelalte ocazii și acum; de data aceasta era îmbrăcat bine, nu gol; și de data aceasta nu era conectat la nici un fel de tub. Nu existau fire atașate de capul său, nici tuburi de cauciuc care să-i străpungă pielea. După ce-și verifică bine de tot starea în care se afla, își permise un șir de gânduri: le permise pentru că trebuiau să treacă și să nu se amestece în momentul-cheie: Iată-l întins aici, omul care putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul, ca o știucă tînără care urmărește o pradă care nu-i mai poate scăpa, chiar sub suprafața apei, urmărită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pregătit este condus pe un car de la un popor la altul. Acei ce-l primesc în trecerea lui, pentru a-și arăta durerea, își taie vârful urechilor, își rad părul, își fac tăieturi în brațe, își spintecă fruntea și își străpung brațul stâng cu o săgeată. După ce se pune regele în groapă, se gâtuie și se pun lângă el una din concubinele sale, un bucătar, un paharnic, un secretar, un ușier, cai, precum și șipușoare de aur (IV, 71). Printre slugile regelui
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Printre ecouri hîrîite cîțiva bărbați și femei cu bronzul uniform pe care-l capeți doar prin expunerea la ultraviolete săreau în apă, alergau sau discutau pe margine. Lanark o luă la stînga pe gresia lunecoasă pînă ajunse la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind pe furiș trupurile bronzate refractate de apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la fel, dar priveliștea de dincolo de fereastră se schimbase. Ceea ce cîndva fusese o stradă tipică pentru centrul de afaceri al unui oraș industrial vechi, o stradă cu fațade atent sculptate și cu multe coloane, era acum mărginită de suprafețe goale străpunse de goluri dreptunghiulare. Pe loc mi-am dat seama ce se întîmplase. Nemulțumită să se prezinte în materiale mai sărăcăcioase decît acelea pe care le păstra pentru alții, realitatea făcea economie de mijloace. Acolo unde cîndva văzusem detalii și culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partea cealaltă a scoarței, buzele ei luptîndu-se să-i întîlnească buzele, dar nu simți nimic altceva decît coaja aspră, așa că se depărtă și se urcă mai sus, pînă cînd ramurile i se clătinară sub picioare. Deasupra capului, cerul violet-maroniu fusese străpuns de o stea-două. încercă să simtă acel ceva blînd, permanent și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este, coborî și se duse acasă. Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan, ce-ai făcut de ești în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o dată cuvintele, mai tare, dar sunau ca o minciună. Se văzu fără de alinare, condamnat la o credință care nu-i va mai permite niciodată să-și încheie o rugăciune fără să spună: „Dacă exiști“. își trimise încă o dată gîndurile să străpungă tavanul. „Credința îmi vine din lașitate, nu se datorează slavei tale. Ai cîștigat-o printr-un truc de torționar. Dar ești departe de a-mi cîștiga consimțămîntul. Și n-o să mă mai rog la tine niciodată, niciodată, absolut niciodată.“ A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și scutura pentru ultima dată pantofii, apoi se luară de mînă peste linia galbenă și-și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele iconoclaștilor. Ce vrei să spui cu centrul administrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un milion de vehicule parcurg în fiecare zi în medie 7,2 km, ceea ce reprezintă înconjurul pămîntului de 188 ori. Suprafața arterelor de circulație acoperă 138 ha: de 20 de ori suprafața Place de la Concorde. O barieră la fel de dificil de străpuns ca și Zidul Fermierilor Generali sau fortificațiile Thiers! Parisul s-a dezvoltat astfel în mod continuu pornind de la un nucleu central, o bulă care s-a umflat de-a lungul deceniilor. Această geneză a formelor orașului, pornind de la fortificații, simbolizează
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în șoaptă: - Dacă planul nostru a reușit, diavolul ăla se află acum la etajul șapte sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele de la A la L să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul George Lahovary. Bărbatul avu un frison. Procopiu îl interpretă în felul lui: — Să mori străpuns de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i așa? Ei, la noi nu se face politică, cel puțin deocamdată nu. Se vede că ai școală bună, reveni Procopiu la subiect, totul e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să vă ofer ajutor de toate felurile, m-ați ajuta pe mine să-l primiți. Am și un motiv foarte personal: semănați cu cineva care, în clipa asta, e foarte important pentru mine. Se duse la fereastră și încercă să străpungă cu privirea ceața, dar nu se vedea decât un val lăptos ca o mare în ale cărei ape s-a scufundat tot orașul. 3 N-aș avea curaj să ies acum în oraș, mă rătăcesc și când e vreme bună
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
foc de-a noastră constituie centrul unui câmp de forță care acționează ca un ecran de protecție împotriva forțelor distructive imateriale. Acest ecran de protecție nu opune rezistență măciucilor, sulițelor ori gloanțelor și nici altor substanțe materiale, dar, pentru a străpunge superba barieră pe care o creează în jurul proprietarului său, ar fi nevoie de un tun atomic. Veți înțelege ușor, continuă vânzătorul, că o armă de o asemenea forță nu putea fi lăsată să cadă, fără unele modificări, în mâinile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aceluia neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deplin finalitatea propriei situații. Dar, în afară de senzația că e înconjurat de mulți oameni, nu apărea nimic altceva. Mintea îi era ca o plutire pe un șuvoi de apă în toiul nopții. Și, totuși, conștiința faptului că undeva exista o greșeală străpunse întunericul din capul său. Greșeala îi mai stăruia încă în fundul minții când coti spre stânga pentru a ajunge în fața magazinului de arme. Sentimentul acela vag se transformă brusc într-un adevărat șoc: el nu se mai afla la Glay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]