1,879 matches
-
-ncep de undeva și altceva mai bun nu m-am priceput. - Sara... mă opresc și-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ar fi pe potrivă? PRICINĂ: Să ni se spună dacă Fudul-Voievod ar putea fi vrednic de-așa mireasă. LIMBUTUL: Măria Ta, voievodul despre care vorbește domnița Dana n-are pereche-n lume în priceperea cu care știe să-și aleagă straiele... și caii... și armele. Nimenea nu pășește cu mai multă semeție și nu se uită mai de sus la cei din jurul lui. E-adevărat că învățătura nu i-a prea priit, așa că abia poate să-și iscălească slăvitu-i nume, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și mai ales să nu uiți că aici, acasă, n-am să încetez a lucra pentru întoarcerea domniei tale, oricât de des mi s-ar făgădui scurtarea cu un cap. LIANA: Îți mulțumesc, bunule prieten. Mă duc să-mi pun strai sărac de copilă orfană și să-mi adun într-o legătură cele trebuincioase la drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta cuviincios? PÂRJOL (cu superioritate): Eu jupâniță?! Păi eu am slujit la trei împărați, și cu acesta al nostru patru, și pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până acum? (se rotește, pozează) Sau unul care știe călca mai falnic decât mine? Privește ici! (traversează apăsat încăperea) LIANA: Asta spuneam și eu. Tocmai domnia ta... Dacă trimiteai aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai puțin însemnată; socot că tot ce-i bine făcut dobândește preț asemănător și cumpănește cu dreptate bucata de pâine pe care-o mănânci și căpătâiul pe care-ți reazemi capul. Cu osebire îmi place să țes și să cos straie frumoase, și-n vreme ce lucrez îmi place să îngân câte-un cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se știe luat la harță cu cineva, văzând că, de fiecare dată, am răspuns cu blândețe împunsăturilor lui, a născocit una mai gogonată: mă trezesc c-un trimis de la dânsul și c-o carte. Iacă aici și cartea. (scoate din straie o scrisoare cu pecetea desfăcută) Ce zice Măria Sa Zarvă-Împărat? (citește) "Către Gând-Împărat, megieș al nostru. Văzând noi că nu ți-i îndemână și ocolești a te măsura cu noi în luptă, așa cum se cade între doi împărați adevărați, vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale lor, iar noi să căutăm un strai potrivit pentru tine, până ne vom așeza la masă. Nu vă fie cu supărare, iubiți ai mei soț și fiu... GÂND: Mergeți sănătoase și căutați să nu zăboviți prea mult; abia acuma bag seamă cât mi-i de foame... (Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doritor foarte să aflu ce-o să zică împărătița mea și maică a ta, Lioara, când o auzi ce-am auzit eu de la tine... Vin' să te sărut, Brăduțule! Pare-mi-se că ar trebui să ne îngrijim și noi de straie nouă... (gustă din ulcică) Hm, cu adevărat, bun vin! (Cortină de lumină. Muzică. În sală intră mai mulți Privitori și Crainicul toboșar. Spot pe Crainicul toboșar.) TOBOȘARUL (strigă puternic, intercalând răpăituri de tobă): Să afle tot omul, și boierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să-mi aducă un talger ca lumea, larg și adânc; eu am sosit de la drum flămând și însetat! (începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cel alb! Bine-mi pare c-ai găsit adăpost și ocrotire la curtea cuscrilor noștri, și vă dau binecuvântarea mea ție și soțului tău. Osebit de aceasta, vei primi ca zestre, după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei. Bineînțeles, Fazel m-a scutit de toate aceste amănunte, rezumatul său a fost lapidar: — Nebunul de Mirza Reza l-a ucis pe șah. Asupra lui s-a găsit scrisoarea din partea lui Djamaledin. Numele tău e amintit acolo. Păstrează-ți straiele persane, ia-ți banii și pașaportul. Nimic altceva. Și fugi să te refugiezi la legația americană. Primul meu gând a fost la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iubesc părinții, Iar părinții pe copii. Bucium, 15 VIII 1998 157 JURĂMÂNT De‐acum toată viața noastră La oricare sărbătoare , Tu vei fi prezent la masă Cu respect de‐ aniversare. La nunta fratelui tău, Pentru‐a noastră mulțumire, Îmbrăcat în straie albe, Atunci vei fi și tu mire. Un mire deosebit Frumușel, cu fața blondă, Curat și neprihănit, Fără patimi și osândă. Noi să dăm din viața noastră, Părinteasca ocrotire. Pentru fericirea voastră, Să plângem de fericire. Fericirea noastră este Pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Hawaii, porți pălăria cea de pai. visezi scenete din serai... Nu vrei să mergi cu mine? Hai cât încă‐ n lume‐i luna Mai! Ce bine‐ ar fi de noi! Ce trai... Fără ʺcodițăʺ la mălai, tu suplă‐ n vaporosul strai, am tot urca semețul plai până pe muntele Sinai. Dar vezi tu, n‐ am ce da la cai, mănâncă numai jeregai și turte vechi, cu mucegai. Gândești că ai tocmai ce n‐ai și stai pe gânduri. Cât să stai? Mă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gaura de rigoare în locul stemei socialiste. Se întorcea spre prânz, de data aceasta transformat în Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei sinagogi. Mai ieșea încă o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ne referim.“ Respectiv, protopopul Varsanufie apela la sentimentele mele de credință și atașament față de cele sfinte. „Omul când moare începe viața cea veșnică,“ a mai precizat Varsanufie. Oftă iarăși, aruncând o ochiadă spre ecranul unde Scheihainimé se hârjonea acum, în straie de revoluționar de-al lui Mao, cu un fel de dragon verzuliu. Rafilă surâse: - Respectiv, adică preoțimea vroia să combatem ateismul și pe calea asta. Am înțeles că era subtilitate mare, combăteau și popii ideologia comunistă, cum puteau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul meu, în care predam arta iubirii unicului student desprins din Rai, dar cu însușirile Iadului. M-am înțeles cu tânărul înrobit după fata de miere și am îmbrăcat-o de asemenea în straie de grâu. E drept: când mergeau împreună prin oraș, roiuri de albine întunecau cerul, mai ales în preajma uneia, mai ales, pentru că mătasea broaștei dăinuia din dragoste pe trupurile lor, mirosul creând pârtie zeițelor prin mulțimi. * * * P entru prima oară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă temeam. Niciodată nu m-am bucurat mai mult să-l văd. Bineînțeles că, dacă aveam arme și pe Sergheiov, era bine, dar acum, că-l aveam și pe Soliteraj, era minunat. Pielea-i ușor înnegrită ce se vedea de sub straiele negre se potrivea perfect cu apusul întunecat. Ochii negri păreau mai înflăcărați ca niciodată, gata de luptă, pregătiți să înfrunte primejdia, împăcați cu gândul morții. Radia un soi de entuziasm bolnăvicios. Am venit cu cadouri, zise ducându-și mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
urmez, dar văzându-l pe Vladimir cu câtă nepăsare venea după cel care ieșise înaintea noastră, m-am răzgândit. Ceva mă împingea să merg mai departe! Aveam motive serioase să nu vreau să-l urmez. Pe sub mantia sa se vedeau straiele militare ale Serviciului Permanent de Securitate, iar rombul argintiu ce strălucea până și în lumina zgârcită nu făcea decât să-mi confirme că intrasem într-o capcană. Deși țin mult la rezolvarea misterelor, țin mai mult la propria mea viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo. Eram liber! Nu mai eram înghesuit. Îi vedeam pe toți acum. Erau sub mine. Oameni de toate vârstele, din aproape toate neamurile. Erau îmbrăcați... unii mai ciudați ca ceilalți, și doar câțiva purtau straie care puteau fi considerate normale. Vorbeau între ei. Complotau! Ecourile lor ajungeau la urechile mele și mă anunțau de ceea ce se întâmpla. Eram înlăturat. De unde? Răspunsul veni curând: din propria mea minte. Eram trădat din interior, iar eu nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
proba trăinicia hainelor cu care erau îmbrăcați. Când erau pe mărimea lui, făcea schimb. Le dădea pe ale lui și le primea pe cele mai sărăcăcioase sau pe cele rupte pe alocuri. Paradoxal parcă, de fiecare dată când lepăda un strai ce fusese anume croit pentru el și îmbrăca ceva banal și jerpelit, de atâtea ori parcă se înveșmânta cu noblețe și bunăstare. Și tot de atâtea ori câștiga bunăvoința și respectul celor din preajma sa! Urca de la etaj la etaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Până acum nici unul. Și nici nu cred c-o să fie în viitorul apropiat." Prea bine. Lasă-ți postul și vino în fosta cancelarie. Câteva minute mai târziu, ușa scârțâi infernal ca de fiecare dată și în încăpere apăru Altanovici în straiele Leverifului. Despre ce-i vorba? Comunicatul de presă... l-ai auzit? Da. Mi s-a părut foarte interesant. Mă bucur. Ce știi despre Leverif? Helur se opri un pic, se uită întâi la mine, nedumerit, și apoi la Corvium. Independența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai devreme. Era un program de nerefuzat care cuprindea vizitarea celor mai frumoase și importante locuri din apropierea Tanger-ului și chiar mai depărtate. Cât timp directorul general s-a scuzat și a vorbit cu cineva important, un arab Îmbrăcat cu strai tradițional, cu turban mare azuriu, Amina l-a pus În temă cu cele mai importante date despre țară și oraș fără a uita să-i promită a vorbi, vedem noi când, despre ea și să răspundă nedumeririi românului În legătură cu limba
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]