2,032 matches
-
diversele situații pe care le impune viața în România, pornind de la cele mai banale, ajungând până la cele mai complexe. Ochiul nostru critic nu a putut trece peste anormalitatea acestei societăți. Am colecționat, în fond, precum doi filateliști împătimiți, cele mai stridente și interesante enervări, le-am șters de uitare, le-am lustruit bine și le-am pus în acest clasor. Spre deosebire de adevărații filateliști, noi am avut grijă să ne lăsăm amprenta pe dosul fiecărui timbru. Dorința noastră a fost de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Velikanova, internată într-un spital de psihiatrie, s-au combinat pentru a crea un text segmentat, franjurat, care-ți dă frisoane. Genese No 2, în regia bulgarului Galin Stoev, o cronică oniric-realistă a sfârșitului și începutului de lume, a relativismului strident, va fi, cu siguranță, unul dintre spectacolele de referință de la Avignon. Poate fi văzut pe 18, 19, 20, 21, 23 și 24 iulie. Insideout (13, 14, 16, 17, 18 iulie) al coregrafei Sasha Waltz pune lupa pe intimitatea cu nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
punct viața lui Axler începe să se destrame ireversibil. Deși bine scris, cu aceeași tensiune inconfundabilă ce transformă scrisul lui Roth într-o experiență dramatică, romanul e o sumă de excese slab corelate, viciat de transparența personajelor și de intensitatea stridentă a eșecului protagonistului. Ironia și cinismul, la început bine suprapuse crizei eroului central, se diluează treptat într-o obsesie banală. Un actor celebru (care putea fi, la fel de bine, un scriitor celebru, ca în alte romane semnate de Roth) își ratează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
doamna Margit, Căpitanul Piele, Lola, bunicile, tatăl, frizerul, blănarul, angajații abatorului, sunt protagoniștii ficționali ce transmit, prin semne și metafore, sensul unei existențe grave, în interiorul căreia cedarea, uitarea și tăcerea nu își au locul. Fără eroism și emfază, fără aura stridentă a martirajului, Herta Müller reconstruiește într-o proză la persoana întâi singular o memorie a alienării. Șvăboaică din Banat, este implicit suspectă și periculoasă pentru regimul comunist ce părea că își consolida eternitatea. Securitatea, prin agenți loiali ce i-au
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cum ni se Întâmplă tuturor În ceea ce numim „circul vieții”, carnaval, temniță, dar și pustiu În același timp, cuvântul „retardat” aruncat cu decenii În urmă de o figură aproape ștearsă a propriei mele istorii „Învie” și se colorează brusc și strident: abia acum „Înțeleg” că G.H. a fost de fapt prima și poate cea mai radicală prezicătoare a măruntei mele existențe, o frumoasă, tânără și „capricioasă” vrăjitoare care mi-a aruncat, la una dintre acele „Întâlniri”, „intersecții” ce nu par, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încăpățânată, voioasă, eliberatoare? Într’ adevăr, „neînțelegerea” ca o formă a libertății, individuale, bineînțeles, a „desprinderii” de rigidele convenții, limbaje, necesități, o pregătire, În sfârșit, pentru acea postură ce se apropie de prostrația (aparentă!Ă a sfințeniei sau de veselia nemotivată, „stridentă” a copilului etern, ce refuză să Îmbătrânească, să-și „fibrozeze” reflexele angelice ale candorii și ale mirării perpetue... O, avem enorm de multe „de Învățat” de la acei „nebuni” care ne fac privilegiul de a ne accepta, de a ne suporta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
granița Între „normalitate” și „nebunie”. Și... cine posedă de fapt definiția clară a normalității? Este ea doar o cifră statistică? Cum de Valoarea, norma maximă a omului modern, pătrunde În societate, uneori spectaculos și „scandalos”, pe porțile vopsite În culori stridente ale nebuniei? Și-atunci, cum se vor putea apăra tinerii debutanți În toate artele, dar și În științe, de privirile aspre și reprobatoare ale atâtor pedagogi, părinți sau amici, cei din aceeași generație, dar „Înzestrați cu darurile multiple și eficiente
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eforturi personale. Ce și mai ales cine este acest eu de care „se bucură” nu puțini, dar cu care mulți nu știu „ce să facă”, șoarece insistent, indelebil, care ne urmărește până În cele mai obscure cotloane ale psihicului, accentuând disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste tot”, ca un valet pisălog
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ochi, i-aș fi susținut privirea-i teribilă, tocmai În ciuda acestui fapt, adică a insuportabilității ei, așa cum e privirea unor nebuni: rozete colorate ce se rotesc, discuri care nu primesc lumină sau imagini, ci aruncă În spațiu scântei și culori stridente parcă râzânde de spectacolul amuzat și ridicol al omuleților care le dansează prin față, mișcându-și picioarele și mâinile ca niște automate, de parcă nu s-ar mișca ei, ci solul le-ar fugi Încet, le-ar curge sub picioare, cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o literatură liberă, mândră! -, acel București, acei București nu puteau să dispară și iată, el renăștea - pentru mine cel puțin, dar sunt convins că și pentru alții, și nu numai pentru emigranții români, literați sau nu! -, el renăștea, profund și strident paradoxal, din Însuși modelul său! Din matricea sa, din acea Franță, din acel Paris pe care și l-a ales ca formă ideală istorică, ca loc real al Libertății, al Frumosului. Acel le Beau al lui Baudelaire, profetul poeziei „bolnave
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară și mă pregăteam să-mi definesc mai clar cariera de scriitor francez, scriind - cu emoția celui ce trece de la o limbă scrisă la alta! - primele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unitar și puternic la nordul Dunării a fost și mai exploziv, mai „neașteptat”, decât apariția la 1870 a celui german!Ă, s-a adăugat apoi „asemănarea” bizară poate și extrem de dăunătoare a unei dictaturi, a unor dictaturi, În contrast izbitor, strident până la absurd, cu cuceririle democrațiilor ce au urmat și s-au clădit pe principiile Revoluției franceze și americane. Și pentru acest lucru, Spaniolii, Francezii sau Englezii - sau Polonezii! -, state constituite cu secole Înainte de cele două „nefericite” de care ne ocupăm
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de ridicolul decretat de ei! Să ne umilim la nesfârșit, cu dibăcie și cu recunoștință - că ni se dă voie să ne umilim! -, imitând, imitând la nesfârșit, dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri elitiste. "Tribuna învățământului", nr. 670, 25 noiembrie-1 decembrie 2002 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" Cred că Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discriminate") și a laicității înțeleasă îngust, secularist, "la granița ateismului". Există un canon occidental, susține autorul sprijinindu-se pe autoritatea unui Harold Bloom și a lui Giani Vattimo, însă nu unul universalist-omogenizant, dincolo de transcendență, istoricizat, purtând la vedere toate "sulimanurile" stridente ale corectitudinii politice. Da, literatura occidentală a luat naștere "prin ruptura de cartea unică. De la împărăția Cărții s-a trecut la împărăția cărților". Însă această ruptură nu înseamnă o despărțire de "ceea ce s-a numit kenoza Mântuitorului", de întruparea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totuși om de echilibru, apropiat de ASC. Activist zelos, dar apropiat de studenți. S. B.: Cornelia Diaconu cine era? D. T.: Aaa, doamna Diaconu de la Conservator își făcea și ea treaba în cea mai mică universitate de atunci. Nu era stridentă, era echilibrată. S. B.: Vasile Diaconița, de la universitate. Om care va avea funcție mult timp. D. T.: Da, de la Matematică. Țin minte figura lui și îl țin minte din ședințe. Un tip paradoxal, așa. Și cu spirit de glumă, chiar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
predea aici, la "Petre Andrei", la Economie. S. B.: Simion Natalia, care apare la socialismul științific. D. T.: Era soția directorului adjunct al Direcției Comerciale Iași. Femeie severă, fermă. S. B.: O Ana Pauker? D. T.: Nu, nu era prea stridentă. S. B.: Era la Facultatea de Filosofie, la Catedra de socialism științific. Dar eu n-am prins-o, după Revoluție a dispărut total. Mai departe, Octavian Loghin de la Drept. A fost și decan, și prorector. D. T.: Da, a fost
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
dar dacă acel tânăr nu dovedește, îl dă sistemul afară. D. T.: Costel Mungiu după Revoluție a fost civilizat. A fost, cum să spun eu, echilibrat în expunerile lui publice. Și-a văzut de meseria de doctor, n-a ieșit strident ca anticomunist, cum au făcut alții. Și nici mea culpa, să-și pună cenușă în cap. S. B.: Dar el nici n-a fost într-o funcție atât... D. T.: Era membru de partid, responsabil cu studenții străini. S. B.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
făcut". Vorbim despre 1971, când începuse goana și prigoana, când ați fost tuns de milițieni. Erau profesori care dădeau afară pe motivul acesta sau nu primeau în examen? D. T.: Nu prea. Dar veneam chiar îngrijiți. Nu am văzut cazuri stridente. S. B.: Să vedem ce spuneau și studenții. În 1972, Bujor Prelipcean (președinte ASC la Conservator) ia cuvântul la Conferința ASC pe Centru și spune: "Așa cum spunea tov. Ceaușescu cu prilejul deschiderii anului universitar, care a avut loc anul acesta
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo cinci ani
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
briză îi mîngîie ușor. Amanda are ochii în lacrimi și-l soarbe de drag pe Raul. Acesta este alt om. Copiii îl văd ca pe un Orisha. Pornesc din nou la drum. O răsucire de cheie și bătrîna hodoroagă, sulemenită strident și inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii seci, și-aud cum parcă sună Cântând din frunză Laie baci și doina lui străbună. Dar glas strident îmi țipă-n zori; sirena la uzină Ce cheamă mii de muncitori, la muncă ntins să vină. Nu i nici drăguța, nu-i nici joc, nici doina de la țară. Că altă doină, alt caval e-n viața proletară. Deducem din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ea, mă bucur de cruzimea cunoașterii adevărate. Artificiozitate Azi mi-am recitit o parte din versurile scrise la Roma. Sunt perfecte în goliciunea lor retorică. Nu se notează însă nici o amplitudine sufletească, ci totul se reduce la dorința corporală. Artificiozitatea stridentă a concepției iese mai bine în evidență în acest loc. Ar trebui să încerc să scriu ca un poet anonim. Abia atunci s-ar vedea dacă am geniu. Singurătate Aspir să mai am timpul acela pe care l-am risipit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]