2,394 matches
-
era ușoară și pură ca un gaz. Nu înțeleg nici acum cum putea fi așa de albastră. Prin ea levitau mai multe foci, sau mai curând mai mulți elfi, mai multe himere - căci era imposibil să-ți imaginezi că animalele stupide care suflaseră în goarnă și aplaudaseră cu un sfert de oră înainte erau aceleași cu cele care se roteau acum sub apă, enorme, grase, fusiforme, cu capete făcând mișcări omenești, cu ochi înțelepți. Fiecare dintre cele trei femele și apoi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau involuntar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre înveselește. Gherguț (care își construiește absolut deliberat lumea sa kitsch) se revendică în aceeași măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de nefamiliar. Știind însă și că sânt român, apetitul tău va scădea probabil la zero. Și să nu crezi că leg acest lucru, vulgar-sociologic, de starea actuală a țării mele, de "imaginea ei în ochii Occidentului", cum sună un clișeu stupid, mult vehiculat în mediile politice. Se zicea pe vremuri că Maxim Gorki e un mare scriitor pentru că are în spate diviziile de tancuri sovietice. Eu refuz să cred că Günther Grass e un mare scriitor pentru că are în spate o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unde mai puteai afla adevărata viață, adevărata sevă, adevăratele culori? în Africa, firește, în Tahiti, firește. în vinul roșu. în hașiș. în homosexualitate. în dereglarea sistematică a tuturor simțurilor. Totul era să scapi de emblema Europei acelei vremi: rațiunea mecanicistă, stupidă, uniformizantă a lumii burgheze. Ce coșmar hidos avea să producă acea * Eseu citit la "Literaturhaus Hamburg" cu prilejul colocviului internațional "Europa Schreibt", 2003. Treizeci și cinci de scriitori din tot atâtea țări europene au scris despre ce înseamnă Europa pentru opera lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
complexă, un sentiment contradictoriu, în care dragostea și ura de sine converg. Dar în același timp a cădea în relativism total, a susține că toate culturile au produs echivalenții valorici ai lui Homer, Shakespeare și Cervantes e la fel de imatur și stupid ca și a fi un europocentrist pur și dur, care nu jură decât pe amintitele "genii ale spiritului uman". Sânt mândru că sânt om pentru că sânt și animal; că sânt bărbat fiindcă sânt și femeie; că sânt grec tocmai fiindcă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mine, căci e singura prin care mi s-a îngăduit să-mi port, în realitate ca și în vise, pașii. O Europă cu mai multe viteze, s-a spus. O Europă frântă în două, timp de decenii, de un zid stupid din beton și din sârmă ghimpată, s-a spus. Dar când zidul concret (măcar pe porțiunea lui ce despărțea cele două Berlinuri) s-a prăbușit, s-a putut vedea limpede că el nu despărțea zone geopolitice mai mult decât despărțea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de conștiință al privitorului, făcîndu-l 259 să se identifice cu primul și (zic eu) cel mai memorabil personaj al filmului: mitocanul. Pampon devine, într-adevăr, un epileptoid, cu gândire vâscoasă și cu explozii de cruzime stupidă. Nici a două scenă nu are un corespondent direct în piesă. îi vedem pe Didina și pe nea Nae făcând amor, naturalismul scenei neavând corespondent în nimic din ce am mai văzut eu. înjurăturile și porcăriile șoptite la ureche, răcnetele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
primul ministru a criticat situația de la Sănătate, ca și când abia acum ar fi aflat de mizeria din spitale, de incompetența și indisciplina angajaților, de forfota gândacilor și de mediocritatea tratamentelor. Fiindcă-n învățămînt studenții nu mor ca urmare a unui curs stupid, elevii nu se-mbolnăvesc de la un manual reacționar și gândacii, de bine, de rău, stau prin colțuri mai ascunse, lucrurile nu par niciodată atât de grave. De o educație deficitară, în multe privințe greșită, nu murim azi, vom muri mâine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe prezentatorii de la "Atomic" sau pe cei ce "se exprimă" pe la diverse mese rotunde. Par cu toții animați de dorința contrarie, de a deforma cât mai tare limba către anacolut și o ubicuă obscenitate, către dezlânare și incoerență punctată de rânjete stupide de neputință: "știți ce vreau să spun, dar nu pot s-o zic". O națiune de Beavis și Butt Head, o dovadă clară a falimentului 291 educației de azi. Trecem la celălalt deziderat. Iubesc ei literatura, ajung s-o înțeleagă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eratostene... - Și eu îl pizmuiesc. Biblia e un morman haotic și nu ne oferă decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos. Și totul e Lustruit cu niște false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chip cu totul neobișnuit: "cei doi bărbați"... În același timp însă poveștile minunilor făcute de profeții mici sunt de o invenție vulgară, trivială, lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
firul acestei evoluții ca pe un adevărat ritual liric. Poemul creștea astfel ca un Întreg, tocmai din schimbările petrecute În interval, de la legătură la legătură. Dar pentru ca această sincopată și savantă progresie să fie una consistentă trebuia eliminată tocmai continuitatea stupidă și banală, previzibilă și deductibilă. Rupturile și suspendarea gîndului abia Înfiripat evitau tocmai ceea ce reprezintă tentația neștiutorilor: continuările prin explicații și definiții, extensia prin cumul de detalii și evidențierea efectelor, vorbăria sterilă, notarea indiscretă a dispoziției afective. Începînd cu Bashō
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru simplitate, iar mondenitatea ei este ridiculizată: "Nu-ți înțeleg, grațioasă doamnă, pălăria. Cum ți-ai degenerat ochiul și gustul de olteancă într-atât, încât să nu te mai cunoști în oglindă și să înmulțești în mii de exemplare colacul stupid și sufertașul întors, cu care pleci pe stradă, mândră și stilată, din gospodăria dumitale, unde, în halat și cu basmaua legată țărănește pe frunte, ești o cuconiță încântătoare, o femeiușcă trează, activă și pricepută". Și continuă, reducând considerabil distanța de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în imaginar, asupra căruia vom reveni puțin mai încolo, devansează concluzia subiectivă, prin generalizare, din final: "Spiritul meschin al popilor a fost întotdeauna înclinat spre jignirea celorlalți, spre stăpânirea spiritului public [...]. Trebuie însă statul să patroneze aceste apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în intervenții publicistice, fie în mărturisiri ocazionale, face referiri nuanțate asupra semnificației poetice a agresivității. Una dintre ele rezumă, exemplar, propria ars polemica: "Îmi place injuria picturală și cu stil, frumoasă ca poezia. Insulta nedestinată, intransparentă și facilă e a stupidului"209. Am abordat însă această dimensiune a publicisticii argheziene și dintr-un alt motiv. Pamfletul, ca gest polemic așezat într-o "montură artistică", relevă distanța în termenii intensității afective dintre polemică și pamflet asupra căreia am insistat în demersul nostru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
decorativ, în cel mai bun caz aluziv, și mereu exterior esenței. Dar patronul pictorilor poartă numele de Sfântul Luca. Creștinismul a trasat singura direcție monoteistă în care proiectul de a pune imaginile în slujba vieții interioare nu era, în principiu, stupid sau sacrileg. Singura în care imaginea atinge esența lui Dumnezeu și a oamenilor. Miracolul nu s-a produs fără dificultăți și rămâne ambiguu. Puțin a lipsit ca iconoclasmul bizantin (și, într-o mai mică măsură, cel calvinist, opt secole mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de un tablou de Van Gogh? E drept că și artiștii se lasă pradă rătăcirii. "Un trunchi de copac, spunea Brâncuși, este deja o mare sculptură." Iată o adevărată "vorbă de artist", spune visător cititorul nostru italo-american. Fermecător, poetic și stupid. Un stejar e definitiv și incontestabil. Nu e construit de o privire, ci se dă imediat ca atare, fără scheme ori referințe interpuse. Simbolistica stejarului poate varia în funcție de culturi și țări (la noi, de la Sfântul Ludovic la Mitterrand, trecând prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tripodului, printr-o revenire la sine sub forma atingerii extremelor. Evoluția picturii moderne ar putea fi descifrată, din acest punct de vedere, după modelul challenge and response. Ca o subconversație întinsă pe un secol, în genul: tu înregistrezi, reproducere mecanică, stupida realitate? Eu păstrez ficțiunea istorică, ce zici de marile mele mașinării, "intrarea cruciaților în Constantinopol" și "moartea lui Sardanapal"? Tu lucrezi cu alb și negru? Uită-te la coloritul meu (prima expoziție impresionistă are loc la Nadar, fals rival și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui negustor italian, el a călătorit prin nordul Africii. Acolo, tânărul - cunoscut mai bine sub numele de Fibonacci - a învățat matematică de la musulmani, și, în curând, a devenit, la rândul lui, un bun matematician. Fibonacci este renumit pentru o problemă stupidă pe care a introdus-o în cartea sa, Liber Abaci, la rândul ei, publicată în 1202. Imaginați-vă că un fermier are o pereche de pui de iepure. Puii au nevoie de două luni pentru a ajunge la maturitate și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pînă la cele violente, ca pagubele provocate la locuințele din zona selectă Mayfair a unor politicieni potrivnici ideii, incendierea unor case ale acestora, distrugerea gazonului de pe hipodroame și chiar plasarea de bombe artizanale la locuința lui Lloyd George. Un gest stupid, de exemplu, a fost tăierea pînzei tabloului lui... Rockeby Venus de către o militantă (probabil iresponsabilă), Mary Richardson, în 1914. La fel de stupid, dar de mare efect, a fost gestul sinucigaș al tinerei Emily Wilding Davison care s-a aruncat în copitele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fiecare piesă atitudinea în interiorul sentimentului numai pentru a fi mai bine exprimat; căci, dacă nu constă din narațiune pură38, solilocviul este admis pe scenă la fel cu monologul interior care li se întâmplă zilnic tuturor oamenilor ce nu sunt complet stupizi." Corneille urmează același drum. Povestirea, după părerea lui, nu ar putea apărea decât dacă este motivată de starea sufletească a celui care o pronunță. Pentru ca verosimilul să fie parțial păstrat, trebuie ca spectatorul să aibă sentimentul că personajul se află
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiuni mărețe și eroice și ne pregătim să o întâmpinăm, încordându-ne forțele psihice. Dar dintr-o dată în locul acțiunii mărețe și eroice pe care premisele și tonul povestirii o prevesteau, printr-o răsturnare neașteptată se produce o acțiune măruntă, meschină, stupidă, disproporționată cu așteptarea. Am fost înșelați și descoperirea înșelătoriei aduce cu sine o clipă de neplăcere. Dar această clipă este ca și depășită de cea imediat următoare, în care putem să renunțăm la atenția pregătită și să ne eliberăm de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valabilitate s-ar putea reduce la aspectul burlesc al comicului, este parcă aplicată în cunoștință de cauză în schița Five o'clock. Scriitorul știe să ne îndrepte pe un drum înfundat, înșelându-ne cu seninătate așteptările prin transcrierea unui dialog stupid, banal, într-un stil evident de mahala, purtat de personaje cu temperamente isterice, exteriorizat atât prin violența limbajului mitocănesc, cât și prin grotesca altercație fizică între rivale. Toate într-un izbitor contrast cu expozițiunea schiței, prin care suntem introduși într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comice originare în mimusurile grecești și în atellanele romane, preluate în commedia dell'arte: Senex, il Dottore și Pappus. Inepțiile debitate cu seninătate ("dacă e republică, nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Financiare. Treaba ei era să verifice, în rapoartele comerciale zilnice, dacă existau greșeli sau excepții - cazuri în care, spre exemplu, un dealer încălcase vreo restricție a vreunui partener al băncii sau încurcase dolarii cu euro, sau vreo gafă din asta stupidă. Femeia de la agenția de plasare a forței de muncă îi spusese că era un mediu solicitant, dar că Amabank plătea foarte bine și că perioada de trei luni avea să merite efortul. Lui Darcey nu îi păsa. Nu conta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]