9,389 matches
-
este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă nu sunt condiții pentru existența lor) se numește „relație de subordonare prin aderență” (adică „alipire”) sau, mai simplu, „subordonare cu aderență”. Când regentul este un substantiv, numeral sau pronume, subordonatul său
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă nu sunt condiții pentru existența lor) se numește „relație de subordonare prin aderență” (adică „alipire”) sau, mai simplu, „subordonare cu aderență”. Când regentul este un substantiv, numeral sau pronume, subordonatul său este un atribut: Leneșul mănâncă puțini colaci. Din coadă de câine nu faci sită de mătase. Fiecare din noi pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care nu există nici recțiune, nici acord (fiindcă nu sunt condiții pentru existența lor) se numește „relație de subordonare prin aderență” (adică „alipire”) sau, mai simplu, „subordonare cu aderență”. Când regentul este un substantiv, numeral sau pronume, subordonatul său este un atribut: Leneșul mănâncă puțini colaci. Din coadă de câine nu faci sită de mătase. Fiecare din noi pe ale lui le știe. Am douăzeci de frumoși
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
limpede cum îi lacrima, dulce și rece cum îi gheața.; sau un circumstanțial: Hai la deal ca la vale.; sau o propoziție circumstanțială: Până se gătește, soarele - asfințește. Eu atunci haț! de sumanul moșneagului să-mi plătească pasărea. Relația de subordonare cu dublu regent simultan este o relație cu trei termeni: subordonatul are doi termeni regenți, unul nominal și unul verbal. Termenul subordonat poate fi parte de propoziție: Dacă am văzut că nu vii,/ Pus-am dorul căpătâi.; sau o propoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se numește relație de coordonare, iar termenii ei sunt cuvântul coordonat 1, adică deschiși și cuvântul coordonat 2, adică mari. „Coordonarea cu acord este o specie de relație de coordonare”. Desigur, nu vom face confuzie între „coordonarea cu acord” și „subordonarea cu acord”. Nu orice coordonare presupune acord, după cum se constată din lucrează repede, bine (adverbele nu se pot acorda între ele!) sau din sunt cărți interesante și de folos. De asemenea, nu totdeauna două cuvinte acordate și determinând același termen
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cazul celor două părți de propoziție în cauză (eventual și al propozițiilor corespunzătoare, în frază). Majoritatea cercetătorilor văd în raportul sintactic dintre subiect și predicat o relație de interdependență, numită fie ca mai sus, fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fie ca mai sus, fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea dată de Gramatica limbii române, unde se afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se încadrează tot în categoria raporturilor de determinare sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea dată de Gramatica limbii române, unde se afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se încadrează tot în categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest raport se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea dată de Gramatica limbii române, unde se afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se încadrează tot în categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest raport se găsește într-o situație destul de deosebită: determinarea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are aspectul unei corelații de inerență, ceea ce se oglindește și în modul de definire a părților de propoziție respective”. De aceeași
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte cuvinte sunt interdependente (cf. Sextil Pușcariu, Limba română, 1940, p. 156). Și dacă interdependența înseamnă dependență mutuală, înscrierea relației subiect-predicat la subordonare, ca un tip al acesteia (cf. Louis Hjelmslev, „La notion de rection”, în „Acta linguistica”, I, 1939, 1, p. 20), se dovedește a fi întemeiată”. În ceea ce privește acordul în persoană al predicatului cu subiectul, menționăm că acesta se realizează, după opinia
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ploua, Bine că nu plouă, E necesar să plouă, Dacă bate vântul înseamnă că n-o să plouă etc.). Ideea interdependenței dintre subiect și predicat apare și în altă lucrare a aceleiași autoare, unde se afirmă că înscrierea relației subiect-predicat la subordonare impune distingerea mai multor tipuri de dependență: determinarea = dependență unilaterală și obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facultativă cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții nu s-ar presupune reciproc, ci „numai prima o cere în mod necesar pe a doua”. Neajunsul principal al teoriei că subiectul și predicatul se află într-un raport de interdependență, văzut ca subordonare reciprocă, așa cum apare la autorii discutați mai sus, este acela că subiectul și predicatul sunt considerate, amândouă, părți principale de propoziție, cu argumentul că ele reprezintă „minimul necesar pentru existența unei propoziții”. Aceasta înseamnă că nu se ține seama de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în limba română se dovedește a fi numai predicatul, deci, în funcție de acest criteriu, „numai predicatul poate fi considerat parte principală de propoziție”. Cercetătorii care afirmă că în limba română există mai multe tipuri de raporturi sintactice, „nu numai coordonarea și subordonarea consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat un raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
principală de propoziție”. Cercetătorii care afirmă că în limba română există mai multe tipuri de raporturi sintactice, „nu numai coordonarea și subordonarea consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat un raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și subiectul depinde predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se subordonează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
celeilalte”. Apare aici o contradicție de exprimare, poate și de gândire: subiectul și predicatul depind în egală măsură unul de altul, dar nu se subordonează unul celuilalt. Or, în metalimbajul tradițional (în care este formulată teoria lui V. Șerban), dependență = subordonarea. De aceea, nu se justifică delimitarea interdependenței, așa cum a fost ea prezentată mai sus, de subordonare. De fapt, ca și autorii comentați V. Șerban și D. Crașoveanu și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
egală măsură unul de altul, dar nu se subordonează unul celuilalt. Or, în metalimbajul tradițional (în care este formulată teoria lui V. Șerban), dependență = subordonarea. De aceea, nu se justifică delimitarea interdependenței, așa cum a fost ea prezentată mai sus, de subordonare. De fapt, ca și autorii comentați V. Șerban și D. Crașoveanu și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă”. Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este privită relația dintre subiect și predicat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dependență = subordonarea. De aceea, nu se justifică delimitarea interdependenței, așa cum a fost ea prezentată mai sus, de subordonare. De fapt, ca și autorii comentați V. Șerban și D. Crașoveanu și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă”. Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este privită relația dintre subiect și predicat de către Sorin Stati, care identifică 4 tipuri de relații sintactice: de subordonare: X e regentul lui Y X ← Y de coordonare: X e
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a fost ea prezentată mai sus, de subordonare. De fapt, ca și autorii comentați V. Șerban și D. Crașoveanu și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă”. Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este privită relația dintre subiect și predicat de către Sorin Stati, care identifică 4 tipuri de relații sintactice: de subordonare: X e regentul lui Y X ← Y de coordonare: X e coordonat cu Y X + Y predicativă: X e subiectul lui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă”. Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este privită relația dintre subiect și predicat de către Sorin Stati, care identifică 4 tipuri de relații sintactice: de subordonare: X e regentul lui Y X ← Y de coordonare: X e coordonat cu Y X + Y predicativă: X e subiectul lui Y X ← →Y apozițională: X e explicat de apoziția Y X = Y. După ce se menționează restricțiile de ordin formal
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectul și predicatul, se ajunge la concluzia că relația predicativă este o „interdependență sintactică”. Se precizează, de asemenea, că relația predicativă se manifestă și la nivelul frazei, între subiectivă și „propoziția-predicat”. Teoria este astfel formulată încât să rezulte diferența dintre subordonare (unde un termen este regent și celălalt subordonat) și relația predicativă (unde un termen este subiectul celuilalt, termenii impunându-și unui altuia restricții formale, expresie a interdependenței lor sintactice). De fapt, după cum sugerează și schemele grafice, relația predicativă este văzută
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este regent și celălalt subordonat) și relația predicativă (unde un termen este subiectul celuilalt, termenii impunându-și unui altuia restricții formale, expresie a interdependenței lor sintactice). De fapt, după cum sugerează și schemele grafice, relația predicativă este văzută tot ca o subordonare reciprocă X← →Y, de vreme ce schema subordonării este X ← Y . Relația subiect-predicat apare tot ca un raport sintactic aparte și la Valeria Guțu Romalo, care consideră că „există 2 clase de relații sintactice: (I) relațiile de dependență și (II) relațiile de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
relația predicativă (unde un termen este subiectul celuilalt, termenii impunându-și unui altuia restricții formale, expresie a interdependenței lor sintactice). De fapt, după cum sugerează și schemele grafice, relația predicativă este văzută tot ca o subordonare reciprocă X← →Y, de vreme ce schema subordonării este X ← Y . Relația subiect-predicat apare tot ca un raport sintactic aparte și la Valeria Guțu Romalo, care consideră că „există 2 clase de relații sintactice: (I) relațiile de dependență și (II) relațiile de nondependență. La relațiile de dependență intră
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
există 2 clase de relații sintactice: (I) relațiile de dependență și (II) relațiile de nondependență. La relațiile de dependență intră (1) raportul de interdependență (sau dependență bilaterală) dintre subiect și predicat, care reprezintă „forma de dependență maximă”, (2) raportul de subordonare (sau dependență unilaterală), în cadrul căreia termenul care nu poate fi omis este regent, iar celălalt este termenul subordonat (determinantul), (3) raportul de subordonare (dependență) dublă, unde determinantul are 2 regenți (elementul predicativ suplimentar) și (4) raportul de dependență complexă, unde
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interdependență (sau dependență bilaterală) dintre subiect și predicat, care reprezintă „forma de dependență maximă”, (2) raportul de subordonare (sau dependență unilaterală), în cadrul căreia termenul care nu poate fi omis este regent, iar celălalt este termenul subordonat (determinantul), (3) raportul de subordonare (dependență) dublă, unde determinantul are 2 regenți (elementul predicativ suplimentar) și (4) raportul de dependență complexă, unde determinantul are un singur regent, dar presupune existența a însă unui nume în structură (complemente cumulativ, opozițional, de excepție și sociativ)”. Aici diferența
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a însă unui nume în structură (complemente cumulativ, opozițional, de excepție și sociativ)”. Aici diferența dintre interdependență(unde termenii relației se presupun reciproc) și dependență unilaterală (unde numai unul dintre termeni presupune prezența celuilalt) apare cu claritate. Dependența diferă de subordonare și numai dependența unilaterală implică subordonare, corespunde deci subordonării din gramatica tradițională. Unii cercetători cred că relația subiect predicat este asemănătoare ca tip de raport sintactic cu relațiile pe care le stabilesc și alte tipuri de propoziții. O modalitate de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]