1,724 matches
-
cu care mă jucam, alegând ce culori și țesături merg mai bine pentru păpușile mele. LV. E copilăria la New York altfel decât copilăria într-un oraș mai mic ori la țară? RF. În Anglia am locuit la Londra, într-o suburbie a clasei de mijloc, în nordul orașului, la câteva străzi depărtare de sora tatei și familia ei. Cred că copilăria mea la Londra a fost la fel cum ar fi fost ea la New York LV. Ți-ai dat seama, copil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost declarat loc istoric, pentru a proteja ce a mai rămas din el, inclusiv clădirile de la început de veac din zonă, așa numitele brownstones, pentru care New York-ul e vestit și care-i sunt tipice. Construit inițial ca o suburbie pentru magnații navali care voiau să aibă vedere asupra docurilor, Brooklyn Heights a trecut printr-o perioadă grea după al Doilea Război Mondial. Locuitorii nu și-au mai putut permite să încălzească ori să plătească servitorii necesari unor astfel de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deținătorii (micii) puteri, scriitorul având grijă să alterneze de la o scriere la alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973) activistul de partid este reprezentat printr-un erou pozitiv, iar în Suburbiile vieții (1994), prima și singura parte scrisă dintr-o proiectată tetralogie, Coridorul puterii, publicată postum (1994), evenimentele tulburi ale perioadei sunt filtrate prin prisma unui „om-capsulă”, Vincențiu Răpceanu, politician fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
București, 1979; Cuvânt despre Transilvania, București, 1982; Eclipsă de soare. Drumul câinelui, București, 1982; Vocația constructivă, București, 1983; Toamnă fierbinte, București, 1986; Lostrița, București, 1990; Omul de sub munte, Alba Iulia, 1990; Cum mor țăranii, București, 1991; Coridorul puterii, vol. I: Suburbiile vieții, Deva, 1994; Umbra răsculatului, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Tinerii noștri scriitori, „Flacăra roșie” (Arad), 1955, 3429; Nicolae Manolescu, „Cordovanii”, CNT, 1963, 36, 37; Eugen Simion, „Cordovanii”, GL, 1963, 39; Dumitru Micu, O epopee a satului contemporan, VR, 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Pe sub pod curge un râu, din care, cu gamela, un soldat ia apă; acesta este Jiul. În scena următoare, dincolo de apă, se vede o așezare civilă, cu case geto-dace părăsite: pe malul stâng era Pelendava, pe locul unde este astăzi suburbia Mofleni a Craiovei. Deci așezarea geto-dacă a Pelendavei se află pe malul Jiului, la trecerea de la cursul inferior la cel mijlociu al râului, acolo unde înceta navigabilitatea sa pentru monoxilele sau plutele timpului, dar era încă suficient de puternic pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dumbravă. Satul de haiduci ca și satul sămănătorist reprezenta tradiția și evoluția organică. Preotul, învățătorul și boierul erau integrați în lumea aceasta; intrușii străini, ciocoii, evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de represiune, În care au fost Împușcați toți cetățenii de sex masculin de peste 15 ani. Chiar și În Germania, doi din trei bărbați născuți În 1918 nu au supraviețuit războiului hitlerist: Într-o comunitate pentru care dispunem de statistici detaliate (suburbia berlineză Treptow), printre tinerii Între 19 și 21 de ani existau, În februarie 1946, doar 181 de bărbați la 1.105 femei. S-a scris mult despre superioritatea numerică a femeilor după război, mai ales În Germania. Statutul bărbaților nemți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietic se va topi subit, ceilalți vest-europeni aveau deja o orientare atlantică. CODAtc "CODA" Sfârșitul bătrânei Europetc "Sfârșitul bătrânei Europe" După război viața s-a schimbat surprinzător de puțin. David Lodge „Mi-am petrecut anii copilăriei În orășele industriale și suburbiile adiacente, printre cărămizi, funingine, coșuri de uzine și străzi pietruite. Mergeam la plimbare cu tramvaiul și În călătorii mai lungi cu trenul. La fiecare masă cumpăram mâncare proaspătă, nu pentru că eram pretențioși, ci fiindcă n-aveam frigider (alimentele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În februarie 1962, militanții și bombele OAS au ucis 553 de oameni. Spectaculoasele tentative de asasinat asupra ministrului Culturii André Malraux și asupra lui de Gaulle Însuși au eșuat, deși un plan de atacare prin surprindere a mașinii președintelui În suburbia pariziană Petit Clamart a fost foarte aproape de reușită. Timp de câțiva ani, la Începutul deceniului șase, Franța a fost supusă unei amenințări teroriste hotărâte și tot mai disperate. Deși serviciile secrete franceze au anihilat În cele din urmă OAS, amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mulți străini din locuri necunoscute era inedită pentru majoritatea europenilor. Dacă a fost relativ tolerată, doar cu explozii ocazionale de insulte și violență Împotriva comunităților de muncitori străini, e pentru că aceștia din urmă locuiau separat de populația locală, În suburbiile dărăpănate ale orașelor mari; pentru că nu reprezentau o amenințare economică Într-o epocă de ocupare completă a locurilor de muncă; pentru că, cel puțin În cazul creștinilor din Portugalia, Italia și Iugoslavia, erau fizic și cultural „asimilabili” - adică nu de culoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1964 și a atins cifra de 11,5 milioane la sfârșitul anilor ’60. Italienii, care dețineau doar 270.000 de automobile particulare În momentul izbucnirii războiului și 342.000 În 1950 (mai puține decât numărul mașinilor din Londra și suburbii), aveau 2 milioane de vehicule În 1960, 5 milioane și jumătate În 1965, peste 10 milioane În 1970 și aproximativ 15 milioane cinci ani mai târziu - două mașini la fiecare șapte locuitori 15. În Franța, posesia de mașini s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nord de Cercul Arctic) reprezentau fluidul vital al statului-națiune norvegian. Suedia, de asemenea, era aparte - deși, cu timpul, particularitățile ei au devenit norma spațiului scandinav. Cu o populație cât a Norvegiei și Danemarcei la un loc (numai orașul Stockholm și suburbiile sale adăposteau echivalentul a 45% din populația Norvegiei), Suedia era de departe cea mai bogată și mai industrializată dintre societățile scandinave. În 1973, producția sa de minereu de fier era cât cea a Franței, Marii Britanii și Republicii Federale la un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la 1.260.000 la 1.724.000 În aceeași perioadă, iar cea a Barcelonei, de la 1.280.000 de locuitori la 1.785.000. În toate aceste locuri, ca și În orașele mai mici din nordul Italiei și În suburbiile mereu În expansiune de lângă Londra, Paris sau Madrid, edilii nu puteau ține pasul cu cererea. Ca și omologii lor din primăriile comuniste, ei au optat pentru construcții masive și omogene - fie pe terenul intravilan rămas În urma războiului, fie la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cel mai cunoscut, Sarcelles, la nord de Paris, a crescut ca număr de locuitori de la 8.000 În 1954 la 35.000 după numai șapte ani. Dezrădăcinat din punct de vedere sociologic și estetic, el semăna mai mult cu suburbiile de cămine muncitorești din alte țări (așezământul de la Lazdynai, bunăoară, la marginea orașului Vilnius, În Lituania) decât cu stilul arhitectural indigen sau tradiția urbană a Franței. Ruptura cu trecutul era voită. „Stilul” european, atât de admirat În alte sfere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din generoasele state asistențiale europene au crescut și s-au revoltat Împotriva „sistemului”, primele semne ale exploziei s-au făcut simțite În căminele din prefabricate ale unui campus mărginaș și anost, trântit la Întâmplare Între blocuri-turn și ambuteiaje, Într-o suburbie pariziană ticsită. XIItc "XII" Spectrul revoluțieitc "Spectrul revoluției" Actul sexual a Început În 1963, Între sfârșitul cenzurii În cazul Chatterley și primul disc Beatles. Philip Larkin Revoluția - am iubit-o nespus. Daniel Cohn-Bendit Revolta burgheziei cuprinse de remușcări Împotriva proletariatului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primăvara anului 1968 În Franța, a fost și cel mai efemer. El Își datorează celebritatea elementului-surpriză și simbolismului special al insurgenței În Paris, și nu unor efecte durabile. Evenimentele din mai au Început În toamna anului 1967 la Nanterre, o suburbie mohorâtă din vestul Parisului care găzduiește una dintre anexele construite În grabă ale Universității din Paris. Căminele studențești din Nanterre adăposteau de ceva vreme o populație volatilă de studenți legitimi, radicali „clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
profesorilor autoritari și reacționari; organizarea programei În funcție de preferințele elevilor”19. Ciclul de proteste și tulburări din Italia a Început la Torino În 1968, când studenții s-au opus planului de a transfera o parte din universitate (Facultatea de științe) În suburbii - ecou al protestelor care aveau loc În același timp la Nanterre. O situație asemănătoare o reprezenta și Închiderea Universității din Roma În martie 1968, În urma manifestațiilor studențești Împotriva unui proiect legislativ de reformă a Învățământului universitar. Dar, spre deosebire de mișcarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar la puțin timp, sub impactul crizei petrolului, a urmat o spirală a inflației. Salariile din sectorul public au rămas mult În urma prețurilor. Pentru prima oară după multă vreme, Portugalia s-a confruntat cu un val de greve. Oamenii din suburbii (mulți sosiți recent din regiunea sărăcită Alentejo) erau afectați nu doar de propria sărăcie endemică, ci și de spectacolul bogăției recente și ostentative etalate În Lisabona Învecinată. Armata, obligată să poarte „războaie murdare” În ținuturi Îndepărtate În numele unui guvern nepopular
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Comunitatea Europeană. țara a rămas izbitor de săracă după standardele occidentale, din pricina moștenirii durabile a lui Salazar. Dar, contrar tutror așteptărilor, Portugalia evitase și o „teroare albă”, și o „teroare roșie”. Comuniștii, Încă populari În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat intransigența sub bătrânul Cunhal, rămas la cârma țării până În 1992, Însă influența lor a scăzut definitiv. Coloniștii repatriați au eșuat În Încercarea de a forma un partid de extremă dreaptă al naționaliștilor blazați. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
segmentul din populație sortit sărăciei permanente. Afluența privată era Însoțită, cum se Întâmplă adesea, de condiții publice mizerabile 5. Dar influența premierului avea și ea limite. Simpatizantul tipic - În caricaturi, un agent imobiliar de treizeci și ceva de ani din suburbiile estice ale Londrei, nu foarte educat, dar bine plătit, cu bunuri materiale (casă, mașină, concedii În străinătate, acțiuni la fondurile mutuale și o pensie privată) la care părinții lui puteau doar să viseze - intrase poate În lumea individualismului thatcherit. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De partea flamandă, partidele extremiste naționaliste și separatiste au forțat schimbările respective și au profitat de oportunitățile astfel create. Când Vlaams Blok, moștenitorul spiritual al ultranaționaliștilor din timpul războiului, a devenit cel mai important partid În Antwerpen și În unele suburbii de limbă olandeză din nordul capitalei Bruxelles, partidele flamande mai tradiționale s-au simțit obligate să adopte și ele poziții intolerante ca să nu rămână mai prejos. În mod asemănător, În Valonia și la Bruxelles, politicienii din partidele francofone obișnuite au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
permiteau să locuiască În apropierea lor și au fost constrânși să se mute din ce În ce mai departe, făcând o navetă chinuitoare pe cele mai aglomerate șosele din Europa sau folosind rețeaua națională de cale ferată, Învechită și costisitoare. Dincolo de marginile Londrei și suburbiile ei, care Își Întindeau acum tentaculele până departe În sud-estul rural, a apărut un contrast regional fără precedent În istoria recentă a Angliei. La finele secolului XX, din cele zece regiuni administrative, numai trei (Londra, estul și sud-estul Angliei) atingeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
producție, ea era sâmburele din „miezul Europei”, cum dorise, de altfel, fiecare cancelar, de la Adenauer la Schröder. Germania era și singura țară Întinsă de o parte și de alta a fostei Cortine. Grație unificării, imigrației și guvernării federale, Berlinul cu suburbiile lui era acum, ca suprafață, de șase ori cât Parisul - un simbol al poziției relative a celor două țări. Germania domina economia europeană. Pentru mai toate statele membre UE, ea era cel mai important partener comercial. Numai Republica Federală asigura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi recepționate acum prin satelit În toată Europa, transmiteau regulat știri din Fâșia Gaza. Înfuriați de ce vedeau și auzeau și Împinși de autorități (arabe și israeliene deopotrivă) să pună semnul egal Între Israel și vecinii lor evrei, tinerii din suburbiile unor orașe ca Paris, Lyon sau Strasbourg s-au răzbunat pe vecinii cu pricina: au desenat grafitti pe clădirile comunității evreiești, au profanat cimitire, au pus bombe În școli și sinagogi și, În câteva cazuri, au atacat adolescenți sau familii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atrocităților naziste erau relativ absente a Înlesnit astfel de poziții: naziștii avuseseră grijă să amplaseze principalele lagăre ale morții departe de „Vechiul Reich”. Ceea ce nu Înseamnă că proximitatea În sine este o garanție a sensibilității. Faptul că la Dachau, o suburbie a Münchenului, se putea ajunge cu un tramvai luat din centrul orașului nu i-a ajutat pe localnici să Înțeleagă ce se petrecuse acolo: În ianuarie 1948, parlamentul bavarez vota În unanimitate pentru transformarea locului pe care se aflase lagărul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]