2,093 matches
-
afectuos-admirative. Strategie nu lipsită de abilitate. În 1922-1923, Arghezi îl publica pe Demetru Demetrescu-Buzău în Cugetul românesc, uzînd de un procedeu „urmuzian” — plasarea unor texte „bizare”, bulversante, în interiorul unei gazete politice „onorabile”, serioase și grave — un „virus” anarhic infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de al celorlalți (...) atestă scriitorul cu un paroxistic simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
devenit un mit și datorită refuzului său total, căci el a refuzat și ideea de a aparține unei noi și superioare seminții”. În contextul politic al epocii Ceaușescu, „refuzul” elogiat de critic se cuvine a fi citit și în cheie subversivă... În fine, cu prilejul centenarului nașterii lui Urmuz, criticul invocă „necesitatea unei expoziții de amploare națională a artei de avangardă din România”. O asemenea expoziție va fi realizată însă abia în 1993... Momentul de vîrf al centenarului îl constituie însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
definitorie) a optzecismului, iar postmodernismul, în varianta sa autohtonă, e mai aproape de avangardele istorice decît de modernismul înalt al perioadei interbelice. Recuperarea avangardei istorice în canonul critic din România postbelică s-a datorat în fapt „domesticirii” potențialului ei negator, contestatar, subversiv, sub presiunea omologării externe: 1) prin istoricizarea oferită de distanța temporală și de asimilarea creatoare a modelului în cadrul noilor curente estetice; 2) prin sublinierea caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
actuală pe linia bunăstării a acestui popor, pentru a le scoate definitiv din cap vechea pretenție, prin care se considera până în 1989 de a fi un fel de „3 în 1” adică „producător, beneficiar, proprietar”. Că prea susțin unele idei subversive, dacă nu chiar nocive, pentru însăși președinția României, cum ar fi ceea emisă de subsemnatul mai zilele trecute, privind micul clenci dintre Băsescu și Sarkozy, când am spus, că după limbajul corpului, președintele Franței l-a cam pocnit peste bot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
seară, după ce se întuneca bine, el mai scurta cu câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu palma pe umăr și-l strigă pe nume. Își întoarse capul mirat și-l recunoscu pe Călin Moraru de la filologie, care-l salută cu un aer vesel, de parcă ar fi mers la o nuntă, și nu la o întrunire subversivă și periculoasă, care nu se știa cum avea să se sfârșească. Râzând și glumind, filologul se apucă să-i îndruge ceva despre un chef făcut în ajun cu niște prieteni, motiv pentru care se trezise târziu în acea dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fața Primăriei, la Unirii, Intercontinental, tovarășe ministru situația scapă încet dar sigur de sub control, toți ochii sînt ațintiți asupra matale. Revolta asta încă mai poate fi oprită din fașă dacă-i reperăm pe agitatorii nenorociți care incită lumea cu atitudini subversive. Nu-i așa că era într-o situație limită care cerea luarea unor măsuri de extremă urgență? Intrați în ei cu taburile, rupeți-le picioarele, și dacă nici așa nu se potolesc, deschideți focul, secerați-i fără milă, primele ordine ale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
minuțioasă să fie transformate în tot atîtea amenințări serioase la adresa orînduirii tiranice. Deci în mod obișnuit nu ar fi trebuit să aibă mari dificultăți în recrutarea unui grup de studenți care să fie dispuși să riște intrînd într-o organizație subversivă care să activeze după același tipar steril după care o făceau și altele. Dacă însă avea un plan mai răsărit, trebuia să se aștepte la situații neprevăzute, să-și ia toate măsurile de precauție, să depună o muncă dublă pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iubeau mai mult. Un dispreț binefăcător, Întrucât după un meci În Franța, Klaus, elev În clasa a XII-a și rugbist la Remin, a adus tot ce a găsit de Soljenițân, inclusiv Arhipelagul Gulag. Cine să caute la vamă cărți subversive În sacoșele unor idioți? Fiecare din cei trei profi a primit o carte, iar Flavius-Tiberius, comandatarul, Arhipelagul Gulag, de care auzise orice cetățean care asculta Europa liberă care intra cel mai bine pe undele scurte ale Vefurilor. Profa de engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui: Știi ce-am pățit din cauza ta, nenorocitule? M-aș fi putut înscrie în poliție cu dosarul curat, dar au aflat că tatăl meu este un nenorocit de subversiv. M-au silit să-i torn pe Sammy și pe Ashidas, iar Sammy a murit la Manzanar. Știu că te-ai înscris în Bund de sanchi, ca să vânezi pizde, însă ar fi trebuit să ai mai multă minte, fiindcă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui polițist. Îmi amintea de preotul ăla luteran blând, prieten cu tata până când Bund-ul a fost calificat drept subversiv. Polițistul de lângă mine îmi șopti: — Locotenentul Millard. Adjunctul de la Omucideri, dar de fapt adevăratul șef. Un suflet mare. Am dat din cap a încuviințare și l-am ascultat pe locotenent, care vorbea cu o voce numai miere: — ...iar legistul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici bătrânii nu priveau cu ochi buni apropierea mea de Laura. — E adevărat că Laura e cam înțepată cu ei. Presupun că din pricina asta, a fost de părere Dinu. Altă explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bogați care nu știau să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem au Început să Îl proscrie, să Îl declare subversiv, periculos, stânjenitor și absurd, de Îndată ce s-au văzut metamorfozați din cei care muncesc În cei care trândăvesc. Iată deci cum, din acel moment, societatea Începu să se realcătuiască, să redevină a baronilor, a conților, a panglicilor, iar penele de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să iasă. — Faptul că nu există martiri, spuse Toubi. Sunt de acord. E ciudat. Dacă ar fi vrut să arunce în aer discuțiile, s-ar fi aruncat pe ei înșiși în aer. Într-un autobuz. În centrul Ierusalimului. Există elemente subversive în interior? întrebă Al-Shafi. — Ar fi ceva, nu-i așa, ca prietenii noștri din Hamas să-și fi pierdut disciplina legendară. Vorbea Toubi, zâmbind prea mult pentru gustul lui Khalid. Nu cred, spuse Amiry. Până acum au fost extrem de uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
politic din Damasc a hotărât să facă aceste negocieri să meargă. Să ajungă la o înțelegere și apoi să-i pună pe palestinieni să-și onoreze promisiunile. Asta e decizia strategică pe care au luat-o. —Și fără Damasc elementele subversive nu pot face nimic? Nu, domnule Al-Shafi. Pur și simplu nu au echipamentele, pregătirea, banii. Nimic. —Jihadul? — Ne-am gândit la Jihadul islamic. Dar avem o sursă foarte sigură acolo. Spune că sunt la fel de surprinși ca și noi. Dar scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trebuie să urmărim toate indiciile. Prim-ministrul se aranjă mai bine în scaun, scuturând punga de hârtie care fusese plină cu semințe de floarea-soarelui, dar care era acum goală. Oftă adânc. —Vrei să sugerezi... Nu sugerez nimic. —... că există elemente subversive în structurile armatei israeliene, care comit crime și Dumnezeu mai știe ce ca să răstoarne guvernul ales din țara asta. Și să ne spulbere unica șansă pe care a avut-o generația asta de-a face pace. Știți care e atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai amintit (aceea cu Newton, Leonardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă incrimineze iremediabil: unde naiba s-au mai văzut prizonieri care se plimbă ca vodă prin lobodă si, pe deasupra, mai sunt dotați și cu pistoale căpătate Într-un mod dubios, dacă nu subversiv de-a binelea? Dar dacă Elvira urmărea, totuși, ceva cu obiectul pe care Îl mângâiam debusolat, cu mâna ținută ostentativ degajat În buzunar? Spusese că ea pleacă undeva, nu se știe pentru cât timp. Poate că În aceste vorbe strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de către cei abilitați În acest sens, nu să fiu pus În situația de a le sesiza de unul singur, la Întâmplare și pe bâjbâite, dar, mă rog, de gustibus... Am petrecut destul timp În arhivă. Sincer vorbind, cu oarecari intenții subversive: speram să găsesc prin fișiere ceva privitor la Începuturile istoriei Centrului sau la mobilurile și obiectivele sale actuale. Iluzii deșarte. Dacă existau asemenea documente, erau păstrate În altă parte, la alt nivel ierarhic, pesemne, Împreună cu acelea privitoare la activitatea răpitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]