3,015 matches
-
violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație ― cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat ― dar am continuat acest bouche ă bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum l-o fi suportând Augusta astfel? m-am întrebat ― dar am continuat acest bouche ă bouche cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă". După
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai vedeam pasărea. Îi auzeam numai chemările. Ceața devenea din ce în ce mai deasă și mai scârboasă, mi se lipea de mâini și de ochi și, deodată, în timp ce mă luptam să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care se aprindeau din ce în ce mai târziu, străluciră pe neașteptate. Lampa înaltă, așezată în spatele celor doi care se plimbau, l-a luminat deodată pe cel din față: râdea fără zgomot, cu ochii închiși. Pe obrazul lui albicios, destins de o ilaritate mută, sudoarea curgea șiroaie. Au trecut. ― E un nebun, spune Grand. Rieux, care tocmai îl luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât nebuni între zidurile noastre, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și înăbușitoare. Știrile despre ciumă erau rele. Bătrâna spaniolă își păstra totuși seninătatea. "Lumea e plină de păcate, spunea ea. Așa că, ce să-i faci!" Ca și Marcel și Louis, Rambert era gol până la brâu. Dar așa gol cum era, sudoarea îi curgea pe spinare și pe piept. În penumbra casei cu obloanele trase asta le dădea o culoare brună și lucioasă. Rambert se plimba în jurul camerei fără să spună nimic. Într-un fel neașteptat, pe la orele patru după-amiaza, el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
poate găsi la spitalul din partea de sus a orașului. Înaintea postului de pază, aceeași mulțime se învârtea mereu în jurul ei însăși. "Circulați", spunea un sergent cu ochii bulbucați. Circulau, dar pe loc. "N-aveți ce să așteptați", spunea sergentul, căruia sudoarea îi pătrunsese prin haină. Asta era și părerea lor, dar ei rămâneau totuși, în ciuda căldurii ucigătoare. Rambert și-a arătat permisul sergentului care i-a indicat biroul lui Tarrou. Ușa dădea în curte. S-a încrucișat cu părintele Paneloux, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
părăsea din priviri micul bolnav care s-a înțepenit brusc și, cu dinții strânși, s-a ridicat puțin din mijloc, îndepărtându-și încet brațele și picioarele. Dinspre micul corp, gol sub cuvertura militară, urca un miros de lână și de sudoare acră. Copilul s-a destins apoi încetul cu încetul, și-a readus brațele și picioarele spre centrul patului și, mereu orb și mut, părea să respire mai iute. Rieux a întâlnit privirea lui Tarrou, care a întors capul. Mai văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse micul chip udat de lacrimi și de sudoare. De la un timp, Castel își închisese cartea și se uita la bolnav. A început o frază, dar ca să poată s-o termine a fost obligat să tușească, pentru că vocea sa a detunat brusc: \ N-a avut o diminuare de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Cel puțin ăsta era nevinovat, o știți bine! Apoi s-a întors și, trecând prin ușile sălii înaintea lui Paneloux, a ajuns în curtea școlii. S-a așezat pe o bancă între niște mici arbori prăfuiți și și-a șters sudoarea care îi curgea în ochi. Îi venea să urle ca să desfacă în sfârșit nodul violent care îi strângea inima. Căldura cădea încet printre ramurile ficușilor. Cerul albastru al dimineții se acoperea repede de o albeață care făcea aerul mai înăbușitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui, începuseră să curgă șiroaie de sudoare. A murmurat: "la revedere" și ochii săi străluceau când s-a ridicat. Era gata să plece când Rieux, care căzuse pe gânduri, s-a ridicat și a făcut un pas spre el. \ Încă o dată, iertați-mă, a spus el. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TREBUI SĂ TE CULCI, CA SĂ POȚI SĂ MĂ ÎNLOCUIEȘTI LA ORA OPT. FĂ-ȚI INSTILAȚII ÎNAINTE DE CULCARE. Doamna Rieux s-a ridicat, și-a aranjat andrelele și a înaintat spre pat. Tarrou își ținea acum, de câtăva vreme, ochii închiși. Sudoarea îi încrețise părul pe fruntea osoasă. Doamna Rieux suspină și bolnavul deschide ochii. El vede chipul blând aplecat asupra lui și, sub valurile mișcătoare ale febrei, zâmbetul tenace apare încă o dată. Dar ochii i s-au închis numaidecât. Rămas singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
responsabilitate, văd clar pe unii dintre ostașii mei, îi strig pe numele știut, le dau povață și comenzi - după caz - mă agit, mă frământ să fac față situației, am o satisfacție privind modul de rezolvare și mă trezesc „lac de sudoare” spre deosebire de cele didactice când eu sunt total pasiv și când mă trezesc sunt mulțumit că totul s-a terminat și revin la normal. Cred că, indirect, cele de natură didactică să-și aibă cauza în dorința mea arzătoare de a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
crescuse mângâiat de razele de soare - uneori chiar torid, asemănătoare cu actualele canicule de care ne plângem astăzi, dar țăranii de atunci munceau fără preget și nu aveau timp să se protejeze de soare, ci munceau cu izvoare spornice de sudoare - nu numai ale frunții - ci ale întregului corp, care pe acele călduri și ca urmare a efortului necesitau nu 2 litri de apă pe zi, ci uneori chiar câte o cofă de apă care măsura până la 7-8 litri, ce se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omului e mai bine pregătită cu acumulările cantitative ce rezultă ca spor al unor strădanii energetice, cu atât toamna naturii și a omului e mai îmbelșugată, mai plină de rod copt de arșița unei munci tot mai stăruitoare, cu acea sudoare a frumuseții de care și Biblia vorbește stăruitor, repetat și convingător. Bogăția toamnei pregătită de cele două anotimpuri este scopul final în natură și în viața omului. Ne bucurăm de bogatele roade materiale obținute de natură, ca inși ce facem
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dacă mai e valabilă părerea că tineretul de astăzi nu ar manifesta interes față de cartea ce se citește, deși au mijloace mai noi de informare, de formare a zestrei lor intelectuale. Dacă din celelalte coșmaruri mă trezeam uneori „lac de sudoare” și marcat de efortul ce făceam de a scăpa cu bine din impasul respectiv, acum m-am trezit liniștit și mai ales mulțumit că făcusem un lucru bun și folositor tinerei generații. E o deosebire esențială, de o cu totul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele lui se umezi de sudoare și, agățându-se de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare posibil? Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou ca alter ego-ul lui Shimon Guttman, Saeb Nastayib. Se teleportă chiar în încăperea seminarului de la Universitatea Harvard. Dă, Doamne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sentimente de vinovăție? Ce-am făcut? — Tu știi la ce mă refer, Gus. Știi cum ți-ai bătut joc de viața ta. Ai lăsat compania să se ducă de râpă. Aveai ocazia s-o faci cunoscută în toată lumea. Sângele și sudoarea tatălui tău ți-au fost oferite pe o tavă de argint. — Ah! — Ai distrus o mare întreprindere. — Ba, dimpotrivă, chiar astăzi am avut mare bătaie de cap cu ea ca s-o salvez. De aceea nu m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar fi să o închiriez ca depozit. Dar și aici a urmat ceva în legătură cu autostrada. Deci nu fi îngrijorată. Levy Pants e tot a noastră, ca o oală de noapte pe care am fi moștenit-o. — O oală de noapte? Sudoarea și sângele tatălui tău înseamnă o oală de noapte? Văd care e motivul pentru care vrei să vinzi fabrica: să distrugi ultimul monument al realizărilor tatălui tău. — Levy Pants e un monument? — De ce am vrut eu să lucrez acolo n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
respectivă? — Lucram în construcții, spuse tatăl ei, cu o voce fermă. Supravegheam toată operațiunea de sudare a conductei de gaz natural din Calgary. — Și când ați bănuit prima dată că erați bolnav? — Începusem să mă trezesc noaptea. Transpirat, scăldat în sudoare. — Aveați febră? — Așa am crezut. — Ați consultat un doctor? — Nu de la început, zise el. Am crezut că aveam gripă sau ceva de genul acesta. Dar transpirația nu înceta. După o lună, am început să mă simt foarte slăbit. Atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să falsific rezultatele de laborator. Barry Sindler se lăsă pe spate, în fotoliu. Perfect. Capitolul 4 Sub cupola înaltă a copacilor, jungla era întunecată și tăcută. Nici o adiere de vânt nu deranja ferigile uriașe până la nivelul umerilor. Hagar își șterse sudoarea de pe frunte, aruncă o privire în spate, spre ceilalți, și continuă să înainteze. Expediția avansa tot mai adânc în jungla din zona centrală a Sumatrei. Nimeni nu vorbea, iar lui Hagar îi plăcea asta. Râul era chiar în față. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spuse bărbatul și ridică din umeri. Presupun că nu e cazul. O ploaie ușoară începu să picure din coronament. Ceilalți turiști își băgară aparatele de fotografiat la loc. Unul își puse pe umeri un pardesiu subțire, transparent. Hagar își șterse sudoarea de pe frunte. În față, trei urangutani tineri se agitau în jurul unei tăvi cu papaya, așezată pe pământ. Turiștii își întoarseră privirea spre ei. Dinspre cupolă se auzi un mârâit: — Espèce de con. Auziră fraza clar, surprinzător de inteligibilă în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu, zise el. De ce spui asta? — Mama ta a sunat azi, spuse Diehl. Oh, la dracu. Este foarte mândră de ce ai făcut și nu înțelege de ce nu te-am promovat. Josh se afundă în fotoliu. Se simțea scăldat de o sudoare rece. Și ce vei face? întrebă el. Rick Diehl zâmbi. — O să te promovez, bineînțeles, zise el. Ai notat undeva dozele pe care le-ai administrat? Capitolul 30 Într-o sală de ședințe cu pereți de sticlă, pe Madison Avenue, firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]