2,316 matches
-
și paznici. Mediologia se vrea o disciplină al cărei obiect este istoria doctrinelor (apariția, ființarea și dispariția lor). Nu studiul cuvintelor terminate în -ice, ci al celor în -isme. Nimic din ce este atribuibil unui nume propriu și deci unui sufix -ism hitlerism, budism, lacanism producător sau produs al unei afiliații, suport al unei comunități de aderenți, nu-i poate rămîne străin. Prima intenție ar fi fondarea unei istorii sistematice a ceea ce nu-i pe deplin rațional, nici întru totul rezonabil
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
obiectiv al proceselor socializării ideilor sau devenirii mitului ideilor (mitul fiind ideea socializată). Dar cea care evidențiază mai bine funcția este geneza -ismelor sau, mai bine spus, mișcarea ideilor in statu nascendi et moriendi. Secretul unui -ism devine manifest în sufixul -(iz)are precum virusul într-o epidemie. Creștinare a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
proprie profesioniștilor ideii îi determină să creadă că o ideologie socială reprezintă un corpus doctrinar plus rețeaua tehnică a socializării sale. Marxism-leninismul n-a fost Capitalul + Violul maselor. Protestantismul n-a fost Sfînta Scriptură + Gutenberg. Ism-ul consimțit nu este un sufix, un adaos, o expansiune ulterioară a unui dat inițial ca urmare a intervenției șansei, ci prefix și rațiune de a fi a întregului. Marxism-leninismul a fuzionat cu suporturile de producție-difuzare (presă-manual-partid-școală), așa cum Reforma evanghelică a urmat pas cu pas extinderea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
avea să le confirme, validând, dacă nu cuvântul, atunci cel puțin procedeul derivativ folosit de poet". Așa, bunăoară, în Cugetările sărmanului Dionis, scrie:"heinizând duios la lună". Verbul a heiniza derivă din numele poetului romantic german Heine, căruia îi adaugă sufixul -iza, ce vrea să însemne că scrie în maniera acestuia, formulă de exprimare ce ajunge ulterior a fi extrem de productivă: a hamletiza, a pasteuriza, dar și: a moderniza, a generaliza, a banaliza, a finaliza etc. "un făgaș deschis, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de linguistique române, Paris, C. Klincksieck. Braun, F., 1988, Terms of Address, Berlin, Mouton DeGruyter. Brăescu, R., 2005, "Observații asupra adjectivelor "situaționale"", în: Până Dindelegan (coord.), p. 49-54. Brăescu, R., 2007, Clase de adjective, (mss.). Brâncuș, Gr., 1975, "Observații asupra sufixului gramatical -ez- al verbelor neologice", în SCL, XXVI, 3, p. 247-254; reprodus în Brâncuș (2007), p. 37-45. Brâncuș, Gr., 1976, Limba română contemporană. Morfologia verbului, București, [Tipografia Universității din București]. Brâncuș, Gr., 1976a, "Productivitatea conjugărilor în română actuala", în SCL
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
2001, Melodia vorbirii în limba română, București, Univers Enciclopedic. Dascălu Jinga, L., 2006, Pauzele și întreruperile în conversația românească actuala, București, Editura Academiei Române. Dănăilă, I., 1960, " Note de cultivare a limbii", în LR, IX , 5, p. 79-84. Dănăilă, I., 1960a, "Sufixul -mente în limba română", în SMFC ÎI, p. 185-199. Dediu, C., R. Dincă, A. Dragomirescu, C. Dragu, I. Geana, 2004, "Adjectivul invariabil nepronominal în română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 97−109. Dediu, C., R. Dincă, A. Dragomirescu, C.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
p. 11-29; reprodus în Guțu Romalo (2005), p. 197-215. Guțu Romalo, V., 2005, Aspecte ale evoluției limbii române, București, Humanitas Educațional. Halliday, M. A. K., 1985, Ăn Introduction to Funcțional Grammar, London, Baltimore, Edward Arnold Publishers Ltd. Haneș, Gh., 1960, "Sufixele adverbiale -este și -icește", în SMFC ÎI, p. 139-149. Hașdeu, B. P., 1998, Etimologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, I [1886], ed. Gr. Brâncuș, București, Teora. Hofstede, G., 1984, Culture's Consequences, Beverly Hills, CA, Sage
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
cu 4500 de ani, Colina Silbury în Wiltshire era construită pe șapte spirale Turnul Babel numit Etemenanki a fost construit din șapte spirale Cuvântul "spirală" conține o primă silabă (spir), provenită din cuvântul latin spiritus (suflet), la care se adaugă sufixul "al" pentru a-i conferi independență. În matematică, spirala reprezintă o curbă care pornește de la un punct central, urcând progresiv în jurul axei sale, atingând puncte care se aseamănă, dar întotdeauna la un nivel superior. Spirala, prin imaginea ei circumferențială, conține
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
atragere a verbelor cu infinitivul în -ea (conjugarea a II-a, în clasificările tradiționale, respectiv a VIII-a, în GALR) în paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în loc de -ea) și o trecere a accentului de pe sufix pe radical, la persoanele I și a II-a plural, la prezentul indicativului și al conjunctivului. Această tendință a fost înregistrată la formele compuse cu auxiliar și infinitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
clasificările tradiționale, respectiv a VIII-a, în GALR) în paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în loc de -ea) și o trecere a accentului de pe sufix pe radical, la persoanele I și a II-a plural, la prezentul indicativului și al conjunctivului. Această tendință a fost înregistrată la formele compuse cu auxiliar și infinitiv ale verbului a apărea (vor apare elemente noi, OTV, 5.V.2008
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
TVR 2, 13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la indicativul prezent al verbului a se complăcea - le suportăm, ne complacem (Radio România Actualități, 18.III.2008). 2.1.2. La imperativ, accentuarea pe sufix în loc de radical ar părea să indice o regularizare analogică de sens contrar: verbele cu infinitivul în -e se comportă ca verbele în -ea, de fapt ca toate celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuși să țină nu atât de
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Realitatea TV, 14.XI.2007), a/ă (la verbul a face: făceți-o, TVR 1, 23.XI.2007, 26.XI.2007, la a bate: băteți-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
-esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă și forme deviante față de normă, cu sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă și forme deviante față de normă, cu sufixul -esc- (să înlănțuiască
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă și forme deviante față de normă, cu sufixul -esc- (să înlănțuiască, Antena 1, 7.V.2008) și cu -ez- (să perturbeze, Antena 3, 6.V.2008, prelevează; TVR 1, 7.III.2008). În paradigma verbului a trebui persistă forma neacceptată de norme de indicativ prezent, persoana a III
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
-a plural, trebuiesc: bordurile trebuiesc puse (B1 TV, 11.III.2008), îți trebuiesc foarte multe elemente de detaliu (OTV, 10.V.2008), problemele familiei lui, care trebuiesc tratate separat (Radio Guerrilla, 17.III.2008)6. Apariția unuia dintre cele două sufixe în locul celuilalt (implicând și oscilația între clasa verbelor în -i și cea a verbelor în -a) este destul de rară, mai curând accidentală: creșterea economică încetinează (Europa FM, 7.V.2008). 2.2. Variații de structură morfematică a unor moduri și
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
2007)33. 12. CONCLUZII Materialul lingvistic examinat cu ocazia monitorizărilor nu oferă mari surprize, dar confirmă existența zonelor de instabilitate în limba cultă vorbită (atracția între unele paradigme flexionare, în morfologia verbală și nominală, concurența conjugării verbale cu sau fără sufixele -ez- și -esc-, concurența desinențelor de plural -e/-i, -e/-uri), ca și rezistența unor fenomene condamnate de normă (formele vroiam sau să aibe, construcția relativului care în poziția de complement direct, fără marca pe; folosirea invariabilă a numeralelor compuse
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cazul imperativului, modificarea este facilitată și de lungimea silabică a formei, care, în prezența pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structură de trei, patru sau cinci silabe" (Pană Dindelegan 1987: 65). 4 Concurența între modelele de conjugare cu și fără sufix a fost mult cercetată: cf. Guțu Romalo (1972, în 2000: 97-100), Brâncuș (1975), Pană Dindelegan (1987: 72-89), Croitor (2002), Dragomirescu și Dediu (2006) etc. Vezi și Dragomirescu, în acest volum, p. 5 Pentru factorii care favorizează preferința pentru formele cu
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Dediu (2006) etc. Vezi și Dragomirescu, în acest volum, p. 5 Pentru factorii care favorizează preferința pentru formele cu sau fără -ez sau -esc, vezi GALR I: 559-561. 6 Menținerea formei este motivată atât de analogia cu conjunctivul prezent, unde sufixul este acceptat de normă (să trebuiască), cât și de nevoia de a marca acordul cu subiectul predicatului complex, obținut în urma reorganizării sintactice. De altfel, Iordan (1948: 150) considera normale (și chiar necesare) variantele cu -esc atunci când verbul a trebui nu
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
românești. Înrudirea are loc și pe linia unui semantism cuprins în sfera reli- gioasă, la care putem adăuga pe terțul Protopopescu care intervine mai târziu în discuție. Preotul și diaconul, ădar și protopopulă cuvintele de la care are loc derivarea cu sufix, fac parte din marea familie clericală ortodoxă. Ca jocul să fie complet, cei doi sunt prieteni, colegi de breaslă și rude prin alianță, Mache este logodit cu sora doamnei Diaconescu, doamna Cecilia Pavugadi. Numele doamnei sugerează cheia muzicală a unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ocazia deschiderii primei stagiuni a noului Teatru de Stat. Atunci, s-a jucat În premieră pe țară piesa „Mielul turbat” scrisă de Aurel Baranga. La Împlinirea unui an de activitate, la cerere i s-a adăugat noii unități teatrale și sufixul „Victor Ion Popa” jucându-se cu acest prilej celebra-i piesă „Take, Ianke și Cadâr”. Cu toate că nimănui din țară nu i-ar fi trecut prin cap În acei ani de cumplită teroare să pună În scenă piese neconforme cu „morala
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a acestora; accentul; intonația; semnele de punctuație; corespondența intonație transmitere/solicitare de informații, manifestare a planului emoțional semne de punctuație; * nivelul lexical-semantic: cuvântul formă, sens; vocabularul fundamental; masa vocabularului (regionalisme, termeni populari, arhaisme, neologisme, termeni de specialitate etc.); derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, moționale, colective etc.; compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere; conversiunea (adjective substantive; substantive comune substantive proprii); împrumurile din alte limbi (eventual, în corelație cu anumite conținuturi abordate la activitatea opțională o limbă străină
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
specialitate pe care-l reprezintă, sunt abordate în manieră adaptată, accesibilizată în cadrul activităților de educare a limbajului (și nu numai); este vorba despre conținuturi recunoscute, identificate, actualizate, fixate într-o practică a comunicării orale și scrise, nu teoretizate; derivarea cu sufixe diminutivale ia, de exemplu, forma ,,lucrurilor/ființelor/cu-vintelor alintate"; adaptarea la particularitățile interlocutorului se realizează prin jocuri de rol în care copilul vorbește cu prietenul său cel mai bun, cu mama, cu bunica, cu o vecină, cu doamna educatoare, cu
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]