3,677 matches
-
zor, iar pentru pitici, invitații lui Ionuț, pregătiră gustărele apetisante, covrigei, bombonele de ciocolată, fructe și sucuri. Decorară camera cu baloane colorate, iar tortul de ciocolata trona, cu cinci lumânărele, pe care Ionuț, musai trebuia să le stingă dintr-o suflare. -Mami, bunica, veniți să vedeți ce cadouri am primit!!! Din camera lui, Ionuț striga entuziasmat și fericit, bicicleta roșie era cea mai mare bucurie. O privea cu admirație, nu avea ochi decât pentru ea. - Mulți ani trăiască,mulți ani trăiască
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității... Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea numărată minut cu minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin ele însele privindu-se spre esența sinelui, spre centrul propriei evoluții! Urmând calea chemării spiritului de
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
icoană. Apar imaginile copiilor...Ilie...Gheorghe...Mihai...apoi nepoții, cam neclare... doar Paliul, cu rânjetul lui prostesc este clar...apoi, Angelica, care îl mângâie pe obraji :„tătăiță”, ca un înger luminos...Însă, monstrul de Stancu urlă și risipește cu o suflare rece angelica imagine. Urlă ca disperatul: „vreau partea mea! A meaa!..partea meaaa!” Încearcă să strângă din dinți, dar nu mai poate închide gura... Limba îi iese din gură, eliberând gâjâituri, horcăieli. La marginea patului, Moartea rânjește ca Paliul: „șcujaci
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
tău blajin, Și te privesc sfioasă, Veghindu-ți somnul lin. Mă cuibăresc ușor, La pieptul tău cel cald, Și mă cufund din nou, În vise de smarald. E-așa de dulce somnul. La început de zi, În ceafă-ți simt suflarea, Dar nu mă pot trezi. Și parcă văd aievea, Lumina din odaie, Cum împresoară patul, Ca și o vâlvătaie. Și limbile de foc, Prin părul meu se joacă, E așa cald și bine, Parcă-aș pluti pe-o barcă. Pe-
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul infinit al întunecatului cer al nopții tăcut; m-a încătușat cu un dulce sărut pecetluindu-mi suflarea cu patimi otravă divină, iubirea îmi creștea aripi devenind una cu flăcările inimii. Căzusem prada vrăjilor sale ușor eram fascinată de chemarea himerelor. Ma adunat în strânsură șerpească sub privirea-i de sfinx ademenitor m-a hipnotizat cu privirea-i
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
că o să-mi spui: -Iubirea e durere... -O, tu iubire, dac-ai ști, Că numele-ți curge prin vene, Și dragostea n-o poți găsi, Numai în vechi nuvele. Și dacă ai ști, cu ce respir... Respir cu a ta suflare, Și ce-i durerea? Cînd eu știu: Eu Luna, Tu al meu Soare! E atît de groaznic dac-ai ști, Că-i desparte-o veșnicie, Că nu se vor putea-ntîlni, Ea noapte și El ziuă... Referință Bibliografică: Niciodată / Tanea Roman
NICIODATĂ de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369137_a_370466]
-
trăim bucuroși iubirea, Ne depărtăm de țară -dar- dorul noi ni-l spunem Numai în limba noastră, “asta-i fericirea”. Vorbirea traversează prin ceață “lumină”. O, ce joc și ce vibrare este în miezul ei! E-o rugăciune sfioasă-n suflare lină, E-o vioară neliniștită-n zborul dragostei. Cunoașterea, înțelegerea sunt așa sfinte Cu semnele ce-nalță eternul grai străbun! Bat clipele vieții înmiresmând cuvinte, Cuvintele sunt blânde, chiar sunetele spun. Limba română are o muzică duioasă! Vorbirea-i farmecul
LIMBA ROMÂNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369157_a_370486]
-
Sulfuros, cum era cunoscută zona. Numai eu rămâneam cu sergentul de serviciu, vardia , curierul - ajutorul vardiei și bucătarul. Mă mânca la ficați că nu sunt și eu prin Neptun. Mai erau câteva zile până când trebuia să ne liberăm și toată suflarea din anul doi de armată numai la așa ceva se gândea. L-am rugat pe comandant să mă lase și pe mine la muncă în Neptun alături de colegii mei. - Mă, dar nu te mai împiedici, îmi spuse el circumspect. - Nu mă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
durere. Aripile sale, cândva de o frumusețe rară, se dezintegrau încet, dar sigur. Penajul cel alb se transformase în praf. Tot ce mai rămăsese din acest înger era o creatură dizgrațioasă și cu inima frânta. Singura salvare ar fi fost suflarea rece a morții, dar cum poți pune capăt unei entități nemuritoare? Avea să își trăiască eternitatea pe acea plajă, înecată în vidul durerii, continuând să aștepte, acum că Raiul avea porțile închise pentru ea. Ironic, dar nu îl ura pe
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
diminuă din intensitatea distrugătoare, și ajuta natura, la reconstruirea acelui ținut, vrând parcă să-și ceară iertare de suferințele îndurate fără voia lui, de Cei din Vale. Când, în sfârșit femeia ajunse lângă bărbatul său și povestindu-i dintr-o suflare visul avut, în noaptea ce abia se terminase, au hotărât să plece imediat la templul Muntelui Sfânt, urmând să locuiască acolo un timp nedeterminat, pentru a feri pruncul sfânt de Vrășmașul Negru ce putea să-i facă rău, știind că
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
aș da România pe altă țară. Am râs așa de una singură, fără să mă privească nimeni cu mirare că doar eram în țară unde oamenii zâmbesc și cântă tot timpul. Și, în ciuda faptului că este cald și că toată suflarea autohtonă a Madridului se bălăcește acum în Mediterana sau în Pacific, am hotărât eroic să descopăr maiestuoasa metropola, cot la cot cu miile de turiști străini care au invadat străzile, parcurile, barurile, restaurantele, hotelurile și autobuzele “Madrid-Vison” înarmați cu hărți
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
Articolele Autorului Hai, spune-mi, de ce lovești, În inima ce....te iubește? De ce oare.....o strivești? Sub pasul tău, ea stă, jelește.. Nu te gândești că poate-o doare? Nu te gândești că-n al meu piept, ...... Își dă ultima suflare, Iubindu-te, suflet nedrept? Nu te gândești, c-a ei bătaie, Te strigă, dragoste să-ți dea? În timp ce tu, numai noroaie, Arunci nepăsător, în ea...? Nu te gândești că poate, mâine, Vei simți același....jar? Că vei mușca, ca dintr-
HAI, SPUNE-MI TU... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362179_a_363508]
-
2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului M-ai păcălit cu primăvara ta falsă dosită-n universul închis cu lacătele tăcerii, iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume, Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri
VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378724_a_380053]
-
trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
o iarnă lungă, Visez încă-n cocon că-s fluture în zbor Și în tăcere ascult ca visul să nu plângă. Caut doar verde crud până se face seară Urmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoară Și clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi. Iată cum timpul hoț mă biciuie cu frig, Secunda-i nesfârșită, un dureros exil Zadarnic înverzesc și numele tău strig, Căci ce-ți ofer din ram îți pare vis steril. În
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂ PENTRU ROMÂNIA Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne Mare, Doamne Sfânt Te coboară pe pământ, Vino, Doamne, mai degrabă Că ne e suflarea slabă. Tu, trezește-ne conștiința Gândul bun și năzuința, Nu uita poporul meu Înjugat la chin mereu. Iartă-l, Doamne, de-a greșit, Căci de lifte-i copleșit, Nu lăsa frate pe frate Să se lupte- Fă dreptate! Doamne, binecuvântează
RUGĂ PENTRU ROMÂNIA de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378732_a_380061]
-
Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă cufundă în negură și vină. Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum, Dezleagă-mă din lațul cu-o mie de păcate Și spune-i lui Iisus că-mbrățișez alt drum Pe
MAICĂ MARIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378739_a_380068]
-
surpriză! Și, Doamne, ce frumoasă și de neuitat era noaptea, la slujba de Înviere! Ce minunat răsunau glasurile preoților sub cupola înaltă a bisericii! Ce lumină ne cuprindea mintea și sufletul când spuneau preoții: ,,Hristos a înviat!”, iar noi, toată suflarea, răspundeam: Adevărat a înviat!” Nu pot uita luminile aprinse la mormintele celor plecați dintre noi, o mare de suflete care se bucurau, ca și noi, de marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului. Lumânări aprinse duceau credincioșii pe ulițele satului, catre casele
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ULTIMA RĂSCRUCE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se zguduie tot mai nervos pământul Și luptă cu putere făcându-și eurip, Își apără suflarea, comoara și veșmântul, Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]
-
zeul morții, ca unul ce are puterea de a ridica viața tuturor viețuitoarelor: Pe Yăma, zeul morții, Slăviți-l în cîntare! Nu-i zeu ca el de mare, Căci el doar trage sorții Vieții facla torții La tot ce e suflare. [25] De aici s-ar putea întrucîtva deduce că moartea e de dorit pentru muritori și s-ar putea, deci, stabili un punct de contact cu gîndirea greacă respectivă. Ba chiar, alteori, se afirmă categoric: "negreșit fericirea cea mai mare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
idei redate intuitiv, care să îmblînzească inima, de aceea frumoasele arte au fost cele mai puternice arme ale bisericii. Arhitectura, muzica, sculptura și poezia au fost puse în serviciul bisericei pentru a da în această sferă curată, neatinsă de nici o suflare impură, un adăpost sufletului omenesc, atât de bântuit sau de patimi, sau de golul lui propriu, de urât. Aruncat din nevoie, în urât, din urât în nevoie, stări imanente naturii noastre și cari nu se pot înlătura pin mâna de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
va să zică că înțelegerea amicală stabilită între Austria și Germania nu este reală și serioasă, dar aceasta dovedește că toate combinațiile pe cari le lega de dânsa foile austro-ungare nu erau decât o ficțiune ce s-a stins la cea dintâi suflare a realității... [ 4 aprilie 1880] ["IDEEA GENEROASĂ ȘI MÎNTUITOARE... "] Ideea generoasă și mântuitoare care-a dat naștere Senatului a fost desigur aceea de-a prezerva legislațiunea de surprinderile ce i-o pot pregăti patimele momentane ale claselor, căci din suferințele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toată țara despre starea recoltelor sânt mai rele. Lipsa de zăpadă în multe părți în timpul iernei, seceta deplină din primăvara aceasta a degerat și a istovit puterea de germinațiune a semănăturilor, încît ne amenință varga lui Dumnezeu, foametea. Când toată suflarea românească, care direct sau indirect trăiește din agricultură, căci ea alimentează totul, de la lista civilă începînd, bugetele mari ale Ministerului de Război, dobânzile colosale a anuităților drumurilor de fier, toate cheltuielele de fantazie ce-și permit guvernanții noștri, până și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trăiește din agricultură, căci ea alimentează totul, de la lista civilă începînd, bugetele mari ale Ministerului de Război, dobânzile colosale a anuităților drumurilor de fier, toate cheltuielele de fantazie ce-și permit guvernanții noștri, până și reversibilitățile patriotice, când, zicem, toată suflarea românească, vede că starea plugăriei nu inspiră un singur cuvânt de mângâiere și de speranță mesajului domnesc, fie din inițiativa a însuși șefului statului, fie din aceea a miniștrilor, atunci ea constată, și cu ea împreună constatăm și noi, o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]