105,057 matches
-
nu-ți aparține. El este urma lăsată de Cuvântul Lui Dumnezeu numai pentru tine. 932. Ce altceva suntem noi decât albia secată a lacrimii Lui Dumnezeu prin care și-a exprimat iubirea neînțeleasă de neantul eternității. 933. Rămâi cu bine suflet drag ce ai crezut În viața morții când eu mai rămân În viața unde există moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei nebun? 935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este moartea? 936. Fără tine până
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ai crezut În viața morții când eu mai rămân În viața unde există moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei nebun? 935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este moartea? 936. Fără tine până și primăvara sufletului devine toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veșmântul unei amintiri din ce În ce mai dureroase. 937. Nu există comediant mai mare decât lumea În care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
tine până și primăvara sufletului devine toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veșmântul unei amintiri din ce În ce mai dureroase. 937. Nu există comediant mai mare decât lumea În care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui. 939. Iubirea este Lumina Divină a morții pentru care ne-am născut. 940. Ascultă-ți vocea inimii și Întreabă-te de ce Îți bate fiecare clipă a Destinului tău ce ar fi trebuit să devină propria ta
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
aștept. Neliniștit mă plimb gol, între pereți având pentru acela o privire augustă, aproape sunt cel mai divin adolescent a cărui carne guri abstracte o gustă. Smulgând din mine învelișul grăbind nașterea celui care muntele-l va desface cu tăișul sufletului neobișnuit de mare Vine vremea trupul din această iarnă se înseninează. Aproape sunt cel mai divin adolescent cu gâtlejul prins într-o gheară de rază Disparițiile lor fragile Diverse întâmplări se pregătesc. Simt și un deget de metal pe buze
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]
-
de viziune lirică. Poezia se desprinde, treptat, din elementar, din biologic. Devine reflexivă, austeră, sugestivă prin densitate. Elegiacă, percepe spectacolul lumii din unghiuri care ne descoperă fragilitatea umanului, inconsistența de fum a viului: " Într-un singur loc s-a strâns sufletul Încă un timp de strălucire și fum va deveni tot ce m-a fermecat" Talent pluriform, mereu în expansiune, Gabriela Melinescu a intrat în spațiile prozei cu Bobinocarii, în 1969, o carte savuroasă de o specială factură, în care liricul
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc să mă nving... Dacă plânsul e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Înzeiesc, În schimbul morții mele vreau Lumina... Sunt Într-o gară a vieții, fără acte și certificat de bună purtare! Ca două șine de cale ferată, inima mea și a ta - În tandem, cataclismul sublim! Dacă aș ști când Înflorește magnolia, sufletul tău Înmiresmat de dorul de mine, nu-i așa că ai tremura sub biserici săpate direct În ostroave de mirt? Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul ascuns În
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
uni cu viața mea, desăvîrșindu-mă ntru totul...” Dar acum, singuratic În pragul acestui Crăciun viforos, la cumpăna dintre cantoane și ghirlande singaporene, mai am puțin de Împlinit din drumul ce duce spre mâine! Ai din partea petuniilor julfa de lumină a sufletului și viața mea, unica de murit! Să vină, deci, colindătorii-n cete, nașterea Mântuitorului anunțând! În cele din urmă, sabia Sfântului Ștefan - primul martir pentru credința ploii, a pământului și a iubirii de omenire, nu și de oameni -, pios voi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
stele Cuvântul se arată, cu pieptul deschis În deschisă furtună, cu tine scriu, cu tine mor deodată, călăuză În noapte, mereu, mereu lumină: „Eu nu voi fi eu, Moarte, până ce tu, la rându-ți, nu vei Îmbrăca În oase palide sufletul meu!” Ai vină? Am vină?... Și bucuria mea, rotundă, netroienită, cu fața Întoarsă spre corbul Atenei, cu aripile larg desfăcute spre stele ce mă despart de tine, În noaptea cea mai lungă, azi, 22 decembrie, in anno Domini! Văd! Pe
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste ultimă, spre a te vedea cu lacrimi fierbinți Înghețate, iarnăcrăiasă În albă pădure! Rămâne să cunun toți copacii trosnind de ger, de cumplitul ger al bucuriei, cu gheața sufletului clocotindă din mine! La timona unei corăbii fără țintă, bătrânețea nu e o virtute cu clinchete de zurgălăi la fereastră - nicidecum! Numai eu știu cât de grea e povara să mergi Înainte fără sextanți În derivă, cu copiii din vis
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
mea! De drag de tine ard toți trandafirii... Sus se adună lumina și speranța, jos mormăie ursul alb, stăpânul ghețurilor. Numai foca, morsa și pinguinul Îmi priponesc de-ntristare sărutul. Ce să fac? Ce aventuri de antracit să-mi trăiască sufletul În liniștea acestei nopți de iarnă pentru a te convinge să rămâi, tinerețe pierdută! Ce șold sublim are curbura vieții! Cum și de ce să mor așa, dintr-odată, când viscolul nămețește În pagina amintirii degerătura de foc a clepsidrei? Cum
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Cum și de ce În acest anotimp al pierzaniei se ofilesc În camera de chihlimbar florile mele strânse de cu vară, de cu toamnă, În acest ierbar sentimental, inventat pe furiș? Cum și de ce dimineți de opal Îmi adună În pumni sufletul rătăcit de uimire? Plop am sa fiu Într-o altă viață. Cu sorcova voi veni la ușa ta, iubire ultimă, și-n crivățul inimii ghinda statorniciei voi pune. Imperiale veverițe Îmi vor sări pe umeri, Întristarea nuci și mere-mi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Emil Brumaru Portocală neagră, Păpădie grea, Cine să-mi mai dreagă Sufletu-ar putea? Solnița cea dulce, Cuțitul, pe masă Lăsat să se culce Lîngă roua grasă? Frageda găleată Scoasă din fîntîni Și-adusă de-o fată, Cu toarta pe sîni? Portocală neagră, Păpădie grea, Cine să-mi mai dreagă Sufletu-ar
Căntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9445_a_10770]
-
dreagă Sufletu-ar putea? Solnița cea dulce, Cuțitul, pe masă Lăsat să se culce Lîngă roua grasă? Frageda găleată Scoasă din fîntîni Și-adusă de-o fată, Cu toarta pe sîni? Portocală neagră, Păpădie grea, Cine să-mi mai dreagă Sufletu-ar putea?
Căntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9445_a_10770]
-
De ea să plece-n lume, Maria, ca o umbră A pasului, veghează Ce spune El, ce face, Cum e legat pe cruce, Cum piere din mormânt. Dar Fiul se întoarce Din moarte și rămâne Cu ea până la capăt Când sufletul Măicuței Se face prunc și-atunci Isus îl ia în ceruri, Pe-o aripă de înger, Să-L crească mai departe... 6 aprilie 2007 Călăuză Mergeam de mână ca acum Spre un ținut al nimănui, Călcând pe-o rariște de
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
semn de iminente migrații chiar în timpul scrierii acestui poem un nesfârșit deal de semințe ca o pedeapsă cu ferestrele scufundate se apropie de noi urmat de un pustiu mânat de adâncuri cu toate acestea zi de zi tot mai multe suflete într-o oarbă captivitate mănâncă semințe ca într-o democrație în care patul armelor este masa de scris către cei dragi dar nimeni nu recunoaște cojile încinse și parcă trăim în preajma unui incendiu Prin hăurile foii blocaj general al tuturor
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
ajuns ca un plumb încins care vine din toate părțile deodată și parcă înaintez printr-o mare excesiv de sărată spre rugul aprins cuvintele deși-s tot mai multe prin hăurile foii puține-s în fruct se leagă doar cu vocalele sufletului trecând ca pe sub casă spre un dans de arșiți migrator și abrupt Toate rețetele întrebările mi-au dospit lizierele au încolțit și pe drum cade o brumă metalică pe soboarele de acum de-abia se mai zăresc identitățile tăcerile curg
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
de diamante Ca să-mi sărute trupul dumnezeiesc de ceară. O pînză de paianjen mi se părea pe umăr Atît de grea dar mîna n-o ridicam s-o scutur. Și mă mîhnea o gîză și zile fără număr Simțeam pe suflet umbra lăsată de un flutur. Iar uneori, din trestii, priveam cum lung își spală Coapsele mari, mînjite cu zeamă de căpșune, O nimfă... Și la tîmple prindea ușor să-mi sune Sîngele alb de spaima că o văzusem goală.
Jurnal de adolescent by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9540_a_10865]
-
Jurnalul meu de poetă jurnalul meu de poetă mă risipește peste inima ta la limita serii mizând pe o singură carte sufletul tău eliberat va descoperi această clipă cicatrice sângerândă adâncită de mine într-un apus secret cu stângăcia unei iubiri adevărate va pecetlui liniștea singurul adevăr permis dincolo de moarte. Seara seara își aranjează cu grijă aripile peste luciul orizontului lichid un
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
cînd singurătatea urla în tine ca o cățea în lesa hingherului și nimeni nu te auzea, singura ta femeie nici măcar nu te mai schingiuia, te tăvălea prin noroi și-ți arăta crucea sub care vei putrezi, golind trupul tău de suflet ca pe o fîntînă seceta, vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată în creierul munților, cele o mie de cuțite ale ei înfipte în inima ta să înflorească din tine ca un buchet de
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
sunt singur și stau și visez să nu mai fiu singur! Bat pe umerii mei o mie de aripi de îngeri, dar ce nevoie am eu de o mie de aripi de îngeri pentru un singur trup risipit într-un suflet cît gămălia de ac - să bată o mie de baroase peste umerii mei peste care în fiecare secundă au bătut de o mie de ori o mie de baroase și încă de o mie și de o mie de ori
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
frunzele uscate culese de o mie de mînuțe de copii care nici măcar habar nu au că există cuvîntul singurătate ca un virus pe care mai tîrziu și-l vor dori ca pe o medalie de învingători, ascunsă apoi prin sipete suflete care zornăie ca niște zurgălăi cînd e nevoie de liniște - toată ziua vor răstigni scînduri pe trupul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit, de ce o mie de femei și nu una singură, de ce o mie de morți pe zi
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
determinat de raționalism pragmatic, și disponibilitatea de comunicare a realului poetic. Acesta din urmă e imagine a subiectului liric-poetic, produs al altor tipuri de raporturi ale spiritului cu lumea. În realul poetic se pot citi "un sentiment, o stare de suflet (s.a.) în fața lucrurilor, a universului". Realul poetic reprezintă trezirea din automatismele standard. Odată generat, el are valențe de regenerare ontologică. Aceste valențe se transmit și conștiinței receptoare. În ultimă instanță, mesajul liric, odată receptat regenerează umanul, prin insolitare semantică: " O
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
meu se va face miel alb Clădit pe întuneric pe un mal clădit pe oasele pămîntului zăpezile ca pe niște nori le voi mătura și deal și umbră și frunte mă voi întoarce și le voi spune le voi bea sufletul și le voi șopti doamne, fîntîna e tristă! între ziduri Șarpele de veghe stă în centrul casei cei care au trăit în această casă au, cei care au trăit în această casă cu chipurile la răsărit rece e încăperea și
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Și tot ce știi va exista Va fi ca o trăire. Vei fi mereu aproape ... Vei fi mereu aproape Pe o rază de lumină Și vom vorbi în șoapte Ca noaptea să nu vină. Vei fi mereu cu mine În suflet și în gânduri Ne vom afla aproape Ca în atâtea rânduri. Vom râde și vom plânge În ziua nemuririi Și vom trăi împreună Și clipele iubirii. Cu mâini împreunate Pe o rază de lumină Vom fi tot împreună În noaptea
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]