14,769 matches
-
ca și utilizarea practicii în sine, articolul său fiind un semnal de alarmă în acest sens. Mihălcescu opina că practica cremațiunii era "una dintre multele psihoze de care suferea omenirea după războiul cel mare, ca o periculoasă boală, de natură sufletească sau ca o modă capricioasă, ca toate modele, și macabră"211. O încadra în aceeași categorie cu moda sinuciderilor sau a utilizării rochiilor scurte, arătând însă că era vremelnică, neavând nici un argument care să-i probeze superioritatea față de înhumare. Deși
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Chiar dacă Șerboianu intra astfel definitiv sub zodia stigmatizării de către Biserica Ortodoxă Română, el își asuma opțiunea sa conștient de riscuri, considerând că prin acesta avea de îndeplinit o misiune, a cărei rădăcini coboară înspre rolul primordial al preotului ca păstor sufletesc, adică cel de modelator de conștiințe. Ca atare legătura lui Șerboianu cu tematica cremațiunii nu are cum fi considerată drept una lipsită de semnificație. Prin urmare, cu toate că Calinic Popp Șerboianu rămâne unic prin contribuția sa, în realitate există mult mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deosebite popoare și vom rămâne uimiți aflând rezumate-n practicile pro domo nu numai succesiunea metodelor de nimicire ale trupului omenesc, ci și o mulțime de alte superstiții și toate înveșmântate în haină creștină. Bunul simt și logica unor stări sufletești ale omului ne arată că așa-zisul "Cult al morților" n-a existat la începutul omenirii, ci s-a dezvoltat, cum am spus mai sus, târziu și pe măsura gradului de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
materia. Uluită însă de multiplele și variatele probleme pe care natura i le punea înainte nerezolvate (soarele, stele, fulgerul, furtuna, cutremurele, norii, ploaia, etc. etc.), cum și de alte probleme pe care le simțea, că se nasc înlăuntrul ființei sale sufletești și nu le putea da o explicație potrivită, necum să le rezolve imediat, omul ajunsese o jucărie, lăsată-n voia valurilor vieții și la discreția acestor forțe superioare. Din lupta aceasta cu elementele vizibile ale rațiunii și din conștiința înnăscută
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se-nscrisese la Conservatorul de Muzică și artă dramatică, spre care avea o deosebită înclinare și un cult neegalat, pentru cei ce priveau arta, ca pe cel mai nobil scop al vieții și o puternică năzuință spre adevărata civilizație. Ce proces sufletesc se va fi petrecut în conștiința ei, de fată tânără și entuziastă, ca după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
încheietură", cum spune Scriptura? Milă și compasiune Totdeauna, am avut milă și multă compătimire pentru oamenii "de toate condițiunile sociale" care sunt "civili", iar nu "preoți" și care în mod sincer doresc și cer insistent dezlegarea multor probleme de ordin sufletesc. Nu-i este dat unui om oricât de lungă viață ar avea ca să știe și să se ocupe cu toate problemele și enigmele, pe care le reprezintă viața. În societatea de astăzi "repartiția muncii fizice și intelectuale" joacă rolul principal
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
repartiția muncii fizice și intelectuale" joacă rolul principal și grație acestei "repartiții" se dorește tot progresul și civilizația. Ca atare, eu simplu muncitor manual, profesor, ofițer etc. nu sunt ținut să cunosc desăvârșit toate problemele sociale și nici pe cele sufletești, acestea fiind de competența altor confrați. Este însă un mare păcat, ca cei care sunt investiți a spune lumii "adevărul"; a le forma atitudinea spirituală; a-i face să deosebească adevărul de minciună și superstiția de ceia ce este real
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a-i face să deosebească adevărul de minciună și superstiția de ceia ce este real, să ascundă intenționat și a priori, tocmai armele cu care cineva poate să răzbată și să învingă greutățile vieții și să-și procure și liniștea sufletească, pe care imperios ne-o cere această viață, mai ales de la o vârstă oarecare. De ce atunci preoții și pontifii, investiți cu "secretele zeilor" cum spuneau strămoșii noștri nu-și iau osteneala să spulbere din mințile celor profani, tot ceia ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și ceilalți care nu au nădejde (adică necredincioșii). Pavel, Epistola către Tesalonicieni, cap. IV v.13. Iată de ce creștinismul este socotit ca cea mai înaltă religie, pentru că el a răsturnat o mulțime de teorii filosofice și a rezolvat toate problemele sufletești care agită și bat necontenit la poarta minții omenești. Respectul față de cei morți face parte integrantă din fluxul sentimentelor omenești, bine armonizate. Numai naufragiații credinței și cei ce-și împletesc spiritul cu erori de tot felul, nu vor înțelege niciodată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe de-a-ntregul cugetarea omenească și deschise sufletelor un orizont nemărginit de milă și bunătate; de caritate și credință; de dragoste și speranță. Ca să dea pildă de înălțimea morală la care trebuie să se ridice tot insul ce năzuiește cârmuirea sufletească a altora sau pe cea pământească, El își pecetlui viața cu cele // mai desăvârșite virtuți, între care umilința fu piatra unghiulară a întregului Său edificiu moral. "Cel ce vrea să fie mai mare, să fie sluga tuturor", zise Acela, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Lege tradiția și datinile Mântuitorul circumspect și atotcunoscător zice: "N-am venit să stric Legea și nici Proorocii, ci să le împlinesc (să le desăvârșesc)". Și-a dat seama, cât de puternică este tradiția, mai ales în viața religioasă și sufletească a unui popor, dar nu S-a dat la o parte de a ataca cu vehemență tradiția și datinile rele, când acestea se suprapun legii, dreptății omenești și omenirei, așa după cum citim la Evanghelistul Marcu, Cap. VII. Ceia ce face
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru "muncă" și mai ales, pentru munca onestă, care aduce norocul și sfințește locul. Am stat însă de vorbă cu oamenii brazdei de la noi, cu acei oameni pentru care o sărbătoare își are adevăratu-i înțeles, mișcându-le întreaga toată ființa sufletească, care nu pare logic, ci mai degrabă constituie o dilemă: "Ce faci cu sănătatea, dacă nu ai noroc în tot ceia ce întreprinzi?" sau "La ce-ți folosește norocul, dacă nu ești sănătos?" Urarea "noroc și sănătate" este mai ales
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prezent și îndemnul de a făuri altele pentru cei care vor veni după noi. Totuși există și un An cu adevărat nou: Este clipa în care un om și mai ales creștin se hotărăște de a-și înnoi viața sa sufletească și a deveni un renăscut, lepădând pe omul cel vechi trăit după poftele trupului și îmbrăcând chipul omului care să trăiască în spirit și adevăr; este clipa în care cei cu adevărat sinceri și binevoitori ai omenirei să-și pună
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce stăpânesc în ceasul cel din urmă //ființa celui ce pleacă dintre noi pentru totdeauna? Ce proces de gândire se va fi producând în creierul unui muribund? Fi-va gândirea lui logică și unitară, ori numai o puzderie de elemente sufletești disparate și fără nici un raport cauzal între ele? Iată atâtea întrebări la care nimeni nu poate să răspundă cu preciziune! Dar fiecare dintre noi avem ultima dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea va fi executată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
incinerarea deși o noutate în țara noastră există la diferite popoare, din timpuri imemoriale, iar legiuitorii noștri civili au admis-o și încadrat-o în diverse legi, ca una ce nu aduce nici-o atingere moralei și ordinei publice. Rămâne partea sufletească la care și Biserica creștină are un cuvânt de sus, căci și ea își are legile sale și anumite norme de conducere. Dar ce poate face ea și la ce sancțiuni trebuie să se recurgă, dacă mortul și-a avut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
am îngropat. Din ziua îngropării însă și până astăzi, n-a fost zi de la Dumnezeu, ca să nu-l visăm când unul, când altul că ne apare și ne mustră cu asprime, de ce nu l-am incinerat. Sub povara acestei torturi sufletești, de fiecare noapte, am cerut Serviciului Sanitar să ne aprobe deshumarea. Ne-a aprobat; l-am deshumat și acum i-am adus cadavrul pentru incinerare". Nu mai amintesc alte zeci de cazuri, ce mi-a fost dat să le aud
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească. Dar vom mai reveni asupra acestei chestiuni atât de interesante. (Flacăra Sacră, VI, 9, 1939, pp. 3-5). P.C. Arhimandrit C.I. Șerboianu, membru de onoare al Soc. "Oganj" din Belgrad [Răspuns] Societatea "Oganj" din Blegrad, care luptă de ani de zile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea descendenței) și nu în ultimul rând deficiențe afective, implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și de apariția unor frustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu resursele, inclusiv cele sufletești (M. Voinea, 1996, p. 79). Specificitatea dificultăților diferă de la o familie la alta, întrucât fiecare - părinți și copii - reprezintă personalități unice, iar relațiile dintre ei au configurații particulare. 3. Familia monoparentală - delimitări conceptuale 26tc "3. Familia monoparentală - delimitări conceptuale26" Familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
data aceasta, se desfășoară un adevărat război civil, cu tabere ostile în care intră părinți, vecini, prieteni, colegi, asistenți sociali, medici, avocați, o confruntare cu învingători și învinși. Dar statutul de învins/învingător este foarte greu de stabilit, fiindcă traumele sufletești îi marchează pe toți. Poate doar privind concordanța rezultatului cu intențiile inițiale, dar aceasta este puțin relevantă în contextul general negativ. Interesant este că fetele mame nu pot, din punct de vedere al legitimării simbolice, să fie apropiate imaculatei Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dărui afectivitate. Persoana cu carențe afective este vulnerabilă, poate să-și piardă echilibrul emoțional, să trăiască stări de tensiune nervoasă, chiar depresii sau nevroze. Afectivitatea are un puternic rol suportiv, îmbracă valențe formative. Copiii care nu sunt înconjurați de căldură sufletească, nu sunt iubiți trec prin momente de criză (tristețe, plâns, resemnare, pasivitate), refuză alimentele, par că regresează sub aspectul cunoștințelor, au o mai mică rezistență la îmbolnăviri, manifestă, în timp, o adevărată înapoiere psihică. Legătura afectivă deosebită dintre bebeluș și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
numit de înșiși copiii săi pe nume, care indică individualitatea sa, și nu cu apelativul „tată”, care desemnează relația (Pierre Manent, 2003, p. 224). Legăturile naturale, recunoscute legal, dintre părinți și copii devin mai puțin semnificative față de legăturile socioafective directe, sufletești, psihologice dintre ei ca indivizi cu personalități unice; astfel, părinte este acel om care se implică nemijlocit în susținerea copilului, independent de recunoașterea legală a statutului său; se acreditează ideea unei „familii afective” (Jack Goody, 2003, p. 183). Democratizarea familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
necesar să poată citi și căuta noi cunoștințe. Spre sfârșitul vieții e mai important să meditezi asupra celor pe care le-ai citit odată. Prin ea însăși și în mod natural, bătrânețea ar trebui să fie un răstimp de digestie sufletească și intelectuală. Dimpotrivă, tânărul trebuie să stăpânească arta cititului și a scrisului. Literele sunt singurele semne demne de încredere pe harta drumului nostru în viață. Fără semnele scrisului, nimeni nu va avea capacitatea de a descifra harta de stat-major a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lângă ea se mai aflau și cele mai importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La Fontaine, toate aceste mărturii indispensabile despre gustul artistic și sensibilitatea sufletească a unei burghezii care acum s-a cufundat în moarte și în pământ, într-un nor de praf și cenușă, și de aceea a fost redusă la tăcere și transformată în fosilă. Da, a spus trimisul Bisericii Suedeze. Sună frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mă simt bine la Școala Experimentală din Djurgården. Sau la cursurile de vară din Garpenberg. Amintirile tatei m-au impresionat adânc. Cred că Dalarna este un ținut foarte frumos. Frumos și dramatic. Mai ales dacă-l judecă din perspectiva formării sufletești. Și n-aș avea nimic împotrivă să am un domeniu al meu. Un domeniu în interiorul Västerbottenului. Mama nu a mai spus nimic. Ținea o mână la ureche, ca și cum ar fi încercat să asculte ceva ce eu nu auzeam, ceva diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
altceva decât ușurare. Conveniseră cu o luciditate amară că viața lor împreună nu mai avea nici o perspectivă și se despărțiseră în urma unui proces de divorț decent și lipsit de complicații, ba chiar, în ceea ce-l privea, el avusese destulă tărie sufletească să îi ureze succes în cariera ei artistică și în viața personală. După aceea avusese o cădere sufletească și tot pe atunci îl loviseră primele simptome grave ale bolii sale greu diagnosticabile, pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură. La
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]