3,156 matches
-
peste stânci. Fugă istovitoare, pe o serie de coborâșuri Însorite, iar lui Belbo i se rupsese un toc de la pantof. Lorenza zicea nu vezi că-i mai frumos așa, sigur că dacă continui să fumezi atât de mult, Îți pierzi suflul. Ajunseseră la mașină și Belbo zisese că era cazul să se Întoarcă la Milano. Nu, Îi spusese Lorenza, poate că Agliè Întârzie, Îl Întâlnim pe autostradă, el Îți cunoaște mașina, uită-te ce zi frumoasă, hai s-o luăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp, iar ceasurile ar fi reînceput să palpite, ca de tahicardie. Jacopo dorea din tot sufletul ca omul acela de lângă el să nu comande repaus - aș putea să refuz, Își zicea el, și ar rămâne așa pentru totdeauna, ține-ți suflul cât poți. Cred că intrase În starea aceea de uimire și torpoare care-l cuprinde pe un scufundător când caută să nu mai iasă la suprafață și vrea să prelungească inerția care-l face să lunece la fund. Așa Încât, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca În clipa În care murea oscilând Împreună cu Pendulul, Jacopo Belbo să fi Înțeles asta și să-și fi găsit pacea. Apoi se comandase pe loc repaus. Ar fi cedat el În orice caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură notă, Înaltă și de intensitate descrescătoare, blând, ca să obișnuiască lumea cu melancolia care-o pândea. Comandantul spusese: „Bravo, tinere. Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ordinii, a ordinii Înțelese, gustate, realizate fără rest, ca bucurie, triumf, Încetarea efortului? Totul e clar, limpede, și ochiul se așază pe Întreg și pe părți, și vede cum părțile conlucrează cu Întregul, surprinde centrul acela din care izvorăște limfa, suflul, rădăcina oricărei cauze... Ar trebui să fiu extenuat de Împăcare. De la fereastra biroului unchiului Carlo privesc colina și ciobul acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fertilă a întunericului (...) aici se înalță sub clopotul de azur al luminii, ca un heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza cînd expansivă și cînd potolită a imnurilor de extensie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”), făcînd o revelatoare conexiune - prin intermediul criticului francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Când adineauri? — În mașină... în timp ce vă schimbați hainele, răspunse Gaston printre suspine, ștergându-și sângele ce-i curgea din nas, de la loviturile lui Endō. La cea mai mică mișcare a lui Endō, rezemat de zid și încercând să-și recapete suflul, Gaston se dădea înapoi, înspăimântat. — Ai de gând s-o întinzi? — Non. Non. Endō se uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atunci când ploua, temnița se preschimba într-o mlaștină. Aceasta a fost, pe scurt, povestea lui Rotari, din care s-a oprit brusc, părăsindu-mă-n fugă. Băgasem de seamă că, pe măsură ce se depăna istoria, devenea tot mai palid și fără suflu, pradă unei ușoare tremurături. Doar cine a fost un bețiv ca mine poate înțelege. Sfârșindu-se efectul vinului, dacă omul nu bea din nou, mădularele îi sunt cuprinse de chinuri și de tremurături, părându-i-se că e-n pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mai curând mă tem de judecata la care în curând voi fi supus. Deși scrisul meu nu-i respectă întreruperile, scurtul lui discurs a durat ceva timp din pricina pauzelor pe care era silit să le facă spre a-și recăpăta suflul. - Stiliano, mai am un singur lucru să-ți spun. Dacă ai fi împărat și ai avea un singur și îndrăgit fiu, pe care ar trebui să-l trimiți într-un loc îndepărtat pentru a împlini o misiune, cu siguranță ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că Roma avea să câștige cupa. — De cinci ori, Își aduse aminte pe neașteptate. Doar de cinci ori În doisprezece ani. Merit pedeapsa cu moartea pentru asta? Trenul Începu să vibreze sub tălpile lor. Din aparate Începu să iasă un suflu de aer proaspăt. — Spune că nici măcar pe un criminal În serie nu trebuie să-l pui pe scaunul electric. Dar mie nu mi-a permis nici măcar recursul. M-a ucis cu sânge rece. — Antonio..., Încercă să-l Întrerupă fata. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bancheta ascunsă În spatele ghișeului de la panoul cu chei. — Ce s-a Întâmplat? A fost rănit cineva? Fata pare moartă - trebuie să fi fost moartă. I-a căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul sângelui care ieșea din rană. Chiar și acum pare moartă. Are ochii Închiși. E complet inertă. Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea, poate. — Trăiește? Îl Întreabă pe doctor, dar acela nu are timp să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după 2000, pe care Editura Polirom a avut generozitatea să-i găzduiască) este că, spre deosebire de grosul întreprinzătorilor prozistici din promoțiile anterioare - șaizeciști, șaptezeciști, optzeciști -, debutanta sau debutanții de astăzi nu se mai opresc la exerciții, „momente și schițe“, textualisme cu suflu scurt, short-story, ci încearcă direct, din start, cea mai complexă și pretențioasă specie epică - romanul, de parcă s-ar fi maturizat dintr-odată, sărind peste bâlbâielile primelor încercări. Și, sine ira et studio, cu admirație și bucurie, trebuie să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seama că se află prins în terenul de execuție. Era o legătură mai fermă acum, nu doar cu oamenii unei geografii delimitate, ci cu Giulia însăși, prinsă și ea în miezul unei lumi care nu se putea dispensa nici de suflul ei plăpând, nici de dorințele lui Zogru. Erau amândoi ferecați în tulpina unui timp ce stăpânea peste sângele unor oameni adunați de același impuls, moștenit de fiecare de la strămoșii lui. Pe 15 iunie, Zogru era epuizat și trist ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de umeri. Prin creierul ei zboară un milion de baloane colorate și cu această bucurie, care îl cuprinde și pe Zogru, soarbe valul cald venit din rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători, ca niște mingi de ping-pong, iar corpul duduie ca un godin încins. Zogru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului Liniște! se aude pasul meu, pulsând în inima Pământului Sunt un spirit pierdut prin Calea Lactee... Unde sunt? prin univers... căutând răspunsul la întrebarea Cine sunt eu? Oare exist? nu e un vis Sunt suflul stelelor ce mă înconjoară o perdea din fantome cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al pământului, câți nu ți-or fi spus povești prin călătoria lor la țărmul tău, dar oare tu le-ai trimis salutul tău? Îngăduie-mi și mie o mică privire, te rog! O adiere a trecut peste mine ca un suflu binecuvântat, așa că și eu, ca miile de călători la țărmul mării, am fost salutat de Marea Albastră cu tot misterul ei ce a fost și ce are să vină. Barbu Flavia-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele mele... Se duc departe! Văd, nu mai văd întuneric... Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al lui Laban era singurul zgomot. A aruncat o privire în cort și n-a întâlnit nici o pereche de ochi de femeie. Nimeni nu mișca și nu scotea un sunet. Până la urmă și cu un fel de ușurare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În urma lui, Ryan Îl văzu pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe Marie clătinîndu-se, cu privirea Întoarsă parcă spre Înăuntru, fără urmă de sînge În obraji. Uluit, nici măcar n-avu vreme s-o prindă Înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aproape și se puse În poziție de staționare. Polițistul se făcu livid la față dîndu-și seama că ceea ce el luase drept alge erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să se arate foarte prudentă, Jeanne. Altă dată s-ar putea să aibă mai puțin noroc... Jeanne se schimbă la față. - Viața ei ține doar de tăcerea dumneavoastră, nu uitați, stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum abia un suflu. Arthus de Kersaint părea că dorește să mai adauge ceva, cînd scîrțîitul unei trepte Îl făcu să se răzgîndească. În clipa următoare, Marie Își făcu apariția Înotînd Într-una din pijamalele, prea mari pentru ea, ale tatălui ei, iar bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja... din Argoz... Glasul nu mai era decît un suflu abia auzit. - Repede... repede... - Rezistă, Gwen, sosesc! Continuă să vorbești! Continuă! - Repede... repede... Ridică receptorul telefonului de la bord și, În timp ce-l chema pe Morineau, o Îndemnă pe Gwen să mențină fragila legătură vocală. Dar nu mai auzea decît o respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate. Tu și cu mine sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-am iubit... Dar nici unul, nici celălalt nu crezuseră În acea dragoste. Prea multă trufie fusese la mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]