3,826 matches
-
condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniștii interioare. Adevărata cauză a narcomaniei și alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei față de oameni. Omul trebuie să în cet eze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forță creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea și liniștea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
va naște supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. Dacă o femeie își reprimă sentimentele de iubire față de soțul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitați că atunci când ucideți iubirea înfăptuiți o crimă. Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viața, atât a celui pe care te superi, cât și în propria ta viață. Supărarea copilului pe părinții săi, a părinților pe copii creează
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
nu uitați că atunci când ucideți iubirea înfăptuiți o crimă. Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viața, atât a celui pe care te superi, cât și în propria ta viață. Supărarea copilului pe părinții săi, a părinților pe copii creează ruperea și deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecințe din cele mai grave. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul și femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. În timpul
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SUPĂRAREA LUI BOSCHITO Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Boschito mârâie la oameni pentru că l-au supărat și, după cele întâmplate, ar vrea să urle, să nu se mai oprească din lătrat
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
ori lege, nu-s câini comunitari... Dar vor o viață blândă și lume liniștită, căci nu sunt ei doar haita ce trebuie hulită... Și vor ca pentru dânșii, domnii parlamentari, sa facă legi mai bune... „a la” comunitari! Referință Bibliografică: Supărarea lui Boschito / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
îmi spunea cu glasul mieros ridicându-și șorțul. În timp ce mă apropiam încrezătoare ca un cățel la os, îmi dădea iar cu linguroiul pe față. - Acru borș, acru borș, acru borș. Era cam prea mult! Începeam să plâng. Un fel de supărare punea stăpânire pe mine. În acest timp bunica alerga prin curte după surorile mai mari ca să le „borș-acrească” și pe ele. - Bravo, dacă v-ați supărat, înseamnă că se acrește borșul. Nu îndrăzneam să mă apropii de frica linguroiului, stăteam
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
dimineață oala mare din lut se afla din nou în mijlocul bucătăriei. Borșul ridicat deasupra, era limpede, gălbui și foarte acru. Ne dădea să bem câte o cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și că de aici vine vorba „ești o acritură”! Îl răsturna într-o căldare. Mai apoi, într-o oală mai mică din lut, punea tărâța scursă pentru cuibul de borș (hucea). Umplea vasul cu apă călduță. Amesteca
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
cartea mea: “Trăiesc azi între oameni simpli care încearcă să mă înveselească atunci când sunt tristă sau plâng, îmi spun povești cu tâlc și fac gesturi ciudate încât și cea mai grea perdea de negură dispare iar când au ei vreo supărare vin la izvorul meu nesecat de hohote de râs și punem împreună pe fugă cei mai negri nori. Acești sărmani încercați de nevoi știu că o apă care curge chiar și prin nisip înseamnă un ogor roditor cu legume, hrană
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
lucru. Și-a dat drumul picioarelor răsucindu-se din brațele băiatului scufundându-se în apă cu totul. Sorin o ridică imediat la suprafață. Apa acum îi ajungea la sutien. - De ce m-ai sărutat? Cine ți-a permis? zise ea mimând supărarea încercând să-l plesnească cu palma peste față, însă flăcăul o blocă cu forță de mână iar cu cealaltă o prinse de mijloc, aducând-o cu gura lângă buzele sale sărutând-o din nou. Ana se uita mută la cei
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
-i spună fetei toate cele discutate cu medicul legist și nici să-i dezvăluie gândurile ce o munceau pe ea și pe Tudor. Era hotărâtă să o protejeze prin toate formele posibile, să o țină departe de orice emoție ori supărare. A văzut-o de cum a deschis ușa și s-a îndreptat grăbită spre patul fetei, pe care îmbrățișat-o în tăcere. A simțit toate privirile celor din salon cum le urmăreau toate gesturile, gata pregătite să le absoarbă cuvintele cu
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Ne-nvață dragostea de carte, neam și țară, ne spune că stelele știu tot ce noi gândim, ne-ajută, dorințele să ni le-ndeplinim. Cine are gura ca un trandafir îmbobocit? În zbuciumul ei pentru noi s-a nenorocit, oricând supărarea, neliniștea ne-o alină, chiar de viața ei e o continuă adrenalină. Cine are zâmbetul ca după ploaia de vară, chiar de făptura ei poartă veșnica povară de-a fi mereu învățătorul vieții noastre, chiar de-i peste țări și
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
pătrată. Și mai pretinde, Că așa cum e Nici nu se poate vinde. În timp ce eu Afirm în gura mare Că poezia Nu e de vânzare. Am scris mai mult... Pentru aducere aminte A unor mici cuvinte, Ce la o bucurie Sau supărare, Nu mai știu, Trecuseră Prin minte. Și m-am gândit Că n-ar fi rău Să fie scrise Și chitite, Păstrate, sau date Pentru a fi citite. Și vine el Acum și spune, Că bietele cuvinte Nu sunt bune. De-
POETUL ŞI CRITICUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373112_a_374441]
-
un delir tomnatic Și cerul se cufundă în abis. Nici o mișcare-n cer, la rădăcini- În frunze doar sclipesc pojaruri de lumini. Privirea întomnaților e lacrimă în Templu Decorul dinafară ascunde dor tenebru; Sunt reci prezențele iubirii ca și cum o altă supărare le-ar fi amicul bun. Se uluiesc copacii- În Templu e lumină, din ochi, care iubesc, când soarta îi domină. Iar frunzele își țes una lâng-alta un alt festin ales, nemeritându-și soarta. Amor în toamnă, frunzele iubesc să se
AMOR ÎN TOAMNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373097_a_374426]
-
zgomotos și totul în jur era stropit cu apă, inclusiv Emanuela și Cristina, care, îi stătea aproape în tot acest timp. Când a venit Simona, în casa Emanuelei veselia era în toi, iar aceasta părea să fi uitat de toată supărarea și de toate grijile. Nu uitase, dar a dorit măcar un moment de bucurie alături de finuța ei, pentru a-și încărca bateriile, pentru a putea face cât mai bine ce-și propusese. Abia acum începea greul și trebuia să fie
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
se apropie de beduin, oricât l-ar fi ademenit! Se vede, nu orice sălbăticiune poate fi îmblânzită! Și mai trecură alți câțiva ani. Beduinul îmbătrânise, puterile îl părăsiseră. Nu mai ieșea din casă. Caprele din țarcul din spatele casei behăiau de supărare. Nu avea cine să le ducă la păscut. Atunci veni și gazela, prietenă cu beduinul. Ceva a chemat-o, să fie acolo. Bătea neliniștită cu picioarele din față în pământ. Era disperată. Un vecin din sătuc, trecând pe-acolo, se
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
a povesti este deosebit. Nimic nu este întâmplător în viața unui om. Din copilărie și până la adânci bătrâneți se adună un noian de evenimente, de încercări finalizate cu reușite ori cu eșecuri, care adeseori dezamăgesc și descurajează omul, aduc tristețe, supărare și multă suferință. Se adună enorm de multe trăiri exteriorizate ori ținute în locuri tainice ale sufletului, se însumează sentimente care au generat alte acțiuni și evenimente de natură de a ridica omul într-un plan superior sau de a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
o stea! O geană de lumină pătrunse prin frunziș Și obosită, parcă, se-nfipse-n pământ ! O alta reușise de se-așternu pieziș Pe iarba presărată cu pete de argint! Un mugure de crin lăcrimând, micuțul, Pocnește din urechi de supărare Că n-are frați pe lângă el, desculțul, Să-l ajute voinicește să se zboare! Văzându-l amărât, pașnica lalea Își deschise brațele spre nefericit; Îl sărută-odată, în brațe îl ia Și așa rămase, zid de neclintit ! Puțin mai în stânga, lângă
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
șuvițe de păr alunecate din cocul prins în creștet.. Mădălina izbucni într-un plâns necontrolat și se ghemui în brațele care se grăbiră să o cuprindă într-o îmbrățișare legănată. - Șșșșș, nu mai plânge! Oricât de grav ar fi motivul supărării tale, nu se face ca o fată atât de frumoasă să își înroșească ochii de față cu toată lumea de pe stradă. O trase pe banca liberă de lângă casa de bilete și o îndemnă să îi povestească ce o supărase, continuând să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
în care doar ațipea cu intermitență. Era vlăguită, dar a găsit forța de a merge tot mai repede spre casă, chiar dacă știa bine că Tudor, soțul ei, obținuse trei zile libere și era permanent cu ochii pe telefon. Măcinată de supărare, nu uita să-și îndrepte gândul și la Cel de la care aștepta alinare și minunea de a-ș vedea fata acasă, vie și nevătămată: „Nu se poate, Dumnezeul meu, să am așa mare necaz și Tu să nu mă ajuți
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Citește mai mult Sub bruma dureriide Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017Aceeași toamnă cade peste noiCu brațe reci de ceață timpurieUn ochi de cer a amorțit sub ploi... Și
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie.Au dezertat din viață frunzeleAleargă pe alei îngălbenite,Pe fruntea unui deal cu buzelePecete pun brumele despletite.Doar ție nu îți pasă... unde eștiNu-s toamne, vânt și nu e supărare!Amară-i clipa din care lipseștiși-n baierele sufletului doare.... XVI. MĂRTURISIRE, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Mărturisire N-am aripi zborul să-ți adun sub ele, Nici coaste să te pot cuprinde
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > BEȚIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 375 BEȚIE Nu-mi căuta nicicum beția sufletească, Nici marile sau micile mele supărări, Ca viața și iubirea să se împletească, Ale vieții noastre comune cărări. Sunt beat de fericire oricând, Și vreau să-mi păstrez beția, Să nu am supărări în gând, În realitate mă prinde bucuria! 1965 Referință Bibliografică: BEȚIE / Mihai Leonte
BEŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374648_a_375977]
-
375 BEȚIE Nu-mi căuta nicicum beția sufletească, Nici marile sau micile mele supărări, Ca viața și iubirea să se împletească, Ale vieții noastre comune cărări. Sunt beat de fericire oricând, Și vreau să-mi păstrez beția, Să nu am supărări în gând, În realitate mă prinde bucuria! 1965 Referință Bibliografică: BEȚIE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1712, Anul V, 08 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BEŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374648_a_375977]
-
mai prepuielnici, plini de zavistie, mărunțeau din gură, o vorbeau de rău și-i ziceau între dânșii fie meșterița, fie Fata Pădurii, înrudită cu Omul Pădurii, Moșul Codrului ori Muma Pădurii și vesteau altora că le va pricinui greutăți, mari supărări. Vorbele ajunseseră și la urechile fetei, dar n-o mâhniră prea tare, căci vădeau înțelepciunea vorbelor foaie verde lobodă/ gura lumii, slobodă. Își scuturase pletele negre-albăstrii și nestrânse în cozi, râzând mulțumită că nașterea ei în sfânta noapte de Crăciun
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
sufletul lui mai intensă ca oricând. Brusc, un gol imens îi brăzdă stomacul și tristețea mușcă adânc inima ce se umpluse pentru o clipă cu dulceața speranței. Fruntea brăzdată de șanțurile adânci ale dezamăgirii se plecă adânc, înfrântă din nou. Supărarea se lăsă peste ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii. Intrară crispați în cafeneaua intens luminată, unde zgomotul vesel al paharelor ciocnite sub jetul fierbinte de apă și al ceștilor de cafea în care curgea neîntrerupt nectarul negru și
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]