KorAP: Find »[drukola/base=supărat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...106 >

2,627 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

ajut pe băiat, să-l adun de pe străzi. — Bine, spuse Darlene, numai că eu nu fac nici un ban. To’ timpu’ tremur de frică că omu’ de lângă mine-i polițai. Știi de ce avem noi nevoie aici ca sa facem bani? De ce? întrebă supărată Lana. — De un animal. Un ce? Isuse Cristoase! — N-am de gân’ să curăț și dup-un animal, spuse Jones, lovind cu zgomot mătura de picioarele scaunelor de la bar. — Vezi că n-ai măturat sub scaunele alea, îi strigă Lana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că ți-a trebuit mult timp să te schimbi. — Mie? Abia am plecat de aici. Vrei să fii bun și să n-o mai hărțuiești? întrebă supărat Ignatius. — Întârzierea nu-și avea rost. Locuiește aici jos, pe undeva printre docuri, explică domnul Gonzalez și se reîntoarse la hârtiile sale. — Ți-a plăcut? o întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise. Domnișoara Trixie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mizeria aia? — La două’j’ de dolari pe săptămână tre’ să te-aștepți la un dram de mizerie. Începe a dispărea abia cân’ salaru’ crește ș-ajunge pe la cinzeci sau șaizeci. Vreau muncă în schimbul banilor pe care îi plătesc, spuse, supărată Lana. — Ia ascultă, ai încercat vrodată să trăiești c-un salar ca a’ meu? Crezi că cei de culoare primesc hrană și haine de pomană? La ce te to’ gândești cân’ stai aici și-ți numeri bănuții? La ce? Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nervi astă-seară. Doamna Reilly își turnă în pahar o cantitate bună de whisky și se așeză pe sofa, strivind una din pungile cu cartofi crocanți. — O, Cerule, ce-am mai făcut acum? — Ai făcut praf cartofii, spuse Santa puțin cam supărată. — Vai! Au rămas numa’ niște firmituri, spuse doamna Reilly, trăgând punga de sub ea. Privi celofanul turtit. Spune, Santa, cât e ceasu’? Ignatius a spus că-i sigur că ne calcă hoții la noapte și să mă-ntorc devreme acasă. Stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Te place. Santa o privi pe doamna Reilly drept în ochi. Bătrânu’ ăsta ț-ar putea plăti datoria. — Zău? Doamna Reilly nu se gândise până atunci la aceasta. Bătrânul deveni brusc mai atrăgător. E curat? — Sigur că-i curat, spuse supărată Santa. Crezi c-aș încerca eu să-mi încurc prietena cu-n golan? Cineva bătu încet în obloanele de la ușa de intrare. — Pun pariu că-i el, spuse Santa bucuroasă. — Spune-i c-a trebuit să plec, dragă. — Să pleci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
salaru’ mic ș-amenințări mari. O să-l apuce și pe papagal, curân’ de tot. O să-njure ș-o să zgârie ș-o să cadă de pe cuier. Aău! — Văd că sunteți amici, tu și Darlene, așa-i? Îți tot împrumută reviste, spuse Lana supărată. Jones ăsta începuse s-o zgârie serios pe nervi. Număru’ ăsta-i mai mult ideea ta, Jones. Ești sigur că vrei să-i dau fetei o șansă s-apară pe scenă? — Sigur! Ăău! Măcar cineva să fac-un pas ’nainte-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o oală de noapte? Văd care e motivul pentru care vrei să vinzi fabrica: să distrugi ultimul monument al realizărilor tatălui tău. — Levy Pants e un monument? — De ce am vrut eu să lucrez acolo n-am să știu niciodată, spuse supărată domnișoara Trixie dintre pernele unde o fixase doamna Levy. Sunt bucuroasă că sărmana Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza pierdută în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre gard ca să privească picturile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla? spuse el. Nu-i decât Timmy. — Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur, răspunse tânărul cu o voce grea de plictiseală. E unul dintre cei mai buni și mai vechi prieteni ai mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ferestrei. Ce crezi despre unu’ care vrea pace, Claude? — Mie-mi miroase a comunis’. Temerile doamnei Reilly se adeveriră. — Cine vrea pace? se interesă Santa. — Ignatius a pus în fața casei un anunț despre pace. — Trebuia să-mi închipui, spuse Santa supărată. Băiatu’ ăsta vrea mai întâi un rege, acu’ vrea pace. Ți-o spun eu, Irene, pentru binele tău, băiatu’ ăsta trebe internat. — Să știi că nu poartă cercel. L-am întrebat și mi-a spus: „Nu port nici un cercel, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
zic. Picioarele mele... — Mai dă-o naibii, fată și hai să ieșim de-aici. Prea miroase-a usturoi. Parcă mi-a spus Ignatius că filmu’ ăsta nu-i bun. El vede toate filmele care se dau în oraș. — Irene, spuse supărată Santa, tu nu faci decât să te gândești la băia-tu’ ăla, cu toate necazurile pe care ți le face. Ar trebui să te trezești, fetițo. Dacă ai avea un pic de minte, l-ai fi băgat de mult în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
său a rămas intact. Domnul Levy se gândise la ceva și îl întrebă pe șeful biroului: — Cum se chema țicnitul ăla? — Reilly. Ignatius J. Reilly. — Așa? Domnișoara Trixie părea interesată. Ciudat. Mi-am închipuit întotdeauna... — Domnișoară Trixie, te rog, spuse supărat domnul Levy. Scrântitul de Reilly lucra pentru firmă la data de pe scrisoarea către Abelman. Cred că Reilly ăla ar fi fost în stare să scrie o astfel de scrisoare? Poate, răspunse Gonzalez. Nu-mi dau seama. Îmi pusesem mari speranțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scumpa mea. Totul va fi bine. Am vorbit cu domnul Gonzalez și e încântat ca te-ai întors. — Liniște, porunci domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână înmănușată arătă spre mobila ponosită din birou, podelele strâmbe, decorațiile de hârtie creponată care tot mai atârnau de tavan de pe vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dispoziție căruciorul. Dar va trebui să-l păzești tu astăzi după-amiază. Am o întâlnire foarte importantă. — Hei! Ce mai e și asta? Cât ai de gând să-ntârzii? — De, va trebui să întârzii și tu puțin azi după-masă, spuse Ignatius supărat. Asocierea cu tine și pângărea compartimentul pentru chifle, înseamnă o coborâre a standardului meu. Să fii bucuros că nu te-am reclamat. Am un prieten strălucit printre polițiști, un om viclean care lucrează deghizat, agentul de stradă Mancuso. E tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Doar nu crezi că-mi place aci, la Bucuria Nopți’? Vai de capu’ meu! Cum m-aș mai duce d-acilea! S-am și eu slujbă bună, să câștig cum trebe, s-am din ce trăi. — Întocmai cum bănuiam, spuse supărat Ignatius. Cu alte cuvinte vrei să devii un veritabil burghez. Voi ăștia ați fost îndoctrinați! Îmi închipui că umbli după succes, sau ceva la fel de înjositor. — Ei da, aici m-ai nimerit. — Nu am, din păcate, timp să discutăm erorile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de două ori să fac ordine, dar s-ar părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-ai făcut nimic care să le răcească elanul, spuse grav Ignatius, lovind nerăbdător cu sabia în poarta de fier. Observă destul de supărat că Dorian venea spre el cu pași cam șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata să-și dea poalele peste cap. Dorian făcu o pantomimă rapidă și dezlânată ca să ilustreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ta că s-a spart ușa! se răsti Dorian la marinarul tulburat. De ce te joci cu golanii ăia de sus? — El a spart ușa! — Ce poți să te aștepți de la el? Uite cum arată! — Despre mine vorbiți, pederaștilor? întrebă Ignatius supărat. Dacă ai de gând să te enervezi în halul acesta pentru o ușă, am serioase îndoieli că vei rezista prea mult în arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a apărut? întreba Darlene mulțimea de oameni din jur. Papagalul roz se așezase din nou pe brațul ei, cu cercelul atârnându-i în cioc, ca un vierme de aur. Ce mai premieră! Ce-o să ne facem, Lana? — Nimic, răspunse Lana supărată. Îl lăsăm să zacă acolo pân’ vin măturătorii să măture strada. Și acu’ vreau să pun mâna pe Jones. — Ăău! Hei! Mârtanu’ ăsta a intra’ cu de-a sila. Ne-am bătut și ne-am împins, da’ codoșu’ nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care va trebui să-l suni pe doctorul lui Lenny, spuse domnul Levy soției sale. Vreau să o declare pe domnișoara Trixie senilă și incompetentă și să explice motivul pentru care a scris această scrisoare. — Asta-i treaba ta, răspunse supărată doamna Levy. Tu să-l suni. — Lui Susan și Sandra nu le va plăcea să audă despre mica greșeală a mamei lor. Mă mai și șantajezi! Am învățat câte ceva de la tine. La urma urmei, suntem căsătoriți de câțiva ani buni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Știam eu că ceva nu-i în regulă. Dar nici chiar așa! Nu ești bine deloc, Ig. — Repede! La un motel! Impulsurile mele naturale țipă să fie satisfăcute. Ai ceva bani la tine? — Nu mă lua în râs, spuse Myrna supărată. Trase coada de păr umezită din mâinile lui Ignatius și și-o aruncă pe umăr, peste chitara care zbârnâi. Ascultă-mă, Ignatius, sunt frântă. Sunt pe drum de ieri-dimineață de la ora nouă. De îndată ce ți-am expediat scrisoarea aceea despre regulamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

câteva trepte. Se opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa. Purta un halat de baie. Părul ei scurt și negru era strâns la spate. Părea supărată. — A sunat nenorocita, zise ea. — Mama? — M-a trezit din somn, nenorocita. Se întoarse pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul cu băutura. Apartamentul era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Un laborator de aici, din Long Beach. — Cum se numește? — BioRad Testing. Aha, spuse fratele ei. Știi, laboratoarele astea care-și fac reclamă pe Internet nu sunt prea demne de încredere. Știi asta, nu? — Au garantat rezultatul. — Mama e foarte supărată. — Asta e, zise ea. Știi că acum o să facă și ea un test? Și că vor fi niște procese? Pentru că tu o acuzi de infidelitate. Știi ceva, Tommy. Nici nu-mi pasă. E clar? Lise, cred că asta produce o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
copiii deja mari ... muncind din greu ca să aibă un astfel de corp, nu poate avea decât două motive. Ori e homosexual, ori are o amantă. În ambele cazuri, nu și-o pune cu nevasta. Și atunci, cum se simte ea? Supărată? Probabil. Suficient de mult ca să-și otrăvească soțul? Nu se putea exclude posibilitatea asta. Oamenii își ucid consorții și pentru mai puțin de atât. Marty se trezi gândindu-se serios la doamna Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
poate acum trei zile. — Ar fi bine să vă puneți posteriorul în mișcare și să mergeți acasă chiar acum, zise Sindler. Ați vrut custodia copiilor și ați primit-o. Nu strică să arătați tribunalului ceva responsabilitate parentală. Și închise. Părea supărat. Rick Diehl se lăsă pe spate, în genunchi, și se uită la Lisa. — Trebuie să plec, spuse el. — OK, zise ea. Îmi pare rău. Ne mai vedem. Capitolul 28 Cauțiunea fusese fixată la jumătate de milion de dolari. Avocatul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
își atinge fața. Credem că își pune picături în ochi, sau ceva iritant. Când se urcă în lift, o clipă mai târziu, se vede că plânge. Dar observă ... o presupusă victimă a unui viol, care plânge în lift, aparent foarte supărată, nu se duce direct la recepția hotelului, ca să declare că a fost violată. Oare de ce? — Aha, spuse Brad, îngustându-și ochii. — În loc să facă asta, traversează holul direct și se duce la mașina ei. Camera de securitate din parcare o arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]