2,071 matches
-
scenă și editorial nu se putea și am așteptat revoluția. Nu regret. Un debut prematur și nereușit poate strica mult. De la debutul editorial, din 1993, s-au adunat multe volume, multe piese pe scenă, de-ale mele și traduse. Din superstiție, nu le număr, nu știu exact cîte au fost. Drumul, ca orice drum, n-a fost liniar. Am avut însă consecvență și plăcerea de a lucra. De fiecare dată, cînd mă pîndea rutina, am avut noroc să mă "reinventez". După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru că nu pot altfel. Cât despre poezie, ce să spun? Am publicat în viață mea (pentru că asta contează, nu?) doar două volume de poezii. Iubesc într-un mod mistic poezia și poate de aceea mi-e frică... de ea. Am superstiția că dacă mă voi apucă să scriu sistematic poezie voi muri. Am un volum de poezii scrise în urmă cu câțiva ani (de fapt, vreo două sau trei) pe care nu mă îndur să le public! A.B.Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că nu a dat Înălțimea și greutatea ca la box. Urmează apoi o serie de informații asupra țării noastre, scotând În relief ceea ce i s-a părut că e mai deosebit de viața lor. Astfel: viața țăranilor, alimentația, Îmbrăcămintea, Încălțămintea, credința, superstițiile; l-a interesat cultura porumbului și consumul de mămăligă. E bucuros că În România planta lor națională e atât de prețuită. Îi spun că aceasta se datorește bunului simț secular al minunatului țăran român. El a adoptat această cultură fără
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
omogenă cu premisele relevanței istorico-religioase a materialelor folclorice, basmelor și legendelor: „intuiții primordiale”, exprimate la un moment dat prin simboluri sau teologeme, care nu se pierd, dar își găsesc, în timp, alte vehicule ale transmiterii, chiar sub forma degradată a superstițiilor 4. Haskell Lectures pe care Wikander le ține la Chicago în 1967, la invitația lui Eliade, sunt un document de certă departajare față de schematizările trifuncționale. Nu au fost publicate niciodată 1. Ar fiputut deveni un volum din seria Haskell, situat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prost sau prea bine anumite mituri moderne, când Asia își face intrarea în istorie, când ultimii „primitivi” mânuiesc mitralierele sau pier din cauza sifilisului - astăzi, credeți că este indiferent să vezi în mit un fapt social sau un vis sau o superstiție? Cred că trăim sfârșitul „provincialismului occidental”. Dacă Cultura va supraviețui, ea va fi ecumenică sau ceva analog. Trebuie să ne pregătim pentru a dialoga cu oamenii aparținând altor moduri de existență - numiți-o șcum vreți,ț „primitivă”, asiatică, șamanistă etc.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pînă la groaza că: "ce se întîmplă dacă se publică și urmează un elogiu la postul de radio Londra?" nu-i decît un pas, pe care criticul, curajos, îl și face. Mihai Beniuc apreciază lucrarea ca "întunecată de proverbe, de superstiții, poezii pentru copii... Intenția lui e oarecum turtită de aparatul prea bogat" etc. Finalul stenogramei este de o stupizenie nemuritoare: Este necesar întărirea frontului scriitoricesc pentru că dacă partidul nu are un front de oameni care trăiesc și muncesc cinstit, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
autoritatea politică; mesajul teologic a preocupat-o Întotdeauna mai mult decât implicarea În viața cetății. Între comunism și Biserica ortodoxă s-a ajuns la un modus vivendi, destul de curios la prima vedere, dat fiind că „lupta Împotriva misticismului și a superstițiilor“ figura la loc de cinste În arsenalul ideologic al partidului. În România, s-a practicat un ateism agresiv. În anii ’50, copiii erau Închiși În școli În Noaptea de Înviere, pentru a nu merge la biserică! Numeroși români (mai ales
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar explica situația. Punctul final al excursiei noastre era un canal poluat de câțiva metri lățime și nu fluviul maiestuos văzut odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim, cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai amintesc bine, ca, în lipsa efuziunilor spirituale (fiecare după capacitățle sale) să transform un clasic sight-seeing tour într-un exercițiu de infuzie peisageră și de telepatie vizuală. Îmi jurasem să mă impregnez nu atât cu negii monumentali, prelungiri contestabile ale superstiției mamifere, cât cu terenuri joase pe care să nu se poată construi nimic, dincoace de orice înflorituri și care nici nu constituie materia vreunei dispute: depresiunea africo-levantină care mărginește Galileea la est, crestele Carmelului, trecătorile înguste de la Yarmouk, nisipurile Iordanului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îi ține loc de Constituție. Iar prima lui instituție a fost o universitate, cea fondată pe muntele Scopus, în 1925, de către Judah Magnes (președintele ei până în 1948). O astfel de țară nu poate, n-ar trebui să se afunde în superstiția forței, în virilitatea cuceritoare și în reaua-credință naționalistă. Genealogia obligă. Neuronul va învinge mușchii! Era deja acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a forței și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
doi ani în Oameni și locuri. Se gândea concomitent la "nuvele cu subiect din trecut" de unde un memento ca următorul: "Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de către tătari și turci a mănăstirii Râșca, 1576. Trebuie să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
demult vreau să scriu, și care a fost una din spaimele copilăriei mele. 2. Nuvele cu subiect din trecut. Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de cătră Tatari și Turci a mănăstirei Râșca 1576. Trebue să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul. (Șoapte din trecut). 3. Cronica străzii Rădășeni, jurnal de călătorie a unui străin pentru care moravurile acelui colț de țară sunt un continuu izvor de surprize. Farmacia Kisielewsky. [LECTURI ȘI EXCERPTE] La femme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al lui Cazimir; Voevod al Ardealului Bartolomeu Dragfi. Pieptar de piele de zimbru Zale și coif. Săgeata. Boerii țin în mare cinste arma albă. La începtul toamnei Septemvrie se bat zimbrii când se împărechiază cu vacile. Vițeii nasc în Maiu. Superstiții Cu prilejul popasului la o casă unde-i adusă o bătrână doftoroaie, care observă cu scrupulozitate toate eresurile acestea păgânești. Câni mulți, cu mare zvon și harmalae când vin străini la vreme de noapte. Înainte de a da paharul cu băuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mii de oameni și două sute șaptezeci aruncați în închisori unde au pierit; sau au fugit pribegind în străinătăți. E cu neputință ca o națiune să reziste unui asemenea tratament, fără să ajungă la deteriorarea rasei, la scăderea inteligenței și sporirea superstiției. Omul e o ființă morală pentru că a întemeiat societatea; educația s-a făcut printr-o acțiune lentă necontenită a ființei inteligente reprezentată prin creer asupra animalului prezentat prin organele inferioare. Transformarea e încă în curs. "Irezoluția activă" a lui Hamlet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe superioritatea inimii. Dreptul strict trebuie să cedeze echității. Raționamentului uscat e de preferat dragostea de bine. Orice-ar fi trebuie să fii om al binelui.. Orice s-ar întâmpla smaragdul își păstrează coloarea. Răul e încarnarea ipocriziei, fanatismului și superstiției. Când Statul nu se ocupă de rezolvarea problemelor serioase, criza se rezolvă prin dărămarea regimului. Principiul de rasă va submina credința creștină, zice undeva Renan. Viligeatura e adesea paradisul celor lipsiți de personalitate. Bisericile din Praga. Vâltava. Cimitirul evreu. Templul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a propus îmbunătățiri „pentru o mai bună păstorire ecleziastică” („pro meliori gubernatione Ecclesiastica”) ce ar fi trebuit să conducă la animarea credinței catolice în zonă. A instituit un „administrator al bisericii” („Procurator Templi”), a interzis folosirea farmecelor și apelarea la superstiții, a sancționat nerespecterea sărbătorilor și a posturilor. A obligat parohul să-i învețe pe copii „învățătura creștină” („doctrina Christiana”) în zilele de duminică, ceea ce echivala cu fondarea unui învățământ ecleziastic primar, o școală de duminică, ce urmărea nu numai asimilarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avut o semnificație pentru conturarea unei anumite personalități culturale ieșene. Mă bucur să pot sublinia unele intersecții culturale, care nu au fost doar simple coincidențe. Dar, chiar de vor fi fost doar atât, să ne lăsăm în seama visului și superstiției, care își au și ele locul lor în necesara cultură care animă pe profesioniștii artelor medicale. CUVINTE DESPRE UN EPISOD DUREROS Studenții mediciniști din Iași care au suferit represalii de diverse forme și grade, din partea regimului dictatorial, pentru motivul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru cel a cărui îmbrăcăminte a purtat-o dânsul întâia oară. Așa a și fost, dar nu superstiția a fost factorul declanșator al simțămintelor mele, ci însăși personalitatea ei înfloritoare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru cel a cărui îmbrăcăminte a purtat-o dânsul întâia oară. Așa a și fost, dar nu superstiția a fost factorul declanșator al simțămintelor mele, ci însăși personalitatea ei înfloritoare. Primii 7 ani din viață i-am petrecut la sânul bunicii mele. Chiar dacă nu era bunica mea adevărată, m-a iubit și m-a ținut numai în puf
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
școala de la Sf. Sava nu ne Învăța nimic, nu ne Îndemna la nimic, această școală care se fudulea cu ai săi permanenți pre mianți Întâi cu cunună În toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi care au trecut cu succes
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sportiv: campion al alergărilor În sac din Cișmigiu, al zmeului și al arșicelor, velocipedist și automobilist. - Ce Înseamnă „a călători“; sau de la carul cu boi și fără „hier“ la roate al bunicului la Renault-ul, Chevroletul și DKW-ul nepotu lui. - Superstițiile unui intelectual și divagațiile lui În jurul automobilului. - Descartes și Montaigne pot fi uneori de folos În depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și Întâl niri cu oamenii, ba chiar și cu Dumnezeul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mătase, halaturi etc. Instalația sanitară primitivisimă. Noapte quasi-ne dormită. Când am intrat în somnul mai adânc - vizita a foarte multe muște. Puțin după aceea - zgomot mare, agitație: e ora cinci și jumătate - oră considerată bună de plecat la plajă (superstiția ultravioletelor). Tot bagajul de înjurături mobilizat în gând. Afară e vânt mare cu nori de praf. Dirijorul îmi face vizită din dormitorul vecin - identic. Furios. „În condițiile astea, refuz să stau aici.“ Ieșim pe culoar - rumoarea femeilor din orchestră: au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din niște metri pătrați prea strâmți, cauzele deceselor aveau prea puțin de-a face cu bolile constatate de doctor. Cauzele deceselor se supuneau mecanismului de reguli ale binelui și răului, ale virtuții și rușinii. La asta se mai adăugau și superstițiile, astfel încât se formase un mărăciniș de „argumente“ care toate îți arătau limpede că fiecare dintre cei ce muriseră își meritase moartea. Reieșea că mortul îl provocase până-ntr-atât pe bunul Dumnezeu, încât, până la urmă, acestatrebuise să acționeze, prăvălindu-l
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ridicolă, pentru simplul motiv că nu-i îngăduit a lăsa o bucată de lemn, oricât ar fi de dichisită, să joace rolul de destin. Mi se părea că întreg satul trăia într-o înfricoșătoare lipsă de complicații, că trăia, prin superstiții și Dumnezeu, nu doar într-o învoială gheboasă cu propria-i insignifianță, ci și într-o lingușitoare complicitate cu pământul - de fapt, într-o arogantă slugărnicie în fața destinului, nu doar primind ca pe ceva inevitabil orice moarte, ci de-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut la rândul meu perioade faste și perioade nefaste. Răul se compensează cu binele, și viceversa. Pe undeva, se stabilește un echilibru mai mult sau mai puțin precar. Am scris odată, într-un material apărut în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]