2,381 matches
-
în ordinea supranaturală a mântuirii, ochii intelectuali ai creștinului nu se pot reține de-a nu îmbrățișa într-o privire unitară și ordinea naturală a lumii. Iar aceasta, la rândul ei, nu poate fi înțeleasă deplin decât în lumina revelației supranaturale în Iisus Hristos. „Ce e lumea în sine, de unde vine și încotro merge nu vom ști niciodată dacă nu vom primi descoperirea dăruită în Iisus Hristos” (Modul teandric). Mântuirea o dobândim exclusiv prin persoana lui Iisus Hristos, prin harul izvorâtor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul de vedere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vreo confuzie în înțelegerea ideii teandrice, idee de temelie a cărții de față, trebuie să adăugăm că, după doctrina ortodoxă, ea are două aspecte deosebite, după cum două aspecte are ideea de revelație divină. Există o revelație naturală și o revelație supranaturală, care implică deopotrivă o colaborare a lui Dumnezeu cu omul. În ce privește însă participarea omului la colaborarea teandrică, trebuie să ne referim la cele două concepte de antropologie creștină: chip și asemănare. Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu creștin; gradul culminant al asemănării e sfântul, care nu poate fi decât creștin. Dacă există o revelație naturală admisă de doctrina ortodoxă, nimic nu ne oprește s-o vedem realizându-se în lume în colaborare cu geniul, precum revelația supranaturală, dată prin Iisus Hristos, se realizează mai departe în colaborare cu sfântul. Din punctul de vedere care ne preocupă, uneia îi atribuim creația culturală, iar celeilalte lucrarea morală, fără să înțelegem o separație categorică între amândouă. Astfel, ideea teandrică, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obștească a popoarelor din vechime că nu omul prin singurele lui puteri a devenit homo faber, artist, poet, înțelept, ci că experiența prin care deține mijloacele de stăpânire asupra naturii i-a fost inspirată și îndrumată de la început de către puterile supranaturale. Fie că s a menținut în credința monoteistă, fie că s-a rătăcit ulterior în stufăria mitologică a politeismului, omul a continuat să creadă că puterile divine sunt inspiratoare și colaboratoare la cultura și civilizația lui. Această idee, care adună
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
felul de a o concepe în mozaismul biblic și în creștinismul evanghelic. Atât în monoteismul primitiv cât și în monoteismul mozaic, activitățile specific omenești, adică activitățile creatoare de cultură și de civilizație, considerate în impulsul lor originar sunt atribuite puterii supranaturale și, considerate în finalitatea sau în funcția lor, sunt destinate să slujească cultului religios. Cultura ne apare astfel ca o multiplicitate de forme, care în mod nedeliberat îmbracă același fond spiritual al religiei. Nu se poate vorbi într-un asemenea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu există decât o singură formă de religie degenerată de monoteismul primar și anume: panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ce privește coexistența istorică dintre religie și cultură, raportul se înfățișează într-un fel de monoteism, și altfel se poate înfățișa în politeism. În monoteism, fie că e vorba de cel primitiv, fie că e vorba de cel revelat în chip supranatural, religia primează fără excepție față de cultură, care rămâne în subordine. În politeism însă, chiar dacă aceasta nu e o regulă generală, se întâmplă ca formele de cultură să ia locul religiei. În ochii păgânilor imaginile zeilor nu reprezintă ceea ce reprezintă pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imaginile zeilor nu reprezintă ceea ce reprezintă pentru noi icoanele sfinților, bunăoară, ci aceste imagini se identifică cu înseși zeitățile pe care le reprezintă. Dar aceste imagini, de obicei statui, sunt plăsmuiri culturale. Venerându-lc ca atare și identificând în ele puteri supranaturale, avem astfel un proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
politeismul popoarelor necivilizate. Negrii, care se înfurie și își sparg bietele păpuși de argilă care sunt idolii lor, sunt siguri că se răzbună crunt pe zeitățile ce nu le-au dat ascultare. Fenomenul de absorbire și de identificare a puterii supranaturale în însuși simbolul ci material e, în fond, același și aici ca și în religia greacă. Și e o dovadă înduioșătoare că omul, regele creației, poate cădea și mai jos decât făpturile naturii, și anume: sub propriile sale făpturi. Forme
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culturii, adică devine o simplă imanență, o putere în captivitatea timpului și a spațiului. Ajunge în cazul acesta o simplă iluzie de religie. Singură concepția creștină pune în lumină justă raportul dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui e în transcendent. Revelația e ca o cascadă de lumină ce se varsă din nemărginire în spațiul terestru, din veșnicie în timpul terestru, nu pentru a încremeni aici în forme limitate de legile cronospațiale, ci pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca așezământ în istorie, care coordonează sub acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești în sensul finalității supranaturale, raportul acesta e considerat în mod foarte evaziv și șovăielnic. El nu are, cum avem noi, îndreptarul acestei simbioze în cultul ortodox consacrat de doctrină și existent în tradiția veacurilor. Individualismul protestant, prin învățătura rătăcită despre sola fide, dezmembrând pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zidul sfintelor lăcașuri, ni-l dă pictura bizantină. Ca nici o altă formă de cultură creștină, pictura bizantină e simbolul plastic, de proporții magnifice, al întregii revelații date lumii prin Iisus Hristos. E simbolul plastic al revelației naturale și al revelației supranaturale. Istoricul de artă Louis Brehier observă foarte just că. ,spre deosebire de pictura occidentală, care are un caracter documentar istoric, pictura bizantină zugrăvește, mai presus de istoric, dogma Bisericii ortodoxe. Ea e într-adevăr o dogmatică la îndemâna tuturor, arzând și luminând din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
propriu-zisă. Este explicația afinităților cu doctrina creștina a clementelor superioare din civilizațiile păgâne prin ideea revelației naturale. Revelația naturală e descoperirea ideii de Creator din contemplarea și studiul naturii sau ai creaturii. Pentru noi, care considerăm această idee la lumina supranaturală a credinței creștine, lucrul pare limpede și ușor. Pentru lumea păgână însă el e atât de dificil încât numai câteva genii s-au putut ridica până la articularea șovăitoare a ideii de Dumnezeu unic. Noi știm că lumea a fost creată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe toate ca efecte ale revelației naturale, am ajunge inevitabil la concluzia că principiul acestei revelații se contrazice în toate aceste incoerențe filosofice. Pentru noi, creștinii, revelația naturală ar rămâne o idee neclară dacă n-am raporta-o la revelația supranaturală, care o luminează. Căci dacă același principiu divin înrâurește asupra lumii în mod firesc și în mod suprafiresc, el nu se poate contrazice în nici unul din aceste planuri de manifestare. Faptul că se manifestă parțial în mod firesc și integral
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Insuflând în multe feluri și în multe chipuri pe om, Dumnezeu, care e adevăr absolut, nu induce pe nimeni în eroare. Astfel justificate prin ideea de revelație naturală, împrumuturile din cultura păgână sau profană sunt supuse criteriului suprem al revelației supranaturale. Ele sunt bune în măsura în care înfățișează afinități cu doctrina creștină sau cel puțin în măsura în care nu contrazic prin nimic această doctrină. Când îndeplinesc asemenea condiții, ele sunt asimilabile în corpul culturii creștine. De pildă, cele patru virtuți cardinale platonice, având afinități cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se găsesc în isihasm până în v. XVIII la un teolog ca Nicodim Haghioritul, colecționarul și editorul Filocaliei. Totuși științele profane nu participă la teologia ortodoxă decât ca auxiliare și sunt folosite pe planul omenesc al teologiei naturale în sprijinul celei supranaturale, pe care nu o afectează cu nimic. Cine citește bunăoară Filocalia, această comoară a spiritualității ortodoxe, cu analiza sufletului omenesc și a specificului creștin din el, extraordinar de adâncă și de subtilă, își dă seama perfect de rolul cu totul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toate științele exacte, sunt, după propriile lor mărturisiri, oameni credincioși(Antonin Eymieu: La part des croyants dans Ies progres de la science au X/X-e siecle, 2 volume. ). E bine să accentuăm că lumina naturală a acestor mărturisiri savante în favoarea revelației supranaturale vine tocmai din tumultul veacului, care a adâncit la exasperare așa zisul conflict între religie și știință. Ce parte are ortodoxia noastră în dezlănțuirea acestui conflict? Absolut nici una. Istoria nu cunoaște prigoană ortodoxă împotriva științei. Convinsă de imuabilitatea adevărului revelat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dezlănțuirea acestui conflict? Absolut nici una. Istoria nu cunoaște prigoană ortodoxă împotriva științei. Convinsă de imuabilitatea adevărului revelat, ortodoxia știe că cercetarea științifică în continuă schimbare și rectificare de sine însăși, va ajunge la descoperiri naturale, ce nu pot contrazice revelația supranaturală, de vreme ce același spirit dumnezeiesc lucrează în lume. Cu toată pornirea francmasonică a profesorului american Draper, pe care l-am citat, el e nevoit să scrie despre ortodoxie următoarele cuvinte: „Aceasta din urmă mai ales nu s-a socotit niciodată adversară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al secularizării ei. Imaginea acestei decadențe o răsfrânge în chip vizibil pictura. În pictură apare plastic concepția dominantă a epocii. Oricâtă deosebire ar fi între pictura bizantină și cea occidentală corespunzătoare și una și cealaltă se colorează de lumina revelației supranaturale. Obiectul acestei picturi e omul, îngerul, și creatura toată văzută în cerul spiritual. Umanitatea biblică și hagiografică, prinsă în vastele configurații ale compoziției, urcă de pe pământ spre cer, absorbită în marea taină a lumii de dincolo de lume. Pictura bisericească e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acțiune de înjosire nu trebuie confundată cu ideea de umilință creștină. Umilința creștină e o înjosire în fața lui Dumnezeu pentru a face posibilă înălțarea la noblețea spirituală. Umilința creștină e lepădarea de tine însuți pentru a te reintegra în ordinea supranaturală a harului dumnezeiesc. Ea e condiția ridicării din mizeria terestră. Căci în concepția creștină omul e investit cu atâta demnitate încât depășește însăși demnitatea îngerească. Fecioara Măria e mai presus de heruvimi și de serafimi. îngerii slujesc omului, dar omul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
esențial și veșnic al lumii, spre lumina nevăzută a divinității. Ca și auzul lui Beethoven, sau ca vederea lui Milton, simțurile fizice trebuie să moară pentru lume, căci numai cu această condiție simțurile spirituale se pot încorda în contemplația frumuseții supranaturale. în lumina exemplelor date, care concordă cu teoria despre cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
metafizică, devine pentru noi frumosul în Dumnezeu și astfel el este izvorul transcendent al tuturor frumuseților din ordinea văzută, fie frumusețile naturale, fie frumusețile artistice, fie frumusețile morale. Știința teoretică a acestor frumuseți se raportează la izvorul lor absolut și supranatural ca la fundamentul lor neschimbat și etern și ca la criteriul cel mai sigur, în lumina căruia putem distinge și valorifica toate categoriile frumosului creat. Tocmai de aceea e necesar să ne oprim mai întâi asupra doctrinei creștine despre frumusețea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
raportul Sfintei Treimi față de lume. Concepută transcendent, Sophia e necreată; concepută imanent, Sophia e creată. E același lucru ca lumina necreată și lumina creată. Cărțile sfinte, pe care le-am pomenit, întradevăr așa ne-o înfățișează. Sophia e mai întâi supranaturală sau necreată. „Din veci am fost întemeiată, la început, înainte de facerea lumii”glăsuiește ea în Proverbe, VIII, 23. „Mai înainte de veac, dintru început m-a zidit și până în veac nu voi avea sfârșit”, repetă ea în Sirah, XXIV, 9. Sophia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
față (înțelepciunea lui Solomon, IX, 9). „Când el a întemeiat cerurile, eu eram acolo” spune în Proverbe, VIII, 27. Și cum lumea a fost creată de Dumnezeu prin Cuvântul său, putem să raportăm Sophia la Logos îndeosebi, care e rațiunea supranaturală a lumii. Într-adevăr la Sirah (II, 5) stă scris: „Izvorul înțelepciunii e Cuvântul lui Dumnezeu”. Participând la creație, Sophia se revarsă în universul întreg, îi imprimă formele mărețe, îl cârmuiește precum cârmuiește istoria și pe om. Solomon o numește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]