28,530 matches
-
cârlionțat și blond, în care se măsoară viitorul cu pahare de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel, nu ea mă apără, dar de ce am senzația că sunt paralizată în întregime la apariția ei, încât și ideea de Mamă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blond, în care se măsoară viitorul cu pahare de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel, nu ea mă apără, dar de ce am senzația că sunt paralizată în întregime la apariția ei, încât și ideea de Mamă îmi inoculează frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
negre ale urletelor, cu o gravitație uriașă, care atrăgeau distrugând toate urletele vii, concurente, o galaxie de o forță uriașă a urletelor materiale închise în atomi și molecule. Ermetizate magnetic în urlete, undă-tractoare chiar a strigătului începutului, pentru că avea puterea supremă de a vehicula, prin urlete, BIG-ul și, prin strigăte, BANG-ul, lumina gândului-spațiu al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri, azi desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă a întâlnirii cu tine. Așa cum Penelopa deșira țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea pe sfert, apoi pe jumătate, urma să devină mâneci, guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mare decât paharele smulse de soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite frățește cu oamenii străzii, care aveau o bogată colecție de pantofi desperecheați, dislocați în clipa fericirii supreme când îl apucau în timpul gâlgâielilor, pe Dumnezeu de un picior. Dezbaterile divine au dus în cele din urmă la achitarea Fotografului și bețivii din Brăila, fiind majoritatea duși la dezalcoolizare cu forța, s-au hotărât, ca urmare a lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și îi lăsam repetenți în fiecare an și chiar dacă aveau să moară repetenți, scopul suprem era matematica. Matematică am zis? Matematică să fie! Timpul, spre deosebire de alte locuri, aici, în Zagna, nu trecea. Singur Satelitu știa motivul și nu voia să ni-l spună. Eram repetenți în clasa a V-a de vreo opt ani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie. Zero! urlă el din cadrul ușii și îi împinse unul câte unul către scaunul supliciului suprem. Au urmat repetenții din Brăila, pe care-i apuca de urechi, fără mila ce nu o avusese nici față de tatăl meu și nici față de strămoșii mei de parte bărbătească de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Ultimul în atelierul meu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
camera zeiței spre chilia în care Închipuirea era plecată de acasă. Any Palade era a doua zi privită de profesori și elevi cu alți ochi. Își păstrase haina poeziei, devenind ea însăși Poezie. La lecții, hipnotiza pe profesori, eu, golul suprem, o priveam fascinat și bâlbâielile mele atrăgeau notele cele mai mici în catalog. Dar eu pluteam peste bănci către lumea de afară, care nu se mira că vedea doi tineri, un el urmat de o ea, frumoși și strălucitori, sfidând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la Timișoara, tot ce ai de făcut este să-ți tragi un glonț în cap, credeai că avea chef de glume, prostuțule, dar trebuia să ți dai seama că vorbește serios, revoluția asta are nevoie de un exemplu de sacrificiu suprem, ți a sugerat, ceva care să pună mulțimea pe jar, să o facă să iasă din casă, să solidarizeze pe străzi, în afara eroului care moare pe străzi asasinat de autorități, la un moment dat o să avem nevoie și de un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să rămîi aici sau să fugi peste graniță, cum decizi, ți-a spus-o pe un ton oficial cum n-o făcea de obicei, dar tu nici vorbă, te-ai săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de salutat materialul semnat de domnul Giovanni Ravasio, consilier al primului-ministru al României, Deficitul contului curent al României - redefinirea regulilor jocului, în ediția din 22 aprilie. Este, cred, pentru prima dat... în ultimii ani când cineva foarte aproape de decizia executiv... suprem... trateaz... cu atenție și cu rigoare o chestiune important... a politicii economice în România în mod public. Cu temei, articolul arăt... c... ceea ce conteaz..., în ultim... instant..., în judecarea dimensiunii deficitului de cont curent (care a crescut la 5,8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
mai alegea, tuturor aducându-le la cunoștință, În mod invariabil, cu aceeași frază care i se părea destul de elaborată și reprezentativă pentru un șef de post Înaintat și la gradul de tătic: Nu vinul mi-a dat această stare de supremă fericire ci Bunul Dumnezeu și iubita mea Viorița, dăruindu mi un Îngeraș de copil și e ...băiat! Noaptea a mai și dormit, dar numai În reprize mai mici de cinci minute și În cele mai neașteptate poziții. A dormit pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cuminte și m-asculți ai să-mi semeni mie, dacă nu ai să ajungi ca Ciulinel! Vrei să-mi semeni mie? Va, care-l admira În tot ceea ce făcea ( chiar era foarte meșter pentru anii săi!) și avea ca ideal suprem dorința de a ajunge ca tânărul său unchi, răspundea ca la comandă: Cum să nu, mai Încape vorbă! Cu ochii cât cepele, cu atenția mărită și cu privirea lipită de mâinile meștere, copilul curios urmărea cu sufletul la gură cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și acest m od de a scrie accesibil unui cerc restrâns de snobi: „Pe aceste concepte se creează tematica disonantă, oximoronică baudelairiană care suprasolicită demofilicul pe cale intelectuală pentru a accede la idealitate. Moartea ca principiu ultim este idealitatea totală, evaziunea supremă. Toată filozofia morții baudelairiene, dacă am putea-o numi astfel, este intercondiționată de o suită de lexeme oximoronice care invadează volumul până la obsesie.“ ți se face groază citind atâtea considerații despre moarte, dar și mai groază ți se face, mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
textelor ei, făcute la cenaclul de la Palatul Culturii din Pitești pe care îl frecventează, sunt „provocări foarte răutăcioase“. „Nu nominalizez pe nimeni - adaugă Ioana I. Negreanu - în privința provocărilor, nici nu-i judec, fiindcă din experiența vieții am constatat că există suprema instanță judecătorească a Cerului, Dumnezeu Tatăl, Fiul Lui și maica Preacurată a Domnului Iisus Hristos cu toți sfinții și îngerii.“ Nu se știe însă dacă această instanță supremă are și competența necesară pentru a emite judecăți de valoare asupra unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici nu-i judec, fiindcă din experiența vieții am constatat că există suprema instanță judecătorească a Cerului, Dumnezeu Tatăl, Fiul Lui și maica Preacurată a Domnului Iisus Hristos cu toți sfinții și îngerii.“ Nu se știe însă dacă această instanță supremă are și competența necesară pentru a emite judecăți de valoare asupra unor versuri. Din Sfânta Treime nu face parte (deocamdată) și un critic literar. A culege flori cu excavatorul Specialistă în semiotică, știință care se ocupă printre altele de explicarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească la anotimpul culesului într-un buchet de nuri greu de descris.“ Grea problemă! Cu atât mai grea, cu cât autorul nu cade în vulgaritatea filmelor porno optând pentru o partidă de sex în grup. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este cu atât mai mare cu cât Horia V. Pătrașcu adoptă concepția despre viață (și dragoste) a militarilor în termen: „Femeia tânără așteaptă masculul cel mai puternic: la asta se reduce totul.“ „Lumea a rămas aceeași de la începuturi: erecția este suprema dovadă a iubirii nu cantitatea de versuri pe care i-o dedici [femeii]. Poezioarele sunt inutile dacă nu ți se ridică atunci când trebuie.“ Urmează paragraful care va stârni, fără îndoială, furia pedepsitoare a feministelor: „Duceți o femeie la muzeu: veți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Demnitatea cu care și-a trăit viața nu-i oferă autorului, din nefericire, imunitate în ipostaza de poet. Poemele sale, demodate și naive, îl fac să zâmbească ironic chiar și pe cititorul cel mai reverențios: „Curajul în luptă și sacrificiul suprem / Au fost trăsături sublime ale acestui popor, / De ce astăzi frica și capul plecat, / Nimic nu explică misterul schimbat. // Cumva în fruntea țării au ajuns / Doar lașii și proștii, nătângii și hoții? Priviți cum se bâlbâie, lipsiți de idei, / Gângavi la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
naționale din timpul lui Caragiale. Cine a scris următoarele versuri, Samson Bodnărescu sau Veronica Micle? „Cu cât sunt mai departe, fiindu-mi dor de tine, / Iubirea mi se-mparte în lacrimi și suspine: / Implor în noapte stele și doruri - jur! - supreme, / Ca-n visurile mele aproape să te cheme...“ Le-a scris Gheorghiță țarălungă, un autor din vremea noastră, care n-a asimilat nimic din poezia românească scrisă în secolul XX. Până și cuvântul „amor“, căzut de aproape o sută de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină ancestrală.“ Autorul crede că autorități cosmice supreme s au interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere că nu s-au interesat și că dacă se vor interesa vreodată nu-l vor pedepsi. În schimb, se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un ritual doar de el știut. Întîi își umple gura, apoi îl plimbă de ici-colo, avînd două boalfe umflate ca la hîrciog și, într-un final, se deschide intrarea spre stomac și intestine. Invariabil, pronunța un "haaa", o manifestare a supremei plăceri. Mă mai duc o dată, amenință Niculiță. Doamne ferește! Te îmbolnăvești, omule! Lasă, că n-au intrat zilele în sac. De fapt, doamna Mardare avea alte gînduri și... ar fi băut și ea un rachiu. Niculiță descarcă căruciorul pe îndelete, taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minții. Bădăranul cultivat atacă de obicei oameni importanți, cunoscuți publicului și chiar cu un mare prestigiu. În logica lor, o polemică între doi oameni îi situează pe aceeași treaptă valorică. Anonimii bădărani atacă academicieni, miniștri, președinți de state, notorietăți. Speranța supremă a bădăranului cultivat este ca cel atacat să răspundă, să-i combată mojiciile. Un eventual drept la replică îl situează pe bădăran pe o treaptă nesperată. Fără nici un efort, mojicia îl propulsează mai rapid decît ani mulți de efort intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]