3,733 matches
-
mai mult, Însă În cele din urmă idila rămasese ca la Început. Zâmbi cu Îngăduință la amintirea unei tragic-comedie. După mai multe promițătoare schimburi de cuvinte, unei frumoase picolițe reușise să-i de-a și să vină la Întâlnire. Oarecum surprins, picolița În ciuda tinereții, să fi avut În jur de doăzeci de ani, fuma,aprinzând țigară de la țigară și, sorbind paharele cu o așa dezinvoltură Încât, reușind să se turmenteze, Îi făcuse o regretabilă confidență. Trăi-se În concubinaj cu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
beau...!” În schimb Șeful Șantierului se minuna de calitatea vinului golind pahar după pahar până ce ajunse la a patra sticlă. Onorabila gazdă, nu credea ce vede. Tony Pavone refuza cu Încăpățânare să bea, la toate insistențele fiecărui sticlă destupată. Plăcut surprinsă, Tatiana mai făcu o tentativă. „Te rog domnule inginer, servește și mata un pahar cu vin...!” „Mulțumesc doamnă, am hotărât să nu mai beau...!” „Nici de dragul meu...??” „Îmi pare rău. Nici pentru tot aurul din lume...!!” Golind și ultimul pahar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Gică Popescu dădu la iveală o banknotă de o sută lei pe care i-o oferi ospătarului făcând precizarea. „Adăn-e repede o sticlă cu vin dar pas alergător, după cum a-i observat, de azi dimineață ne grăbim...” Tony Pavone rămase surprins. Acest gest Îl indispuse, determinându-l să privească cu alți ochi omul căruia Îi făcuse nenumărate favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu plătise niciodată măcar un pahar cu apă minerală. Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi faci un mic serviciu. Vrei...?” „Desigur, cu multă plăcere...” „Gurile rele bârfesc și eu te Întreb: ai unele relații de amiciție cu maiorul Huzum...? Mingoti triumfa. Totuși Își ascunse cu dibăcie bucuria, peștele se apropia de momeală. Se prefăcu surprins. „Deci, lucrurile se precipită. Vezi dacă nu mai ascultat...!” - bolborosi el, oferind impresia unei profunde meditații, ca după câteva secunde să precizeze. „Prietenul la nevoie se cunoaște. Hai, vino cu mine...!” Mingoti Îl conduse cu o amabilitate exagerată la mașina
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având Încredere În dreapta judecată care oricum, nu-l putea condamna fără probe de vinovăție...! Așa cum era de așteptat, termenul de judecare În fond a dosarului a fost fixat exact peste o săptămână și, nu mică fiindu-i mirarea atunci când constată surprins, apărarea lui era compusă din trei avocați, unul dintre aceștia fiind decanul Baroului de avocați domnul Pora ce apăra interesele româniei la Tribunalul Internațional dela Haga...! Procesul Începu normal iar avocații pe rând se străduiau să demonstreze nevinovăția inculpatului Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de farfurii, Îi Înălțau În Înaltul cerului dând a Înțelege ce putea fi Înțeles. După moartea lor acești dictatori paranoici vor fi Zeificați...!! Prins În vârtejul producției, Tony Pavone reuși să uite cu desăvârșire a doua percheziție domiciliară, de loc surprins când Șeful Șantierului Îl dojeni. „Mai ți-i minte domnule inginer, câtă vreme a trecut de când noi nu am mai băut un șpriț, să ne răcorim sufletele...?” „Drept ai vorbit, Șefule...! Personal ai fost martor prin câte necazuri am trecut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domnule. După aceasta, pe când Sammler ar fi trebuit să ocolească autobuzul, mergea cu el mai des ca niciodată. Hoțul avea ruta sa și se Îmbrăca anume pentru călătorie, pentru muncă. Mereu Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină asta În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
te văd cum suferi. Ciudate lucruri ce se Întâmplau În camera lui Sammler, cu hârtiile ei, cu cărțile, umidorul, chiuveta, firul electric, recipientul de laborator Pyrex, documentele. — O să spun o rugăciune pentru tine, Walter. Bruch se opri din plâns, clar surprins. — Cum adică, unchiule Sammler? Te rogi? Muzica baritonală Îi dispăru din voce și din nou era gâjâit și vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din burtă. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mai e ceva Însă. Sunt bani acasă, În New Rochelle. În casă. Poftim? Din curiozitate, nesiguranță, vocea lui Sammler se ridică. — Bani ascunși. O sumă mare. Nedeclarată vreodată. — Asta nu se poate, nu? — O, ba da, se poate, unchiule. Arăți surprins. De-ar fi Înăuntrul unei persoane la fel de simplu ca un pepene roșu - carne roșie, semințe negre. Când și când, ca o favoare față de persoane suspuse, Papa mai făcea operații. Dilatări și chiuretaje. Numai când era o criză grozavă, când vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că ea era acea „foxy lady“ în discuție, că desenul se voia un fel de portret și că era desenat de băiatul cu părul blond de la orele de HC din săptămâna anterioară. Nu s-a impacientat. Dimpotrivă, a fost plăcut surprinsă și chiar flatată. În atmosfera de brutalitate de la St George, gestul a tușat-o ca fiind unul excentric de inocent. Nu l-a căutat pe Connolly ca să-i mulțumească pentru desen. A presupus că, din moment ce nu-l semnase, l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
parte și și-a încrușișat brațele. Am avut o discuție cu domnul Mawson în legătură cu orarul tău, a zis ea. Se pare că nu e așa de ușor de modificat cum am crezut eu. Connolly a dat din cap, nu foarte surprins. — Dar n-am renunțat, a adăugat ea repede. Sunt hotărâtă să încerc în continuare, între timp cel mai important pentru tine e să continui să desenezi. A urmat un moment de tăcere. Apoi Connolly a mărturisit cu șovăială că desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e păcatul însuși. E ceva de acolo, de sus, unde există și haine de blană și vânători de vulpi și toate celelalate zece lucuri pe care ei Le Dezapbrobă Categoric. Sheba s-a întors spre mine, cu o figură ușor surprinsă. — Da, a zis. Fiica mea e la un internat, de fapt. A fost un timp la Maitland Park Comp, dar nu i-a plăcut prea mult. — Înțeleg, am zis. Și fiul tău? Are și el deja ceva împotriva fraierilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de provocări din viața ei, Sheba ar fi primit sprijinul emoțional al unui adult înțelegător, cred că ar fi fost considerabil mai puțin tentată să cedeze farmecului înșelător al oricărui Connolly. Când mă uit înapoi la acea perioadă sunt însă surprinsă nu de inadecvarea neliniștilor mele cu privire la Sheba, ci tocmai de cât de bine îi intuisem vulnerabilitatea. Toată angoasa pe care o simțeam față de ea și Hodge - frustrarea mea de a fi fost lăsată pe dinafara vieții ei - se dovedește acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rămas impresionată de analiza lui și l-a felicitat pe Connolly că e așa un observator acut al limbajului corpului. După ce a plecat, ea s-a pomenit râzând tare. Profesoara de Nevoi speciale a lui Connolly ar fi fost foarte surprinsă, se gândea ea, să-l vadă pe elevul cu probleme de învățare sporovăind așa de însuflețit despre Degas! Cu timpul, vizitele lui Connolly au devenit o obișnuință. I s-a dat curaj să-și expună și mai mult ideile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu un zâmbet larg pe fața ei îngustă. La ușă, s-a aplecat spre mine și mi-a pus o mână pe umăr: — Îți mulțumesc atât de mult că m-ai salvat, Barbara, a șoptit ea. Am fost atât de surprinsă încât n-am zis nimic. De fapt, de-abia când am ajuns pe coridor și am închis ușa după mine, mi-am dat seama că ar fi fost potrivit să răspund într-un fel. Patru Am întârziat la Pabblem, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de puternică îi era dezamăgirea. Apoi, fără nici un avertisment, Connolly i-a ieșit în față. Părea mai tânăr și mai mic decât de obicei în acea seară, zice ea. Și ca de obicei, era prea subțire îmbrăcat. S-a arătat surprins că a văzut-o venind. Era sigur, zicea el, că va lua plasă. Sheba i-a explicat serios că venise doar pentru că era îngrijorată de tonul din biletul lui. Nu era nici o speranță ca între ei să se întâmple ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nici un semn. M-am temut că ar putea să sune când eram plecată cu vreo treabă și am investit în primul meu robot telefonic - o mașinărie de culoare crem cu o voce electrinică care făcea anunțuri pe tonul acela ușor surprins, antebelic al lui Joyce Grenfell. Această achiziție a introdus un nou și binevenit grad de suspans întoarcerilor mele acasă. De făecare dată când intram în apartament, mă repezeam să văd dacă pâlpâia luminița roșie. Dar așteptarea mea n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de ultim moment. — Da, a zis Sheba leneș. Voia să știe ce-i face grădina. Ai udat-o, Barbara? — Nu-ți face griji pentru nenorocita de grădină, am zis. Ce-o să ne facem noi? Sheba s-a uitat la mine, surprinsă. Apoi a ridicat din umeri. Crezi că există vreo șansă să ne mai lase să stăm un pic? am întrebat. — O, nu, a zis Sheba. Nu cred. Mi-a spus să las cheile pe masa din bucătărie când plec. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ar trebui să știu? am întrebat-o. A dat din cap. — Ești sigură? Tăcea. Am îndesat ziarele în coșul de gunoi și am urcat la ea în cameră. Probabil că avea idee despre ce se întâmpla, pentru că n-a părut surprinsă când m-am întors cu geanta ei. M-a privit cu atenție cum am pescuit fotografiile de pe fundul ei. Când am adus foarfeca din bucătărie a început să plângă puțin, dar chiar și atunci o făcea mai mult din resemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ale tale, credeam c-o să fii mai precaută. Hai să nu stricăm ceea ce avem. Trebuie să ne gândim și la Danny. Avem prea multe de pierdut. Femeia a clătinat din cap, cu un zâmbet tâmp lipit pe buze. Era prea surprinsă ca să riposteze, iar acum se întreba dacă nu cumva înainte nu fusese iubită cu prea multă pasiune. Se părea că, într-adevăr, ea avea multe de pierdut. În primul rând, era în pericol să-și piardă optimismul, apoi mândria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să aștepte o dovadă din care să-și dea seama că sentimentele Jinei aveau aceeași intensitate. Și-a așteptat și-a tot așteptat în vreme ce și-au așezat cuibul împreună, dar, uneori, lui Mike i se părea că Jina era chiar surprinsă când îl vedea dimineața, de parcă s-ar fi așteptat să vadă o cu totul altă persoană. Jina spunea exact ceea ce trebuia, dar Mike era agent FBI; știa că în cuvinte nu poți să ai întotdeauna încredere. Mult mai relevant era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Vâsliți înapoi. Toată lumea și-a pus vâslele în apă și-a început să lupte împotriva curentului. Barca și-a încetinit viteza, iar Drew s-a folosit de vâsla lui ca să ocolească un pietroi. Jina s-a întors către Alice. Sunt surprinsă c-ai venit. Alice și-a plecat capul. Mai surprinzător e că tu ai venit. După o oră de plutit pe ape liniștite și nici un semn de turbulențe, Jina i-a lăsat pe Danny și pe Charlie să ia câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
degetului, pe o linie imaginară dintre copaci, dar Mary era convinsă că Danny exagera. Nu se putea ca puștiul să fi ajuns așa de departe. Și Charlie mi-a zis c-a căzut, a spus Jina. Danny a ridicat ochii surprins. Da ? Jina a oftat. Ce-ați făcut amândoi ? Charlie mi-a povestit c-a izbucnit un incendiu, dar noi n-am văzut nimic. Danny a ridicat din umeri. Eu așa am crezut. Da’ nu știu. Într-adevăr, în aer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cărare de munte, în beznă, îți trebuie mai mult timp. A ajuns pe un pisc fals și-a văzut coborârea în canion, începutul unei cărări înguste și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a sperat ea - i-a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul arăta ca un tablou de Pollock - spuzit de stele. După o jumătate de oră de urcat pe o pantă abruptă, cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la celălalt, exclamă, surprinsă: — Ce Întuneric e! Se ridică brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe același ton, de dincolo de draperie: — Nu numai trotuarele, ci și străzile sînt Înțesate... Se precipită cu toții de parcă le-ar fi teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]