4,810 matches
-
-o stârnit hai la sorți, Putrezi-i-ar carnea-n gros Și picioarele-n butuci. 203 Frunză verde siminoc, Tot orașu-i cu noroc Numai Plevna stă în foc; Osman Pașa la mijloc Și strigă în gura mare: - Săriți Turci, săriți Tătari, Că ne-o pus Rușii la cale. Șed armați și îmbrăcați Cu mușamale, Cu armele la spinare. 204 Frunză verde trei castane, De la Plevna mai la vale Se plimbă Husman călare C-o basma de portocale. {EminescuOpVI 227} K. HAIDUCEȘTI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nemaipomenit de grea: foame, frig, umezeală, mucegai, duhoare, păduchi, înjosiri, bătăi și chiar omoruri... când nu le convenea ceva, împușcau omul pe loc, fără judecată” (pag.115) . Nici un pic de legalitate. Care legi? Parcă ocupația are legi? Au năvălit ca tătarii, ca hoții, ne-au luat tot, până și dreptul de a vorbi în limba maternă. Decât o așa viață, mai bine moartea, ca ceilalți băieți ai noștri pe care i-au împușcat la Chișinău (pag. 122, 123). Unii oameni au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poate da în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a măritat cu un subofițer rus. În momentele mele de reverie, îmi place să îmi imaginez că ea fost fiica șamanului tribului. Poate asta e cauza superstiției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
este chiar deasupra peșterii lui favorite. Locul a fost ales pentru că prezintă un amfiteatru natural suficient de mare pentru a primi mii de demoni și pentru că În măruntaiele muntelui zac oseminte celto-romano-gotico-greco-avaro-bulgaro-ungaro-serbo-croato-turco-germano-austriece și rusești, ca și osemintele unor războinici suedezi, tătari, francezi, elvețieni, mameluci, sirieni și persani. Cu alte cuvinte, rămășițelor tuturor popoarelor din istoria scrisă care au ocupat vreodată locul. MÎndria lui de a fi ajuns cu atîta promptitudine se stinge de Îndată: mai multe sute de diavoli și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și îl înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl ei era izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
conduri. Ce vă-ntreb nu e o glumă: Care... creangă-i... boț de humă? A mâncat și caș și urdă, Pe la stânile din munți. După ce-a jucat la nunți Și-a bătut războaie mari Când cu turci, când cu tătari, El și-a cumpărat o durdă Și-o capaucă mai zveltă Și a coborât în Deltă. Ce vă spun, să țineți minte: Șade în strâmtoarea gurii Ca o pasăre în cușcă; Când e slobodă, ori mușcă, Ori te mângâie-n
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
zicea de Tomnea că e savant la săpăturile lui, dar nu prea are nici el noroc, că descoperă ce nu vrea partidul, adică atunci era cu dacii, cu Decebal și Buribista, da el dădea de alte chestii, cu rușii, cu tătarii, și-l punea să le-ngroape, așa zicea Păstrămaț, nu mă băgam, nu mă pricepeam, n-a durat că Tomnea a fugit, luase cu el ceva se spunea de mare valoare, că lumea de nu știe ce și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vedere că Grigore Caraza acreditează teoria metempsihozei. Iată ce scrie, În această privință, la pagina 339: „Trăiesc mereu cu gândul c-am existat În mai multe vieți la rând... Mă văd adesea călărind În apropierea lui Ștefan, la Lipnic, alungând tătarii, la Podul Înalt și, În sfârșit, mă văd la Războieni, Împotriva turcilor, Încerând să-l opresc pe domnitorul nostru, care era călare de unul singur Înspre dușman, voind să moară.” Ne place atât de mult această carte de amintiri (care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
merg mână în mână, și amândouă descoperă cu mijloacele lor, credința și rațiunea, puterea lui Dumnezeu. De când a murit Relișor, am meditat adânc, mi-am scrutat sufletul și am zis: nația noastră s-a apărat cu credința de turci, de tătari și de toți dușmanii. Românul e creștin ortodox. Eu sunt român, deci mă rog lui Dumnezeu. Și apoi știi ceva? Există forțe misterioase, domnule, pe care nu le poate pătrunde nici cel mai mare savant! Parcă ce suntem noi față de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
său. Când începeau profesorii să strige catalogul, primul era Kemi și se amuza de situație: - Ești turc? Îl întrebau unii profesori curioși de numele alambicat Keamuran, totuși crezând că pot prevedea răspunsul care spre surprinderea lor venea invariabil. - Nu sunt tătar ! îi contrazicea colegul lui cu demnitate. Încă din primele ore s-a văzut ce le poate pielea, însă cele mai grele materii pentru el rămâneau rusa și franceza, restul fiind mai plăcute sau mai plictisitoare, dar fără să-i ridice
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
politică a grupurilor etnice" Revoluția a pus într-un context nou relațiile interetnice. Din punct de vedere politic, etniile minoritare din România pot fi clasificate în trei categorii. Etniile mici - germani, evrei, ucraineni, sârbi, bulgari, slovaci, cehi, italieni, armeni, turci, tătari - nu au fost supuse nici în regimul comunist unui tratament discriminatoriu. A existat chiar o politică de suport cultural, deși, în comparație cu standardele europene, poate nu suficient de accentuată. După Revoluție, ele au primit suport financiar pentru dezvoltarea unor activități culturale
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
noilor state se străduiesc să revină la locurile de origine. Ele întâmpină dificultăți fie din partea noilor state (Mesketinii turci, care vor să revină în Georgia și sunt tratați ca străini în zona Krasnodar din Federația Rusă), fie din partea populației locale (Tătarii din Crimeea, care doresc să revină și să-și reia proprietățile deținute în această zonă). În alte cazuri, noile state ezită să recunoască drept minorități populații care făceau parte anterior din majorități sau din popoarele cele mai numeroase din fostele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în Spania, evreii, populația de origine berberă din orașele autonome Ceuta și Melilla; în Marea Britanie locuitorii din Cornwall). Comitetul s-a exprimat cu claritate pentru aplicarea Convenției față de popoarele indigene, indiferent dacă sunt numite minorități sau nu acceptă o asemenea denumire (sami, tătarii din Crimeea, popoarele din Nord în Federația Rusă, popoarele din Faeroe și Groenlanda). Comitetul nu s-a referit la numeroasele comunități de imigranți, stabilite în multe țări europene, din care unii au deja cetățenia acestor țări24. 3. În cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ca misiune fundamentală apărarea independenței și integrității teritoriale a țării"2. Dar România Mare după război avea mari și serioase dificultăți generate de compoziția eterogenă a populației sale, care cuprindea numeroase minorități: țigani, unguri, germani, ucraineni, ruși, bulgari, turci, sârbi, tătari și evrei. Democrația nu a continuat mult timp, și anii '30 au marcat creșterea fascismului de inspirație italiană, legat de persoana lui Corneliu Codreanu și Garda de fier. Regele Carol II s-a servit de Codreanu pentru a înlătura partidele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nici un fel numelui ei mitologic, fiind, ca și Suflețel, de o fizionomie producând în primă recepție un șoc de râs. Ochii puțin mongolici, nasul mic și ușor cârn, părul adunat în vârful capului, obrajii însă roșii, plini, îi dădeau înfățișarea tătarilor, așa cum îi reprezenta secolul al XVII-lea occidental. Avea un mic zâmbet permanent pe gură, fiind de altfel excesiv de politicoasă și prevenitoare, cu o afectare de distincție cam didactică. Afecțiunea dintre cei doi soți era mișcătoare și Suflețel se uita
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mi-a spus că a observat asemănarea și mai bine cu prilejul tunderii în cap a lui Tudorel, nu știu în ce împrejurare. Îi era frică să nu-ți vină cumva ideea să-ți lași părul lung. Așa, ca un tătar, aveai după ea tot hazul. O seară întreagă am vorbit astfel numai de tine și de Tudorel. Mi se pare că amândoi vorbeau des de tine. Pot să-ți mai spun că seara obosea dacă ședeam prea mult jos și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine eroismul lui Ștefan decit în acest necrolog eminent: "Ca fulgerul de la răsărit la apus a străluminat: marturi sânt leșii, cari cu sângele lor au roșit pământul nostru; marturi ungurii, cari-și văzură satele și cetățile potopite de foc; marturi tătarii, cari cu iuțimea fugei n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, cari nici în fugă nu-și putură afla mântuirea... marturi sânt toate neamurile de pe-mprejur, care au cercat ascuțitul sabiei lui!... Unde se face mai drept și mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Această sfântă și dumezeiască carte, ce se numește Apostol, este cumpărată de dumnealui Manolache Costachi vel logofăt și este dată bisericii dumisale din sat din Umbrărești unde se pomenește Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Și a fost această carte roabă la tătari, împreună cu alte cărți, și s-a găsit la anul de la Adam 7277 (1769) maiu 21. Și, spre știință, a scris aceasta cucernicu între preoți, slujitoriu acestei sfinte biserici, popa Ioan”. Informația că biserica fusese înzestrată cu mai multe cărți, probabil
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
7277 (1769) maiu 21. Și, spre știință, a scris aceasta cucernicu între preoți, slujitoriu acestei sfinte biserici, popa Ioan”. Informația că biserica fusese înzestrată cu mai multe cărți, probabil ferecate în metal prețios, din moment ce au fost luate ca pradă de către tătarii jefuitori și necredincioși, ne poate sugera o mai mare vechime a bisericii decât cea contemporană viețuirii logofătului Manolache Costache, la fel ca și casele de lângă biserică, știut fiind că numai boierii cu stare economică deosebită își permiteau să facă mari
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fiind că numai boierii cu stare economică deosebită își permiteau să facă mari cheltuieli, precum biserică din cărămidă, cărți scumpe, veșminte și alte odoare dăruite locașului de cult, un astfel de boier fiind Gavriliță Costache. Biserica a fost prădată de tătari înainte de anul 1769, dată când este găsită și răscumpărată cartea cu însemnarea reprodusă, poate cu ocazia ultimei năvăliri a tătarilor în Moldova, aceea din 1758, ori chiar mai dinainte, ca replică la vreuna din incursiunile organizate de frații Costăchești, cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
veșminte și alte odoare dăruite locașului de cult, un astfel de boier fiind Gavriliță Costache. Biserica a fost prădată de tătari înainte de anul 1769, dată când este găsită și răscumpărată cartea cu însemnarea reprodusă, poate cu ocazia ultimei năvăliri a tătarilor în Moldova, aceea din 1758, ori chiar mai dinainte, ca replică la vreuna din incursiunile organizate de frații Costăchești, cu oamenii lor, în Bugeac, după cum aflăm din cronicile Moldovei, mai ales de la Neculce, sau cum ne informează lirica populară din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
printre cei care acționează acum fiind „Enachi Costandache vornic, Iordache Costache vistieriu, Ilie Costache spatar, Sandul Sturdza paharnic, Arghiri di la Tecuci stolnic [...] și alții păr’ la 18 boieri”. Ei erau menționați în document ca fiind fugiți peste Nistru la tătari. În același timp, „boierii au găsit cu cale ca să trimită pe un Constantin, logofăt vistiernicului Venin ... să meargă singur la Țarigrad și, când mergi împăratul la geamii, să-i dea” arzul direct în mână sultanului, ceea ce și face. Numai că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acei care au slujit la biserica Costăchească și Conăchească de la Siliștea. -Preotul Costea apare într-un document din 1687 (ASB, Docum. ist. CLVI/90); -În 1769 face însemnarea pe Apostolul de la biserica din Umbrărești, „carte ce au fost roabă la tătari împreună cu alte cărți”, „popa Ioan, slujitoriu acestei sfinte biserici”, Siliștea, desigur; -Catagrafia din 1774 înscrie pe „popa Sandul și pe popa Ion Pleșcan”; în 1809, pe preotul Vasilachi Sandul (fiul celui din 1774) și pe Mihai Rusul, iar catagrafiile din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de trecere la feudalism, așezările omenești ocupau poziții prielnice ocupației băștinașe în această zonă. În etapa feudalismului timpuriu (sec. X-XII), are loc îndesirea așezărilor în zonă, proces ce a fost întrerupt la mijlocul secolului al XIII- lea datorită marii invazii a tătarilor. Din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul așezărilor omenești a cunoscut o relativă creștere. După desființarea iobăgiei din Moldova (1749), mișcările migratorii transcarpatice s-au intensificat. Bejenarii s-au așezat pe moșiile mănăstirești sau ale marilor proprietari
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]