1,721 matches
-
chiar absentă. Rezultatul este că manualele școlare În România păstrează și glorifică memoria colectivă a românilor. Relativa tăcere ce s-a păstrat În jurul acestui subiect, poate neintenționată, are legătură cu practicile istoriografice ale erei comuniste, care tratau problema deportărilor ca tabu. Deoarece comunitățile germane din România tind să devină din ce În ce mai puțin numeroase, este esențial ca această bucățică de istorie a României să fie inclusă În manualele de profil. Etnicii germani au o lungă tradiție În România și moștenirea lor pe aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație a tăcerii din jurul deportărilor din România va dura pînă la căderea comunismului. Ceea ce atrage atenția În poveștile lui Cocîrlă, Magyari, Hrușcă, Șimon și Stoinescu este aparenta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
uitare statal-organizată a istoriei” care, În cazul României, a fost perfect aplicat, iar astăzi asistăm la demonstrarea lui. Perioada antonesciană este un astfel de subiect controversat, dezbătut, cu partizani și contestatari. Pentru cinci decenii, cazul Antonescu a reprezentat un subiect tabu, interzis dezbaterilor publice, documentele epocii fiind analizate de un cerc restrîns de istorici (În general, cei de la Institutul de Istorie al CC al PCR), iar după angajarea regimului Ceaușescu pe linia național-comunismului aceste documente au fost manipulate (chiar falsificate) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu s-a ocupat de ea» și În consecință, literatura românească nu a jucat același rol pe care l-a avut cea din celelalte țări est europene. Așa a Început liberalizarea - tardiv - În România. Printr-o literatură de evaziune, respectînd tabuurile esențiale: procesele, Închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, Însă evazionismul a fost suspectat și a sfîrșit prin a fi condamnat”. Analizînd liberalizarea În ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază că s-a Înregistrat un progres Întrucît o nouă critică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
descins, C., o revistă ambițioasă și consistentă, deși efemeră, a reprezentat un caz mediatic și a rămas în istoria spiritului public românesc sub o rumoare de aprecieri contradictorii, pornite chiar din stricta contemporaneitate. După 1944, a suportat câteva decenii de tabu total, apoi a fost evocată echivoc, în fond (cripto)reprobator, pentru orientarea precumpănitor de dreapta a unora dintre redactorii ei; în 1990 s-a tipărit „colecția completă în ediție anastatică” și revista a început a fi des invocată, de astă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
formă de control light, precum țigările light, pentru sufletele cu probleme de comportament. Ea este "în opoziție cu un anume tip de psihiatrie, psihiatria degenerării ereditare, cu eugenia"26. Normalizarea, produsă de psihanaliză, a fost o formă de a dezautoriza tabuurile psihiatriei, ideea preconcepută a eredității. Astfel, disciplina lui Freud mută atenția pe terenul inconștientului, al dorințelor refulate și al sexualității (infantile). În viziunea sănătoasă a lui Foucault, natura umană și ale sale patologii nu pot fi înțelese decât printr-un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
public!). Știința despre sex, până la Freud, este "făcută din eludări"71. Un discurs care ascunde în propriul său spus adevărul despre sex, producerea acestuia în spațiul public. Această constatare a fost posibilă într-o societate de secol XIX, marcată de tabuuri, de interdicții de limbaj, care au mascat un enorm potențial discursiv despre sex. Sexul contemporan devine industrie (romane, filme, pornografie, politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mascat un enorm potențial discursiv despre sex. Sexul contemporan devine industrie (romane, filme, pornografie, politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă psihanaliza lui Freud a înlocuit vechile tabuuri cu altele noi, mult mai rafinate și sofisticate, tabuuri în manieră științifică sau dogme freudiene. Teoria (mai ales în socio-umane) este profund legată nu atât de real și, implicit, de necesar, cât de... dogmatică, iar Freud confirmă caracterul dogmatic al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devine industrie (romane, filme, pornografie, politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă psihanaliza lui Freud a înlocuit vechile tabuuri cu altele noi, mult mai rafinate și sofisticate, tabuuri în manieră științifică sau dogme freudiene. Teoria (mai ales în socio-umane) este profund legată nu atât de real și, implicit, de necesar, cât de... dogmatică, iar Freud confirmă caracterul dogmatic al structurii teoriilor științifice. În materie de istorie, teoria are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectual-criminale, deghizate în "critici acide". Ar fi bine să înțelegem psihanaliza nu ca pe un adevăr despre om, așa cum o percepea Foucault, ci ca pe o metodă personală și complexă de a respinge, de a descalifica și a dezautoriza vechile tabuuri ale acelei scientia sexualis, profilată în Occident din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Psihanaliza, ca metodă de investigație, funcționează pe baza tehnicii opoziției și a contrariilor. Nu ceea ce spune un om are vreo relevanță pentru un psihanalist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ivea pe neașteptate omul, cu libertatea lui imprevizibilă. Nu înțelegeam nici ce se petrecuse la Buhara. Ghiceam doar că întâmplarea aceea fusese cumplită. Nu degeaba o evocau adulții prin aluzii însoțite de clătinări din cap sugestive. Era un fel de tabu în jurul căruia se învârtea istorisirea lor descriind astfel decorul. Vedeam mai întâi un râu curgând pe pietricele netede, apoi un drum care străbătea nemărginirea deșertului. Iar soarele începea să se legene în ochii Charlottei, obrajii ei se învăpăiau de la arsura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le reconstitui corpul plecând de la elementele cele mai banale: greutatea coapsei femeii care, într-o zi, mă atinsese, în treacăt, într-un autobuz înțesat, rotunjimile trupurilor bronzate de pe plajă, toate nudurile din tablouri. Și chiar propriul meu trup! Da, în ciuda tabuului care, în patria mea, lovea goliciunea și, mai presus de toate, goliciunea feminină, aș fi știut să reconstitui elasticitatea unui sân sub degetele mele și suplețea unui șold. Nu, cele trei cochete îmi erau inaccesibile cu totul altfel... Când am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de comunicare, etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări, parade, rituri de inaugurare, rituri de instaurare etc.), ceremonii sportive etc. Spre deosebire de conceptul de mit, ritualul a beneficiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1. rituri de trecere care se referă la momentele majore de schimbare a statutului existențial și social (nașterea, inițierea adultă, căsătoria, moartea); 2. rituri de intensificare care asigură adeziunea oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de manifestări (ghicirea viitorului, vindecarea, stăpânirea demonilor și a altor forțe malefice, vrăjitoria și contravrăjitoria - adică lupta Împotriva altor vrăjitori - influențarea fenomenelor naturale, controlarea acțiunilor indivizilor etc.) și pune În mișcare numeroase categorii ale gândirii „pre-religioase”(animism și/sau animatism, tabu, totemism, fetișism, mana etc.). În plus, el se bazează pe un ansamblu vast de credințe (referitoare la trup și suflet, viață și moarte, sănătate și boală, curat și spurcat, puteri lumești și puteri mistice etc.), implică numeroase tipuri de activități
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să participe Întreaga comunitate, toate sunt publice, În sensul că se știe când vor avea loc și oricine poate asista la ele. Sunt performate pe zone alese din grădini sau Într-un colț special al acestei zone. Munca este Întotdeauna tabu În asemenea ocazii, uneori numai cât durează ceremonia, alteori pentru o zi sau două. Ca personaje laice, conducătorul și magicianul direcționează munca, fixează datele de Începere, Îi dojenesc pe grădinarii leneși sau neglijenți. Dar cele două roluri nu se suprapun
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația și protecția magică. În schimb, J.B. Russell (1987, vol. XV, p. 415) distinge Între magia din societățile de mică anvergură (low magic), În care actele magice sunt general răspândite și se Împletesc cu credințele și acțiunile religioase, și magia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le duce la bun sfârșit. Așa cum observa Victor Turner (1968), divinația se referă atât la evenimente din viitor, cât și la fapte din trecut: o boală poate fi cauzată de o Întâmplare din trecut, neobservată de pacient (Încălcare a unui tabu) sau aflată În afara sferei sale de cunoaștere (acțiunea malefică a unui spirit, a unui vrăjitor sau a unei alte persoane). Deciziile referitoare la momentul Începerii activităților agrare, la declanșarea unei expediții militare sau de vânătoare, la Înrudirea Între familii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
probabil de un rit de structură arhaică, omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
invocarea altui spirit, prietenos, capabil să-l distrugă sau să-l convingă să plece de acolo; extragerea lui, prin tăiere și/sau sugere, din corpul pacientului (vindecătorul trebuie să producă dovada extragerii acelui obiect malefic); c) Încălcarea unei interdicții (un tabu) sau a unei prescripții: Îmbolnăvirea se produce ca o pedeapsă sau răzbunare a puterilor mistice. Există și cazuri În care Încălcarea normelor nu vizează puterile mistice, ci relațiile cu semenii: În aceste cazuri, „poluția” s-a produs printr-o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fețe ale aceleiași monede. Primele sunt concepute pentru a respinge ceea ce este malefic, ultimele pentru a atrage ceea ce este benefic (Th. Gaster, 1987, vol. I, p. 243). Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
proiecte complexe precum sectele mistice (Templul Soarelui, MISA) ori medicina naturistă. Riturile individuale de atragere a sprijinului unor forțe supranaturale sunt deosebit de frecvente În sport, unde proliferează fetișurile (obiecte legate de o victorie și păstrate ca aducătoare de noroc) și tabuurile (cele mai diverse interdicții legate de consumul alimentar sau sexual ori de atingerea unor obiecte specifice sportului respectiv). Tehnicile oculte de controlare a universului au ecouri În riturile vrăjitorești sau șamanistice ale mișcărilor cunoscute sub denumirea de „neopăgânism”. În al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care fac parte din categoria celor sănătoase sunt considerate a avea un nivel Înalt de mana, oferind „energie”, „forță” și contactul direct cu natura. În schimb, alimentele „nesănătoase” reprezintă puteri maligne, distrug energiile vitale și trebuie să facă obiectul unor tabuuri evidente. Așa cum cărțile și revistele care conțin principiile hrănirii sănătoase și care servesc drept ghid pentru cel convertit pot fi considerate a fi textele sacre ale mișcării, la fel magazinele și restaurantele cu hrană sănătoasă reprezintă templele unde puritatea mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacrificiu vs non-sacrificiu, stabilește clase de opoziții precum: animale/plante/obiecte care pot fi sacrificate vs animale/plante/obiecte care nu pot fi sacrificate (considerate a fi totemul unei comunități), lucruri pure vs lucruri impure, lucruri supuse interdicțiilor și prescripțiilor (tabuuri) vs lucruri libere de mărci rituale, elemente ale culturii vs elemente ale naturii. Utilizarea sacrificiului ca instrument de ordonare a lumii poate depăși granițele taxonomiilor teoretice (prin care universul Înconjurător este structurat Într-o manieră analoagă cu aceea a științelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
copilărie explică comportamentele din perioada adultă; b) Între evoluția umanității și evoluția, dezvoltarea individului există o omologie profundă, astfel Încât anumite elemente aparte din copilăria individului pot explica elemente necunoscute din „copilăria umanității”. În consecință, În celebra sa lucrare Totem și tabu, Freud susține că, În negura timpurilor, oamenii trăiau, asemenea primatelor, În hoarde dominate de un mascul atotputernic: acesta era șeful și tatăl hoardei, deoarece el controla atât distribuirea hranei, cât și accesul la femei. Copiii săi, adică ceilalți masculi, aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]