2,444 matches
-
E a noastră, dragostea mea, voiam să-ți fac o surpriză. Fotografia Înfățișa eleganta casă de pe țărm pe care, Împreună cu Christian, o vizitase cu cîteva luni mai Înainte. „Casa viselor mele!“ Îi spusese ea, fermecată. O năpădi un val de tandrețe. Dragul de el, Își bătuse capul cu punerea asta romantică În scenă, cu siguranță că o așteptase, nerăbdător și mîndru de surpriza lui, apoi plecase, dezamăgit de absența ei la Întîlnire. Strecură poza În buzunarul rochiei gîndindu-se că totuși Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi nu se mai Înțelegeau, tandrețea care Îi legase Întotdeauna făcuse loc unei agresivități reci. De ce era atît de ostil Încercării ei de a afla adevărul În legătură cu moartea lui Gildas? Avea cumva ceva de ascuns? Cu cine urma să se Întîlnească? Unde se ducea la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Rămase nemișcată și, cu chipul lipsit de orice expresie, Își fixă cu privirea fata care se Îndrepta spre ea. Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate tandrețea În tonul vocii. - Mamă, n-ar fi trebuit să vii să muncești... - Dacă aș fi putut sta de veghe la căpătîiul fratelui tău, n-aș fi aici. Se pare că nici tu nu te-ai oprit din muncă. Uscăciunea glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
orice trebuie să salvăm cuplul vostru... MÎnia familiei Kersaint va fi cumplită... - Nu-ți face griji, nu vor putea face nimic, am luat hotărîrea să plecăm amîndoi, Juliette mă așteaptă... - Nu, să nu faceți una ca asta! Între lacrimi și tandrețe, Îl făcu să priceapă că fuga era lucrul cel mai rău, căci, de cum vor afla că au evadat, Arthus, PM și Armelle nu se vor opri pînă ce nu vor da de urma lor și Îi vor despărți. O vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci cînd Începu să tușească pentru a elimina apa de mare pe care o Înghițise. Viața nu era doar o repetiție. Marie era salvată. Privirea ochilor verzi se stabiliză puțin cîte puțin. O văzu mișcînd buzele și Îi mîngîie cu tandrețe obrazul. - Ssst... Totul merge bine. Te duc acasă. - Ryan, articulă ea cu dificultate. E... ra... la... bord... a... spus... Gwen... vino... vată. Închise iarăși ochii, epuizată. În timp ce Lucas Îi transmitea informația mai departe lui Morineau, pentru ca el să ceară ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privi cu o seriozitate și o concentrare care contrastau cu cele două șuvițe rebele care i se Înălțau Îndărătul capului ca niște pene de indian, și cu urma cearceafului care Îi lăsase dungi pe un obraz. Avu o pornire de tandrețe și, cu o undă de frivolitate, sări pe pat lîngă el, ciufulindu-l. - Într-o altă viață, poate că am fost mus pe Mary Morgan și am sfîrșit cu beregata tăiată de jefuitori... Lucas rămînea Însă preocupat, simptomele astea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sărutare. Nici o reacție. Dar nici respingere. Căpătă curaj, Își afundă capul În scobitura gîtului ei. - Ucigașul n-a fost prins Încă, șopti ea desprinzîndu-se ușor, așa că ai grijă de tine. Christian preferă să creadă că aceasta era o dovadă de tandrețe mai curînd decît un pretext pentru a-l respinge. Așadar Încă o mai preocupa un pic soarta lui? Poate că nu era total pierdut. Încuviință ceva mai Înseninat. Marie plecă fără să-i fi cerut să se ducă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți un elan de tandrețe și se Îndreptă spre el ca să-l Îmbrățișeze. - Pierric! Îmi pare atît de bine să te văd! El se trase brusc Înapoi și se uită la ea Încrețindu-și fruntea. - Tu cine ești? Cine ești? Marie rămase uluită, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oră; Christiane se lăsa penetrată În poștă, Încercând totodată, de obicei fără succes, să-i reînvie virilitatea. Când se trezeau, făceau din nou dragoste; Între vis și trezie, imaginile din noaptea trecută Îi reveneau, Îmblânzite; erau atunci clipe de o tandrețe extraordinară. În fond, ideal ar fi fost să invite câteva cupluri alese de ei și să petreacă seara acasă, pălăvrăgind amical și schimbând mângâieri. Asta aveau să și facă, Bruno era convins; trebuia, de asemeni, să reia exercițiile de tonifiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
alegerea subiectelor) să‑i scrie biografia, iar prozatorul Îi Îndeplinește dorința. „Abe” moare Însă de SIDA fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să‑i scrie biografia, iar prozatorul Îi Îndeplinește dorința. „Abe” moare Însă de SIDA fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
italian din 1997 distins cu marele premiu la Cannes În 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și unul din rolurile principale, precum și co-semnează scenariul, alături de Vincenzo Cerami), „spune” cu umor (nu doar cu umor negru!) și tandrețe povestea unui lagăr de concentrare nazist, așa cum se vede prin ochii unui copil pe care tatăl, de conivență cu ceilalți deținuți și ajutat de noroc, Îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în tot acest timp sonorizând prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ... Sssst... Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capul; o sperietoare autentică plină de pete de grăsime și de petece, o caricatură jalnică a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce simțea pentru Tom-Tom când se târa la picioarele lui, scâncind pentru o mângâiere și cerând iertare pentru că se murdărise la bucătărie. Zâmbi ușor și clătină din cap în semn de încuviințare. Fata păru mulțumită și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vizitez Natura neprihănită?“ Și-a devansat epoca și a prezis distrugerea marilor păduri și a resurselor naturale din America de Nord. A desenat toate păsările din Statele Unite și a protestat împotriva masacrării bizonilor, castorilor și a animalelor libere de pe pășuni - mângâie cu tandrețe mâna soției sale. Paula pretinde că semăn cu el, pentru că, aidoma lui, zbier și dau din picioare în apărarea unei cauze pierdute. — Și Paula e naturalistă, interveni părintele Carlos. O autoritate în materie de faună tropicală, zâmbi el. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Terrei. Eliberarea din sfera de influență a magnetismului pământului aduce cu sine o liniște de mormânt. Doar bâzâitul motoarelor grele și șuieratul înfundat al jetului propulsor se aud în carlinga bine izolată. Plutim în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăm pe loc. Doar cifrele ceasului electronic de pe bord, care cresc neîncetat de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică așa cum se spune în povești: zburăm ca vântul și ca
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
refacă stocul de băutură. Odată ajuns în camera copilului, Hugo l-a așezat pe Theo confortabil în pătuț. Băiețelul s-a cufundat în somn cu un suspin fericit - un sunet șoptit care l-a umplut pe tată cu sentimente de tandrețe și ușurare. Hugo a rămas lângă pătuț, preț de-o clipă, mângâind căpșorul inconștient. Momentul în care Theo era culcat și învelit era preferatul lui Hugo. Și asta nu numai pentru că, în sfârșit, atmosfera se liniștea. Ci și pentru că Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inima să se topească de fiecare dată când îl vedea pe Hugo cu Theo. Jake, în ciuda personajului de părinte perfect, nu se comportase niciodată la fel de natural cu Rosa. Și ce altceva decât dragostea sau ceva similar ei putea să explice tandrețea cu care îl privise cu coada ochiului, în ambulanță, pe Hugo, care amuțise din cauza grijilor? El avusese nevoie de ajutor atunci când fusese vorba de schimbatul scutecelor, dar nu avea nevoie de nici o explicație în momentele care contau cu-adevărat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăsta, cu inimă și visele lui de dreptate, a fost probabil un accident în această evoluție!... Aceasta este drama!... Nu numai că materia a devenit lucidă, dar s-a mai apucat să și iubească... Da, asta e drama!... Suferință și tandrețe în materie... Toată această înverșunare, îl frământa pe Iorgu, toată această luptă cu conștiința profundă și surdă că se zbate în zadar, că nu e pe calea cea dreaptă. Exista în el o mânie împotriva lui însuși, și deasemeni o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Chiar și acum trebuie să fie pe undeva pe acolo, Într-un colț dinăuntrul meu, probabil sub formă difuză, volatilizată, astfel Încât nu se mai reîncheagă sub formă de semne exterioare, ca În trecut. De aceea astă-seară mă Încearcă o nesfârșită tandrețe față de Jean-Claude, martorul inconștient al dispariției lui Dumnezeu din viața mea și tovarășul pustiiciunii mele. Dacă el Însuși ar Adina Dabija 140 reuși o clipă să-l vadă pe Dumnezeu, atunci poate că l-aș putea zări și eu. Pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Chiar și acum trebuie să fie pe undeva pe acolo, într-un colț dinăuntrul meu, probabil sub formă difuză, volatilizată, astfel încât nu se mai reîncheagă sub formă de semne exterioare, ca în trecut. De aceea astă-seară mă încearcă o nesfârșită tandrețe față de Jean-Claude, martorul inconștient al dispariției lui Dumnezeu din viața mea și tovarășul pustiiciunii mele. Dacă el însuși ar reuși o clipă să-l vadă pe Dumnezeu, atunci poate că l-aș putea zări și eu. Pentru că el, tovarășul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai priponește-ți, melița aia, odată! Uite. Îl cuprinde. Nu-l lasă, măcar, pe el, s-o cuprindă. Mâncărime a dracului, ce, mai?! Gata. Au tăcut cu toatele. Ea, Aura, scoate din sân, banii pentru carte, și Îi Întinde, politicos, cu tandrețe și drag. El, Îi primește, Îi numără, apoi și-i pune În buzunarul pantalonului. Îi sărută mâna. Se Întoarce spre stradă și pornesc, amândoi, ținându-se de mână, ca doi copii drăgălași. La portiță se țin de mijloc, nițel, unul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prea avea dreptate, faptele dacă nu erau redate prin vorbe aproape că nu existau, puteau fi chiar uitate; cuvintele, rostite sau scrise, rînduiau, distrugeau, aduceau ordine sau haos, vindecau ori omorau, Îmbărbătau - adică aduceau speranță, mîngîiau: oamenii aveau nevoie de tandrețe, dar nu știau cum să și-o ofere: nu foloseau, de cele mai multe ori, cuvintele potrivite, așteptate. Jesper avusese o iubită, Într-o vreme; atunci fusese el bun, calm, de nerecunoscut; Îi spusese lui Thomas că femeia aceea - o dansatoare - Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rareori, mai mult niște puseuri, cînd eram refuzat... Nici atunci, cred... Aveam impresia... Orgoliu rănit... nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima prostituată avusese din partea lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]