1,982 matches
-
care îi da amețeli, da' tot îl lua! Și maiorul a înțeles că bătrâna rătăcea și ea așa pe unde o duceau pașii, că acasă ce-o aștepta? Și o urcă în mașină și o ia cu el... Acolo, bună ziua, tanti, bună ziua, maică, bucuroși de oaspeți, zice nevasta maiorului... O zi, două, trei... Pe urmă, alo, zice bărbatului (și aici Vintilă îmi vîrî iar un deget în coastă!), eu am propriile mele necazuri, nu pot s-o țiu pe-asta mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămâi cu noi?" În loc să zică "merg și eu cu tine". Depresiunea mea i se transmisese. Dacă ași fi fost vesel și hotărât bineînțeles că ar fi venit. Îi spusei că astăzi și mâine o mai las, să se bucure și tanti Tasia de sosirea ei, iar poimâine mă întorc. O să trecem pe la nenea ăla care îi făcuse odată o săritoare din piele. Mai ținea minte? Nu! "La cișmar", zisei. Surâse o clipă, ca o străluminare. În ochii mei nu se schimbase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în „epoca de aur“, unde aveau să trăiască ani buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi venea să-i adun și să-i căsătoresc între ei: doamna Pârțac cu domnul Căcană, tovarășa Poponete și tovarășul Flocea, tanti Fufă și nenea Găureanu. O nuntă uriașă, prostească, superbă, cu milioane de invitați doborâți de solemnitatea momentului. Singurii cu care mă înțelegeam rămăseseră prietenii, niște zevzeci parcă scoși din romanele de aventuri interbelice: Mihnea, matematicianul ratat, care putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebându-mi părinții de ce nu mă trimit la o sală de judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochi vânăt sau cu pete verzi-violacee înflorind pe picioare, ca după insolație. Ne uitam la ea cu și mai mult interes, cu admirație. Nu-i păsa, ne zâmbea la fel de serios când ne dădea restul cincizeci de bani la o franzelă. Tanti Leana venise odată cu cartierul, ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice fremătau, așteptându-ne capetele cuminți și lipicioase. Mâinile ei miroseau, desigur, a pâine, iar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spre sfârșitul primăverii, când ploaia scutura pomii și Bucureștiul se scufunda într-o cană de ceai de tei, aburii se-amestecau cu drojdia și fierbințeala căpăta alt miros. La început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
detalii. O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții în magazin? cine ar fi intrat primul la tanti Leana? și, mai ales, cum am fi escaladat halatul ei imaculat: unul în cârca celuilalt, ca Albă ca Zăpada și cei șapte pitici? Treptat, pretențiile noastre s-au redus, adaptate posibilităților. Adevărul e că și furnizam un material interesant, competitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se balona la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai bună. Leana se ridica pe vârfuri, corpul se ducea în față, materialul și el; prindeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-a-ntâmplat cu ea, nici ce fel de chiloți purta. Ultima oară când am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se frumos pe ecranul ușii, ca-n filmele indiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comuniști pe străzi. Urma, într-adevăr, o fugăreală-n toată regula, fiecare pe cont propriu. Săream garduri, răsturnam tomberoane, făceam slalom printre mașini. Ne obișnuisem cu traseul, dar întâmpinam mereu aceeași problemă: tatăl lui Doru alerga mai bine decât soțul lui tanti Leana. Mult mai bine. A doua zi, comparam urmele. Unii cu vânătăi, alții cu vergeturi, alții doar cu-o urmă de talpă pe cur, ca-n desene animate. Nu scăpa nimeni. O pățeam cu toții, prin rotație. Asta nu ne împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stingea lumina. Butonul fusese reglat la minim. N-apucai nici să respiri, darămite să spui o poveste. Suspecții principali păreau doamna Matei și cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici să respiri, darămite să spui o poveste. Suspecții principali păreau doamna Matei și cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile puțin mai sus de geam. Ambianța se încălzea cu niște păhărele portocalii, transparente, în care tanti Aldea turna un coniac gros, cu-aromă de piersică. Nu lăsa sticla pe masă (nici nu scria mare lucru pe ea, doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii și bibelouri. Începeau socotelile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii și bibelouri. Începeau socotelile și invariabilele povești de-altădată: cum se jucau părinții noștri de-a v-ați-ascunselea pe scara B; cum furasem eu morcovii plantați de tanti Aldea și-i aruncasem în curte - plăcere pură a vandalizării, nu intenție nutritivă -; cum sărise domnul Matei pe geam la cutremur, fără soție. La urmă, veneau și noutățile, știrile de-ultimă oră: cine intra la restanțe, cât se scumpise metrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
topite pe fundul cănilor și-al memoriei. Nimeni nu se-oprea din povestit, vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese, chemați pentru retrocedare. Se judecă de zece ani, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese, chemați pentru retrocedare. Se judecă de zece ani, acum au ajuns la sfârșit. Doar Neagu a câștigat, dar a primit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL SCENE DIN VIAȚA DE IERI ȘI DE AZI Testul nr. 10 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Casa cu molii n-avea însă asemenea instalații moderne, pe care tanti Ghenca le disprețuia, zicând: „Iaca, și bunicul au trăit și fără baie în casă și a fost bine! Ați venit dvs. mai cu moț!” [...] Aștepta dejunul adus pe o table à roulettes din planuri de cristal gros, în boluri și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
prietenii, vecinii...), fie prezența repetată a conjuncției, plus același contur intonațional specific (I-a promis marea și sarea, luna și soarele, banii și viața, dar n-a convins-o; Am plecat cu mama și tata și cățelul și purcelul și tanti Mărioara și spune tu dac-a mai rămas careva); tiparul copulativ obișnuit în cazul enumerărilor (conector între elemente, cu excepția ultimelor două, legate prin și) este, de regulă, închis. O situație specială este aceea în care enunțul cuprinzând o enumerare (realizată
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
mai frecvent utilizat cu sensul "exclusiv": Un păr numai inele și o față de actor de roluri secundare la Hollywood (M. Cărtărescu, De ce iubim femeile) Ea - numai voaluri, numai zâmbet, numai flori. (trestie.wordpress.com) Până să-i trimit contractul semnat, tanti a fost toată numai miere, doamna în sus, doamna în jos, mulțumim, vă rugăm (denisuca.com) Astăzi am fost toata numai un pachet de nervi, o bombă cu ceas, acuma mi-a trecut (www.miresici.ro) Totul să fie numai
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident); - fără costum, dezinhibați cu metodă (profii occidentali); - plictiseala teribilă din jurul orelor 14-15; - cafeaua întotdeauna prea puțină; - Tanti Lili, femeia de serviciu (Doamne, cum sună...) care se găsește să împacheteze sacii menajeri tocmai în timpul pauzei...; - promisiuni iluzorii de publicare („toate intervențiile vor fi publicate colectiv“); - schimb de cărți de vizită; - iarăși zâmbete ucigașe; - studente bune fizic care debutează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
spre etajul patru am început să primesc semnale de SOS din partea nasului. La fiecare etaj mirosea a ceva diferit. La unu, procurorul făcea friptură, fiindcă, deh, își permite, mama lui de... La doi mirosea a borș cu legume, sigur de la tanti Vica, pensionară CAP, care când strânge bani de fasole și se bucură ca Năstase la un Rembrandt. La trei - sarmale. Nu că ar fi mare boierie să sărmălești, dar știu că nu e drept, fiindcă lu’ tanti Vica îi plac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
legume, sigur de la tanti Vica, pensionară CAP, care când strânge bani de fasole și se bucură ca Năstase la un Rembrandt. La trei - sarmale. Nu că ar fi mare boierie să sărmălești, dar știu că nu e drept, fiindcă lu’ tanti Vica îi plac la nebunie, iar mirosul o chinuie cumplit. La patru, mama mă aștepta cu mici. Doamne, cât babilonism, câtă inechitate socială se reflectă în mirosul de haleală al vecinilor. Și doar nu a fost dintotdeauna așa. Au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
exclusiv președintele și vicepreședintele) STRUCTURA ORGANIZATORICĂ a Agenției pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii ------------ | PREȘEDINȚE | ------------ | | -------------- |VICEPREȘEDINTE| -------------- | -------- |------|Secretar| | |general | | -------- | ----------------------------------------------------------------------- | | | | | | --------------- ---------- ---------- ---------- ---------- | |Secretariatul | | Direcția | | Direcția | | Direcția | | Direcția | | | Permanent | |Legislație| | relații | | monito- | | monito- | | | al Centrului | | și | | cu | | rizare | | rizare | | | Balcanic de | |contencios| |reprezen- | | programe | | programe | | | cooperare | ---------- | tantii | | externe | | interne | | | între | | mediului | ---------- ---------- | |Întreprinderile| |de afaceri| | | Mici și | ---------- |Direcția| | econo- | | mica | -------- -----------------
HOTĂRÂRE nr. 975 din 23 decembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122699_a_124028]
-
putredă, tremur din picioare, un parkinson lîngă ușă, mustăciosul în ochii triști, de la teniși privirea fixă, ce vagon avem? locul 3! vagonul 3, locul 3? dă-o la mine în brațe, trezește, mamaie! da' nu mergi la București, rămîi la tanti? sănătate! copii aveți? am, doamnă, da' copiii mei nu sînt buni! numai la Brașov mai erau atîția cerșetori, ce ai crezut în cuvinte dus este cu ele, tu iar cu caloriferul, tot talpa stîngă pe elemenți, cocostîrcul, fruntea pe ciment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fiecare stă cu sine, ca azil de noapte zece pensionari, ca limbaj clivaje, ora 3,34 ieși afară, Ileană! dacă-i trag una! da! dar dacă ti ié la bataie! liniște, curvă ordinară! viné obosît de la Vatra Dornei, crimă seculară! tanti, dacă matale ești bolnavă, geanta pe umăr, da' ieși afară! papucul înțepenit în ușă ține în relația copil alienat mintal, mă lovește, mama s-o spăriet, săraca! s-o duc bolnavă acasă! țigănește, pe românește înjur încă o dată, da' mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]