KorAP: Find »[drukola/base=tavă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

cînd ea adăugă: - A sunat adineaori Armelle de Kersaint. Zice că se petrec lucruri ciudate la castel. - Cum adică ciudate? Secretara făcu o strîmbătură neștiutoare: - A zis că lucrurile astea nu se pot povesti. Ci doar se arată. Friptura la tavă era rumenită exact cît trebuie, menajera care o Înlocuia pe Jeanne era o adevărată comoară; În ciuda evenimentelor, Arthus coborîse la dejun, Juliette strălucea de bucurie, Ronan o sorbea din ochi, iar Armelle Îl convinsese pe Philippe să li se alăture

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
soții de marinari bretoni din care se trăgea. Se Întoarse cu fața spre Ryan și se stăpîni, dreaptă, mută și În aparență de neclintit. - Credeam că m-ai recunoscut, cînd cu dineul de la castel... Atunci ți-a căzut din mînă tava... De ce n-ai spus nimic? - În prima clipă am știut că tu erai, dar apoi m-am Îndoit, privirea ți-era cenușie și rece, nu mai avea albastrul acela blînd pe care-l știam. Mai apoi am aflat că Ryan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

drăguț din partea ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult. — Mulți ani trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul pune tava jos lângă mine, însă mâinile îmi sunt ocupate cu telefoane. — Ăsta poți să mi-l dai mie, spune Lorraine, scăpându-mă de telefonul lui Daniel. Îl ridică la ureche, apoi îmi zâmbește. Cântă și el ! Spune, arătând încurajator spre receptor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușor zâmbetele când mă văd singură cuc. Văd mila de pe chipurile chelnerilor. Încerc să-mi țin bărbia sus, însă îmi ard obrajii de jenă. Brusc, chelnerul căruia i-am comandat mai devreme apare lângă masă. Aduce trei cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare, arătând spre mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră și, când mă uit, văd un bărbat în pantaloni de golf traversând peluza bine îngrijită. E bronzat și arată ca un om fără griji materiale, probabil spre cincizeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-l cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie, las tava jos pe masa din hol și bat încetișor. — Intră ! o aud pe Trish. Când intru, ea stă pe un scaun de lângă fereastră, ținând o revistă într-un unghi destul de ciudat. Eddie se află în partea opusă a camerei, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Da. Sorry. Acum am înțeles. Trish a închis ochii și își duce două degete la frunte de parcă stresul de a avea ajutoare idioate e prea mult pentru ea. Nu contează, spune într-un final. Mai încercăm mâine. — Am să iau tava de cafea, sugerez umilă. În clipa în care o ridic, îmi arunc privirea la ceas. Zece și doișpe minute. Mă întreb dacă or fi început ședința. Dimineața asta o să fie infernal de greu de îndurat. Pe la unșpe jumate sunt cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără să mai întârzii nici o clipă, rup plasticul care învelește carnea de miel. Ăsta poate să intre în cuptor. Într-o tavă, ceva. Simplu. Și mazărea poate să intre și ea tot acolo. După care o s-o pasez și din chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
miel. Ăsta poate să intre în cuptor. Într-o tavă, ceva. Simplu. Și mazărea poate să intre și ea tot acolo. După care o s-o pasez și din chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Într-o tavă, ceva. Simplu. Și mazărea poate să intre și ea tot acolo. După care o s-o pasez și din chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-un vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până acum, toate bune și frumoase. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-un vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fum din cuptor ? La ora șapte, încă mai gătesc. Cel puțin, asta cred că fac. Amândouă cuptoarele ard la maxim. Pe plită fierb oale. Mixerul amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți de bucate, una pătată cu ulei, iar alta cu gălbenuș de ou. Sunt congestionată la față, transpir ca un porc și din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îmi spun înnebunită. Trebuie să fie. Am urmat instrucțiunile. Poate că e mai solidă decât parte. Poate că în clipa în care o torn o să se întărească instantaneu, prin nu știu ce lege ciudată a fizicii. Încep să o torn încet în tavă. Nu se întărește. Se întinde ca un lac alb revărsat și începe să se prelingă de pe tavă pe podea, în pete mari. Ceva îmi spune că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că în clipa în care o torn o să se întărească instantaneu, prin nu știu ce lege ciudată a fizicii. Încep să o torn încet în tavă. Nu se întărește. Se întinde ca un lac alb revărsat și începe să se prelingă de pe tavă pe podea, în pete mari. Ceva îmi spune că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul, apucă expert o mănușă de bucătărie și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează brațele. — Ai măcar cea mai vagă idee despre gătit ? zice. Înainte să îi pot răspunde, dinspre cuptorul cu microunde se aude un ZBANG puternic. — O, Doamne ! țip îngrozită. O, Doamne ! Ce-a fost asta ? Nathaniel se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
se așteaptă să-i fac eu ei o ceașcă de ceai ! Poate că mă așteaptă sus, bătând nervoși darabana cu degetele, zicând „Unde naiba e nenorocitul ăla de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul tăcut și spre dormitorul lui Trish și al lui Eddie... și mă opresc în fața ușii. Și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trish și al lui Eddie... și mă opresc în fața ușii. Și acum ce fac ? Dacă dorm și îi trezesc? Am să bat ușor în ușă, mă hotărăsc. Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îi trezesc? Am să bat ușor în ușă, mă hotărăsc. Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia auzit prin ușă. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia auzit prin ușă. O, Doamne. De ce nu mă aud ? M-au trecut toate apele. Și tava e al naibii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia auzit prin ușă. O, Doamne. De ce nu mă aud ? M-au trecut toate apele. Și tava e al naibii de grea. Nu pot să stau toată dimineața în fața ușii de la dormitorul lor, cu o tavă în mână. Ce să fac, să mă retrag ? Tocmai sunt pe punctul de a mă întoarce pe călcâie și a mă strecura înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]