1,731 matches
-
deschidă singur copertele și să lase în libertate personajele. Așa ceva nu se poate... Cu atât mai mult, nu pot sări din scenariul tipărit pe hârtie de calitate personaje care să lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cel puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul imobiliar lovit de o mașină. Dar geamantanul? Despre geamantanul acela plin cu bani ce ai de spus, Magicianule? Am văzut banii cu ochii mei, teancuri teancuri, bancnote mici. Numai bune de cheltuit. Încă nu i-am numărat. I-am pus în debara. Nici nu am nevoie de ei, la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul imobiliar lovit de o mașină. Dar geamantanul? Despre geamantanul acela plin cu bani ce ai de spus, Magicianule? Am văzut banii cu ochii mei, teancuri teancuri, bancnote mici. Numai bune de cheltuit. Încă nu i-am numărat. I-am pus în debara. Nici nu am nevoie de ei, la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lui. Grijile timpului, la asta s-a gândit cineva? Nu s-a gândit nimeni, geniule, tu te gândești la toate, ai putea să rezolvi chiar și încălzirea globală dacă nu ți-ar sta mintea la geamantanul ăla plin cu bani. Teancuri, teancuri, bancnote mici, serii disparate... Îl durea îngrozitor capul și își spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Grijile timpului, la asta s-a gândit cineva? Nu s-a gândit nimeni, geniule, tu te gândești la toate, ai putea să rezolvi chiar și încălzirea globală dacă nu ți-ar sta mintea la geamantanul ăla plin cu bani. Teancuri, teancuri, bancnote mici, serii disparate... Îl durea îngrozitor capul și își spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o deschide cu o cheiță minusculă (observați jocul hazliu cu cheițe minuscule În acest text ce se scrie pe măsură ce descrie realul) și apucă ceva dinăuntru (așteptați să vă spun ce anume, nu-i așa? Hai să vă satisfac curiozitatea!), un teanc de scrisori de toate mărimile, de toate culorile, cu tot felul de timbre, din toate țările și orașele (vă mărturisesc că nu erau Înfășurate Într-o banderolă roșie, cum se obișnuiește, nici ordonate pe mărime, culori, limbi, țări, orașe etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
carne, din oase și din sentimente); le-a luat decis (asta am putut să-mi dau seama; nu-i tremurau mâinile ca unora ce-și rememorează amintirile prin intermediul scrisorilor), le-a răsfoit cu o mână sigură, cum ai răsfoi un teanc de bani, să vezi dacă nu sunt ascunse printre hârtii și unele false, le-a dus la nas; ei, iată un gest ce merită câteva pagini de descriere și le-a mirosit, da, le-a mirosit cum ai mirosi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
felul neuniform În care se mișcă, face câțiva pași măsurați, ca unul ce nu se grăbește, apoi, dintr-odată, parcă se repede ca un resort ce nu este reglat bine, având avansuri neprevăzute; pe urmă, frânează apăsat, se apropie de teancul de hârtii pe care le-a scos la Îndemână, pe masă; ia o vedere alb-negru, o Întoarce pe fața adresei; „Salutări din munți, A.“ E adresată lui Aurelian Șondrea, București, strada Arbaletei 7; după ce va citi, se uită intrigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi mătăluță nițeluș la procesele-verbale! strigă deodată plutonierul, întorcînd spatele primarului. Eu dictez și mata doar să scrii, ca să mergem mai repede. ― Parcă n-am eu destule pe cap! protestă secretarul. Uite colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i stea alături, se îmbuibă și se lansează prin redacțiile jurnalelor de mare tiraj. Pentru că tânărul Herdelea era de "dincolo", secretarul îl însărcină să culeagă din presa germană și ungurească știrile despre România și românii subjugați. Îi oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine. Nimeni din redacție nu cunoștea altă limbă străină decât franceza, încît n-avea cine să le citească. Poate să le ia acasă, să le răsfoiască pe îndelete. Să nu mâzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
soare și de frig. — Buzele ? — Groase, să poată deosebi mai bine gusturile și senzațiile. — Atunci ai nimerit. E frumoasă. — Și ce mai e ? — Medic. Anestezist la Spitalul de Urgență. De fapt, e încă rezidentă. Are carnet de conducere și un teanc de amenzi pentru depășirea vitezei. A renunțat la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în regulă cu mine... cugetă Filip, rotind paharul în mână și privind prin el la tavanul luminat. Am devenit ordonat. Îmi găsesc cu ușurință hârtiile pe birou. Ba n-o să mă credeți, pe unele, mai nou, le așez chiar în teancuri, ceea ce pentru mine, altădată, era un chin mai mare decât să fiu răstignit de urechi. — Calendarul mayaș o fi de vină, observă Efrem, amuzat. Se schimbă vibrațiile. Muzica, în orice caz, era alta, iar luminile de prin colțuri își schimbară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se așeze și nici alte politețuri nu erau necesare. În cameră nu existau cărți. Nu încăpeau aici visele niciunui copil, pentru când o să se facă mare. Pereții erau goi și mereu proaspăt văruiți. Orice adaos era de prisos. Pe birou - teancuri de foi, strânse între coperți simple. Pe fiecare copertă - un singur nume. Ceea ce însemna fie că autorul nu găsise cel mai potrivit titlu pentru ceea ce compusese, fie, mai degrabă, că el se afla într-o ipostază iluzorie și, de fapt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se afla în altă parte. — Prea multă filosofie, spuse Vocea. Iacob nu o luă în seamă și parcurse foile fără grabă, mai ales că Vocea nu știa ce înseamnă plictiseala. — Credeam că e doar un capriciu, spuse după ce termină. Alese teancul potrivit și așeză foile peste celelalte : Genul ăla de relatare în care bătrânii uită ziua de ieri, dar își aduc aminte ce-a fost cu jumătate de secol în urmă... Am impresia că jurnalistul e de vină... — Vrea să scrie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi. De unde atâta veselie ? — Nu e veselie, răspunse Vocea, răsunând din alt colț. Dar, atunci când înțelegi mai multe ca alții, poți să râzi așa. E ca un fel de viziune asupra lumii... Iacob bătu cu palma peste coperțile care strângeau teancul de foi. — Lucrurile par sub control. — Totul e o problemă de biografie, adăugă Vocea. Puterea pe care o ai asupra lumii se măsoară în distanța dintre biografie și autobiografie. Oamenii cred despre ei înșiși ceea ce ar vrea ei să fie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte o canapea moale cu o măsuță dinainte, pentru cafele. O treaptă mai sus, o masă la care, așa cum erau aran jate scaunele, ar fi încăput opt persoane. Pe etajerele dulapului prins în perete, o com bină muzicală și câteva teancuri de discuri, nicio carte. O ușă indica existența unei alte camere, probabil dormitorul. Cosmina se opri în mijloc, așteptând un alt gest, care veni, arătându-i canapeaua. Se așeză, își puse poșeta alături, apoi se trase spre margine, pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu băgare de seamă în jur, înainte de a se ridica. Privirile ei căutau ceva și, negăsind, se ridică și lărgi ușa dor mitorului. Din bucătărie se auzi un zgomot de sticle, trase ușa înapoi și își făcu de lucru prin teancurile de CD-uri de pe etajeră. — Am găsit, spuse el, întorcându-se cu o tavă pe care erau două pahare și un bol plin de cuburi de gheață. Dacă e prea tare, să-mi spui, mai punem suc de portocale. — Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și a refuzat să primească vizite. În decurs de un an, sănătatea i s-a șubrezit de tot. N-a mai durat mult timp și a murit. Chiar și după moartea sa, notele de plată pentru doctor s-au strâns teanc. Mama a vândut toate bunurile familiei, dar tot nu ne-am putut achita datoriile. Ieri, mama a vândut ultimul ei lucru: suvenirul de nuntă primit de la tata, un ac de păr în formă de fluture, făcut din jad verde. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
masa. Cum somnul meu e dat uitării, următorul lucru pe care trebuie să-l fac e baia. Cada este așezată la trei picioare deasupra podelui, ca o scenă, și e înconjurată de găleți de apă fierbinte și rece și de teancuri de prosoape. E atât de mare, că în satul meu ar putea trece cu ușurință drept un iaz. Făcută din lemn de calitate, are forma unei gigantice frunze de lotus, iar picturile de pe ea sunt minunate, cu detaliile florii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ațâța mintea, comentează patroana în timp ce servește ceaiul. Când fetele vin pentru prima oară la mine în stabiliment, le învăț o artă care se numește dansul evantaiului. Patroana deschide un cufăr și scoate o serie de articole: o pernuță rotundă, un teanc de bani de hârtie și o duzină de ouă așezate pe o tavă de bambus. Așez aceste obiecte unul peste altul, cu banii jos, perna la mijloc și ouăle deasupra. Fata stă pe aranjament. Are la dispoziție un minut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bani de hârtie și o duzină de ouă așezate pe o tavă de bambus. Așez aceste obiecte unul peste altul, cu banii jos, perna la mijloc și ouăle deasupra. Fata stă pe aranjament. Are la dispoziție un minut să facă teancul de bani să ia forma unui evantai. Regula e ca ouăle să nu fie sparte. Cum e asta posibil? Patroana pocnește din degete. Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de pe ouă, iar trupurile lor lucesc de transpirație. — Ia uită-te la ce au făcut. Patroana îmi face semn cu mâna. Mă duc să văd. Patroana dă la o parte tava cu ouă și pernuța. Se ivește un evantai perfect - teancul de bancnote a fost mișcat în forma dorită. — Acum încearcă și tu, zice patroana, punând jos tava și perna. Nu pot să mă mișc. Ai face mai bine să înfrunți asta, zice patroana. Este o lume a bărbaților. Fetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia de a se ridica din pat. Într-o noapte, Hsien Feng aruncă un teanc de documente pe pat și mă roagă să arunc o privire. Se lovește peste piept și urlă: — Orice copac poate susține o funie pentru mine. De ce aș ezita? Mă apuc de citit. Educația limitată de care am avut parte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sine însuși, petrece din ce în ce mai mult timp închipuindu-și că e un împărat din altă vreme. O expresie visătoare, plină de tristețe melancolică, îi îi cuprinde privirea atunci când își descrie reveriile. Devin neliniștită când văd documentele urgente care se strâng în teancuri. Nu pot să mă bucur de atenția lui când știu că miniștrii și generalii săi îi așteaptă instrucțiunile. Mă tem că voi fi făcută răspunzătoare - o concubină care l-a sedus pe împărat -, așa că îl implor pe Hsien Feng să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]