3,283 matches
-
Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea îmi tremură, de emoție. În antreu îmi dau lacrimile, iar Ioana îmi spune cald: "Ce copil ești!" Ușa salonului se închide în urma mea, ca o ușă de temniță, pe unde nu mai poți pătrunde, pe unde pedepsitul nu va mai ieși niciodată. Ce încîntată este doamna Axente de rolul important care i s-a încredințat! Să fie singură "în secretul salonului"! Intră și iese de două ori mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de sabotaj sau crime politice, fabricanți de bombe și anarhiști. Aceștia din urmă împărțeau pe străzile Capitalei manifeste incendiare, asigurând că numai "anarhia va termina cu toate acestea". Bătrânul Manuel de Arriaga, văzând că țara întreagă se preface într-o temniță, se adresează șefilor partidelor republicane, rugîndu-i să suspende pentru un răstimp luptele politice și cere în același timp lui Costa să elibereze pe deținuți; în caz contrar, va renunța la Președinția Republicii. Afonsa Costa își dă demisia în ziua de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în "Republica Nouă", în jurământul prestat etc. Duarte este imediat arestat la Lisabona, condamnat la 6 luni închisoare și deportat pe un vas de război. Oamenii lui zadarnic îl așteaptă în munții Nordului. Vor fi încolțiți, executați sau închiși în temnițele care gem de naționaliști, monarhiști și sidoniști laolaltă. Șefii efemerei monarhii din Nord, în frunte cu Paiva Couceiro izbutesc să treacă frontiera spaniolă. Dar ceilalți, zecile de mii de tineri care crezuseră în Sidonio Paes sau în Don Manuel, sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Manuel, sunt arestați. La 4 martie 1919 iau ființă, printr-un decret special, tribunalele militare menite să judece pe insurgenți. Procesele încep la 26 mai și durează mai mult de un an. Un număr considerabil de insurgenți sunt condamnați la temniță grea și degradare. Sunt, totuși, cei mai fericiți - pentru că au scăpat cu viață... *** Încercarea de restaurare regalistă din ianuarie 1919 n-a reprezentat numai o serie de gafe, din punct de vedere militar; a fost și o foarte gravă greșeală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Aceste forțe secrete se opun lămuririi misterului asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Dinte de Aur și banda lui nu sunt judecați decât la 14 decembrie 1923. De altfel procesul, care se sfârșește cu condamnarea lui Dinte de Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină asupra cauzelor și adevăraților autori ai asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Guvernarea lui Atonio Maria da Silva nu se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
furioasă la legăturile prizonierului, îl mustră aspru pe planton: — Idioților ce sunteți! Divicone e un prieten! De ce mi l-ai adus aici în lanțuri? Soldatul, alb la față, se apără: — Eu... eu nu știu... L-au adus aici așa de la temniță. E un bagaud și... — Măcar ți-au dat cheile de la lanțuri? Soldatul răspunse că temnicerul avea cheile și că aștepta în capătul scărilor. Furibund, Etius îl trimise să-l caute; puțin mai târziu, cei doi apărură în fugă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să ții pe cineva cu forța în viață, împotriva dorinței lui? răspunse Carol printr-o întrebare. Ai să ai două cadavre pe conștiință. Pe al meu și pe al tău. Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în închisori s-au scris... Aici Carol făcu o pauză pentru a lăsa ca efectul celor spuse să se producă și pentru a putea măsura impactul asupra interlocutorului său. Se spune despre un om, continuă Carol, că a stat în temniță vreo douăzeci de ani. La un moment dat, i s-a adus vestea că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi dimineață a fost găsit în celulă spânzurat. Asemănător se întâmplă lucrurile cu păsările
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
caz puteai căpăta doi trei ani de Închisoare. Sărmanul om a avut ghinion. A Încăput pe mâna descreeratului Lc.Col. Tudose Ion, care a condus investigațiile Întocmindu-i peste douăzeci kilograme de dosare penale. Nefericitul a căpătat, douăzeci și cinci de ani temniță grea...!! Firesc, Tony Pavone nu dăduse atenție zvonurilor ce circulau despre acest maniac milițian care teroriza chiar și pe colegii inferiori gradului de Lc.Col. care nu se știe cine i-l acordase și cine-l suporta. Din moment ce el nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i privirea. I se adresă. „În urmă cu o jumătate de oră am primit dela prietena dumitale Atena, cele ce urmează...! Înstanța de judecată a tribunalului va găsit vinovat de complicitate la delapidare și a dat următoarea decizie. Doisprezece ani temniță grea, confiscarea totală a averii ori a bunurilor personale, cinci ani degradare civilă urmat de alți șapte ani domiciliu forțat, după executarea sentinței...!” Tony Pavone, privea la Maistrul de șantier prostit. „Sincer, Îmi pare rău...!” Încercă Maistrul să-l Încurajeze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o minune a tuturor minunilor...!!” Tony Pavone se decise să-și păstreze calmul, să nu divulge nimănui nici măcar celor mai apropiate cunoștințe făcute În penetenciar până În momentul când se auzi numele lui strigat pentru a rămâne a doua zi pe temniță pentru, liberare. Vestea se răspândi ca fulgerul pretutindeni În penetenciar provocând Însuși gardienii să comenteze cu surprindere această fără precedent decizie a unui tribunal!! Nu mai vorbim de cei peste două sute de arestați din camera unde Tony Pavone le era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vegetal trăiau În antreul lui Margotte. Deschideai două uși și iată-i: tulpini de cartof, avocado, plante de cauciuc. Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a scăpa din temnița spațio-temporală. Îndepărtat Încă Înseamnă finit. Finit Încă Înseamnă pipăitul prin văl, examinarea realității lăuntrice dezgolite cu o mână Înmănușată. Cu toate astea, se pot vedea avantajele plecării de aici, construind igluuri de plastic În vid, sălășuind În colonii liniștite, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
făcut grădină cine-a știut că și florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inima regimului. Condamnările de sute de ani de închisoare și deportările la „Canal”, acolo trimiși, cei mai mulți fără judecată, o vorbă aruncată, un protest, o negare, o obiecție, o glumă chiar, înghesuiți toți într-o infracțiune inventată. Câți au murit în temnițe sau împușcați, „ipocrizie” numește dânsul? - „ipocrizie” sau „crimă”? Uite, așa se deformează totul, și cu timpul, se uită. Apoi către mine: Asta este domnule judecător! După aceea trecu în bucătărie cu doamna Pavel, recapătându-și liniștea dinainte. - Are dreptate! mă adresai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judeci pe altul fără să fii sau să fi fost în locul lui. Important așadar e să faci binele pe cât poți, mai ales într-o lume prăbușită în rău. Un om salvat înseamnă o menire. - Dar cei condamnați la moarte, la temniță sau închisoare numai pentru faptul de a fi avut alte convingeri politice, de a fi acționat sau numai vorbit în acest sens? - Nici în această privință lucrurile nu sunt simple, vorbii. Am cunoscut judecători militari, unul dintre ei îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se proclamă încă a fi cea mai bună din câte au existat. - Fiecare doctrină pretinde că e cea mai bună. - Nu judec deocamdată doctrina, ci modul de aplicare și consecințele acesteia. Pentru ce e nevoie de teroare, mă întreb, de temnițe, de închisori, de execuții, cele mai multe - sute de mii - chiar fără judecată. Răfuiala directă cu supușii, uciderea sau înspăimântarea acestora. În aceste cazuri tribunalele au fost ocolite, tocmai pentru că oamenii erau vădit nevinovați, iar reacția puterii odioasă. De ce a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unde a fost cândva Bogdan-Serai, sau mănăstirea sfintei Marii Mogliutisa. Am suit și am coborât treptele Fenerului deasupra peisagiului nemuritor al Cornului de Aur. Pe dealul din fund, între chiparoși, era cimitirul Eyub; în altă parte, la țărmul mării deschise, temnița împărătească de la Edicule, unde au putrezit și unii din voievozii de la Carpați; în larg, departe, în pâcla ușoară de pe Marmara, insula Prinkipo. De la Vechiul-Serai la Vlaherne, minunata așezare fără pereche pe pământ se odihnea în soare, așteptând rodul florilor primăverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coruptul, nedreptul, depravatul Abu-l-Hassan Ali, fiul lui Saad Nasridul, al douăzeci și unulea și penultimul sultan al Granadei, facă Domnul ca numele lui să fie șters din toate amintirile! Pentru a urca pe tron, el îl răsturnase și azvârlise în temniță pe propriul său părinte. Pentru a-și întări puterea, pusese să li se taie capetele fiilor celor mai nobile familii din regat, printre care vitejii Abenserrahi. Cu toate astea, în ochii mamei mele, crima de neiertat a sultanului era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în turnul Comarilor, o impunătoare citadelă pătrată din nord-estul Alhambrei, față-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte repede locul spaimei; din fericire, nici unul dintre însoțitorii mei nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l repeadă pe Mohamed, pe care-l știa încordat și în stare de gesturi nebunești, se adresa recalcitranților pe un ton patern: De când a căzut în mâinile necredincioșilor, orașul ăsta a ajuns pentru noi un loc al infamiei. E o temniță, iar poarta ei stă gata să se închidă încet-încet. Cum să nu profitați de această ultimă șansă pentru a scăpa? Nici imprecațiile predicatorului, nici dojenile dezrobitorului nu l-au putut hotărî pe tata să-și părăsească orașul. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea pribegiei, căci cei care au ales să se boteze sunt acum victimele celor mai rele prigoane. Șapte dintre verii mei sunt în temniță, iar o nepoată a fost arsă de vie împreună cu soțul ei, acuzați că au rămas evrei în taină. M-a lăsat jos înainte de a continua, cu glas scăzut: — Toți convertiții sunt bănuiți că au rămas evrei în taină; nici un spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja necazurile, și pe ale mele și pe ale lui, în nenorociri încă și mai mari. ANUL INCHIZITORILOR 904 de la hegira (19 august 1498 7 august 1499) În anul acela, Hamed dezrobitorul a murit, supus fiind la tortură într-o temniță din Alhambra; avea nu mai puțin de optzeci de ani. Nimeni nu era mai iscusit decât el în a obține eliberarea unui captiv, dar, când a fost vorba să se elibereze pe sine, cuvintele lui și-au pierdut puterea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]