2,808 matches
-
explice sensul suferinței și să-i ofere soluția de compensare a acesteia. Acțiunea terapeutului constă În separarea motivelor care au determinat suferința de conștiința Încărcată a celui care suferă. Conștientizarea suferinței reprezintă desprinderea morală de aceasta. bă Tehnicile utilizate de terapeut au În vedere: actualizarea trecutului prin aducerea În discuție a motivelor suferinței și explicarea lor persoanei care suferă; oferirea unei soluții compensatorii, de ordin moral, care să anuleze sau cel puțin să atenueze suferința, să facă În așa fel Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care apasă persoana, o Însingurează și o golește, o aruncă În disperare și adesea sfârșește prin a o Înstrăina nu numai de lume, ci și de sine Însăși. Aceste aspecte ale suferinței, care de regulă sunt asociate, trebuie considerate de către terapeut ca ținte absolut obligatorii ale acțiunii sale de restaurare psihomorală a persoanei aflate În suferință. Terapia de susținere, Încurajare, trebuie să vizeze toate cele trei registre ale persoanei umane. Suferința trebuie anulată prin explicare și Înțelegere. Inițial, trebuie ca persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fiecare dintre ele percepând beneficii și costuri asociate cu acestea. Mulți clienți nu au avut niciodată ocazia să exprime adesea elementele personale confuze, contradictorii și unice ale acestui conflict. 3. Convingerea directă nu este o metodă eficientă pentru rezolvarea ambivalenței. Terapeutul încearcă să fie „de folos” prin convingerea clientului despre beneficiile schimbării. Totuși, este clar că aceste tactici măresc, în general, rezistența clientului și diminuează probabilitatea schimbării (Miller, Benefield și Tonigan, 1993; Miller și Rollnick, 1991). 4. Stilul consilierii este, în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
operațională în interviul motivațional este aceea că ambivalența sau lipsa de rezolvare este obstacolul principal ce trebuie depășit în declanșarea schimbării. 6. Ușurința de a se schimba nu este o trăsătură a clientului, ci un produs fluctuant al interacțiunilor interpersonale. Terapeutul este, de aceea, foarte atent și răspunzător la semnele motivaționale ale clientului. Rezistența și „negarea” nu sunt văzute ca trăsături caracteristice clientului, ci ca feedback la comportamentul terapeutului. 7. Relația terapeutică este mai mult un parteneriat decât o relație între
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
foarte atent și răspunzător la semnele motivaționale ale clientului. Rezistența și „negarea” nu sunt văzute ca trăsături caracteristice clientului, ci ca feedback la comportamentul terapeutului. 7. Relația terapeutică este mai mult un parteneriat decât o relație între expert și client. Terapeutul respectă autonomia și libertatea de a alege a clientului (și consecințele acesteia) privind propriul său comportament. „Văzut astfel, este incorect să ne gândim la interviul motivațional ca la o tehnică sau la un set de tehnici care sunt aplicate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de acțiune, unii autori au denumit aceste formulare „Următoarele 90 de zile”. Formularul poate fi apoi folosit pentru a înregistra orice număr de acțiuni, inclusiv actualizarea unei probleme. Acest formular include în mod tipic doar câteva întrebări simple, pe care terapeutul și clientul le completează împreună. Monitorizarea eficienței folosirii de către consilier a strategiilor IM. O metodă practică disponibilă pentru practicieni se referă la observarea clienților. Dacă în decursul ședinței se ceartă în mod constant, nefiind de acord sau ignorând terapeutul, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
care terapeutul și clientul le completează împreună. Monitorizarea eficienței folosirii de către consilier a strategiilor IM. O metodă practică disponibilă pentru practicieni se referă la observarea clienților. Dacă în decursul ședinței se ceartă în mod constant, nefiind de acord sau ignorând terapeutul, atunci ceea ce face acesta nu funcționează. Este un semnal că trebuie schimbate metodele. Aceasta poate fi pur și simplu ambivalență. Dar dacă acest lucru se întâmplă constant, atunci se pot aduce argumente pentru schimbare și clientul este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dacă acesta nu se mai întoarce la terapie, poate fi un semn că a renunțat mai degrabă la ea decât la comportamentul-problemă. Dacă se insistă prea mult pentru schimbare, clientul poate să nu fie gata să o facă. În concluzie, terapeutul trebuie întotdeauna să acorde atenție clienților săi, deoarece ei spun într-un fel sau altul exact ceea ce ar trebui să facă terapeutul. Bibliografie Miller, W.R.; Zweben, A.; DiClemente, C.C.; Rychtarik, R.G., 1992, Motivational Enhancement Therapy Manual: A Clinical Research
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Dacă se insistă prea mult pentru schimbare, clientul poate să nu fie gata să o facă. În concluzie, terapeutul trebuie întotdeauna să acorde atenție clienților săi, deoarece ei spun într-un fel sau altul exact ceea ce ar trebui să facă terapeutul. Bibliografie Miller, W.R.; Zweben, A.; DiClemente, C.C.; Rychtarik, R.G., 1992, Motivational Enhancement Therapy Manual: A Clinical Research Guide for Therapists Treating Individuals with Alcohol Abuse and Dependence, National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism, Rockville. Rollnick, S.; Butler C.
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
asupra relațiilor intrafamiliale; - lucrul cu cuplul. - cererea părinților. - explorare; - diagnostic; - tratament; - restaurare; - ajutor. 5. Terapie familială - schimbarea sistemului familial - provocarea schimbării globale a interacțiunilor, a structurii și a funcționării sistemului familial. - cererea explicită a familiei. - explorare; - confruntare; - modelare; - libertate afectivă; - terapeut. Sursa: Purtois, Forgione, Desmet, 1989, apud Stănciulescu, 2002, p. 195. P. Durning face distincție între intervențiile socioeducative, terapia de familie și suplinirea familială. Astfel, aceste concepte presupun: - „intervențiile socioeducative: definite ca acțiuni puse în funcțiune de profesioniști pentru a ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de familie, dezvoltate de Murray Bowen: genograma, triunghiul terapiei, experimentele relaționale, antrenarea, „poziția - eu”, terapia de familie multiplă, poveștile de substituire. Un alt capitol prezintă terapia de familie strategică. Teoria comunicării stă la baza acestei terapii, care promovează cooperarea dintre terapeuți și clienți, prin încurajarea soluțiilor inițiate de aceștia, deoarece tocmai acestea din urmă determină schimbarea sau, cu alte cuvinte, „abordările dominante ale anilor ’90 au [...Ă încurajat pe terapeuți să fie mai cooperanți decât manipulativi. În loc să încerce să rezolve problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Teoria comunicării stă la baza acestei terapii, care promovează cooperarea dintre terapeuți și clienți, prin încurajarea soluțiilor inițiate de aceștia, deoarece tocmai acestea din urmă determină schimbarea sau, cu alte cuvinte, „abordările dominante ale anilor ’90 au [...Ă încurajat pe terapeuți să fie mai cooperanți decât manipulativi. În loc să încerce să rezolve problemele și să provoace schimbarea, terapeuții încep să accentueze soluțiile și să sugereze schimbarea” (p. 170). Următorul capitol prezintă și analizează terapia de familie structurală. Salvador Minuchin a pus bazele
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mai veni la mine. Tot adevărul stă scris în carte, eu de acolo aflu tot" ( D., 52 ani, Neamț). În prezent, preotul, dascălul în general, cel ce se îndeletnicește cu decriptarea slovelor cărților sfinte se transformă într-un fel de terapeut social. Comunitatea tradițională cunoaște o multitudine de superstiții legate de prezența preotului în viața comunitară. Practic, toate acestea sugerează existența unor vechi forme de divinație în care preotul nu este doar performator, agent activ, ci și obiect al interpretării. Astfel
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ce preștiința mitică reprezintă prin luptele simbolic purtate "cu ajutorul divinităților împotriva monștrilor și a demonilor"). Orice om practică involuntar cînd introspecția morbidă, cînd pacea clarificatoare. E greu să le distingem net fără spijinul unei științe a motivelor și al unui terapeut înarmat cu șiința aceasta. Utilizată în scopuri purificatoare și zilnic, introspecția lucidă anulează amestecul de culpabilități semiconștiente și reușește să facă să dispară chiar și psihopatiile manifeste, lipsindu-le treptat de sursa lor de alimentare: exaltarea imaginitivă a dorințelor și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este foarte posibil, că este chiar plauzibil ca persoana care visează să știe, indiferent de situație, ce semnifică visul său, dar, neștiind ce știe, crede că nu știe (Freud, ????, p. 131). În definitiv, ea, și numai ea, are cheia. Celălalt, terapeutul sau cartea, poate doar să o ajute în căutările sale. Freud și-a interpretat propriile vise. După cum recunoștea și valabilitatea autoanalizei, el considera implicit că persoana care visează este capabilă să găsească prin ea și în ea semnificația propriilor vise
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că Iahwe pe noi ne-a ales să stîpînim lumea! Pentru că nu au scos în fața romanilor destul aur, din această poveste s-au ales numai cu ceva privi- legii de la Cezar. Chiar Filon în scrierile lui cînd vorbește de isteții terapeuți sau eseni din Egipt nu folosește pentru scrierile acestora cuvîntul Septuaginta ci Scriptură ca să ne dovedească nouă de ce făcătură a fost în stare! Un alt fals făcut de aceeași sîrguincioși mozaici pentru a-și impune minciunile în fața lumii sînt Sentințele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate, aberante, distructive sau ridicole a avut el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland a Republicii de la Weimar pentru întreaga familie”; în fine, cu mai multe referințe muzicale (ca fan de jazz, o recomand pe aceea în care patosul german americanizat este reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
controlat și moderat (Davis apud Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 419). Confirmări similare au fost aduse de raportul American RAND în 1976 și de Orford și Edwards în 1977 (Orford, Edwards, 1977). Astfel, concluzia la care au ajuns mai mulți terapeuți a fost că, pentru persoanele dependente de alcool, băutul moderat poate reprezenta un obiectiv adecvat. Această idee are la bază studiul lui Sobell, și anume că nu există diferențe semnificative între „nebăutori” și „consumatorii cu măsură” în decurs de un
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
inițiată de Moreno, care a pus și bazele psihodramei și sociometriei (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 559). Tehnica terapiei de grup a fost dezvoltată de S.H. Foulkes la Spitalul Militar Northfield din Marea Britanie. Metoda sa se baza pe psihanaliză. Astfel, terapeutul era relativ pasiv, mai ales datorită utilizării interpretărilor analitice (Foulkes, 1948, p. 136). După cel de-al doilea război mondial, terapia de grup s-a dezvoltat în special în Statele Unite, asfel încât astăzi aceasta presupune un grup de oameni care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
infantile, masochiste și feminine asupra imaginii paterne idealizate și carismatice ale terapeutului. Acest transfer, spune L.H. Rockland, era necesar pentru ca hipnoza sau sugestibilitatea să poată fi făcute cu succes (Rockland, 1989, pp. 23-39). Edward Glover consideră că cel mai eficient terapeut al metodei de susținere este doctorul de familie, care în mod intuitiv recomandă o schimbare fie a situației, fie a comportamentului - și astfel, încurajează o scădere a anxietății și, în consecință, a simptomatologiei (Glover, 1931, pp. 397-411). În perioada de după
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Diferența dintre terapia de grup și cea de susținere constă în faptul că terapia de susținere accentuează sprijinul psihologic individual. Una dintre componentele esențiale ale terapiei de susținere este ascultarea. Astfel, individul este încurajat să vorbească despre problemele sale, în timp ce terapeutul ascultă și oferă sfaturi, sau chiar un ajutor concret. În momentul în care terapia de sprijin se folosește în starea acută, în criză, persoana este ajutată, în special, să își exprime emoțiile. Totodată, alcoolicul care caută sprijin terapeutic este încurajat
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în starea acută, în criză, persoana este ajutată, în special, să își exprime emoțiile. Totodată, alcoolicul care caută sprijin terapeutic este încurajat să-și asume responsabilitatea propriilor acțiuni și să caute soluții pentru rezolvarea problemelor. Totuși, există ocazii în care terapeutul își fososește autoritatea pentru a convinge persoana să adopte un anumit curs de acțiune. M. Gelder numește acest gen de convingere sugestia prin prestigiu. Un alt factor esențial al terapiei de susținere este reglarea intensității relației dintre pacient și terapeut
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
terapeutul își fososește autoritatea pentru a convinge persoana să adopte un anumit curs de acțiune. M. Gelder numește acest gen de convingere sugestia prin prestigiu. Un alt factor esențial al terapiei de susținere este reglarea intensității relației dintre pacient și terapeut. Astfel, atunci când individul are o personalitate dependentă, iar tratamentul este de lungă durată, intensitatea relației crește și, de aceea, dependența trebuie să fie dirijată spre întregul colectiv terapeutic, și nu doar spre un singur medic (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
diferențele de conținut conceptual ce se impun între normalitatea clinică și cea socială, spre exemplu. Pentru realizarea acestui deziderat, D. Offer și M. Sbashin au încercat să readucă în prim-plan punctul de vedere exprimat de K. Jaspers, conform căruia terapeutul trebuie să fie empatic și să se racordeze cu „nivelul lumii personale” a pacientului, pentru că numai în acest fel poate fi obținut un rezultat bun. Potrivit lui K. Jaspers, eroarea fundamentală a psihiatriei clasice este de a încerca să explice stările
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
propriilor acte și consecințe” (Fromm, 1978, p. 217). În privința sintagmei de tulburare mentală impusă de către D.S.M.IV TM, redactat sub auspiciile Asociației Psihiatrilor Americani, aceasta, pe lângă faptul că introduce multe clarificări de natură clinică și îndeosebi la nivelul relației dintre terapeut și client, ascunde în construcția sa multe ambiguități, mai ales în delimitarea acesteia de tulburarea somatică. O analiză atentă a sistemului american de clasificare a tulburărilor mentale (D.S.M.IV TM) dezvăluie faptul că matricele nosologice, paradigmele de definire ale tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]