16,496 matches
-
și de aspecte estetice, de rezistență la întrebuințare ș.a. Din experiențele acumulate de-a lungul timpului, s-au desprins următoarele lecții: • marcajele de securitate trebuie să „spună” ceva, să fie purtătoare ale unui mesaj relevant pentru produs. Este mai plăcută tipărirea cu irizări ale curcubeului decât alte semne invizibile; • ele trebuie să-și găsească locul potrivit, să facă parte firească din ansamblul documentului, astfel încât și fixarea în mintea utilizatorului să fie naturală; • efectul lor trebuie să fie evident, distinct și inteligibil
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
nu trebuie să aibă și dreptul de accesare a sistemului de operare al calculatorului central sau să restaureze date în scopul manipulării lor. De asemenea, imprimantele din diverse birouri nu pot folosi datele secrete care au un regim sever la tipărire. O măsură suplimentară de control va consta în stabilirea momentelor din zi când un echipament periferic sau un utilizator a accesat sistemul. Oricum nu este recomandat să se permită angajaților firmei să lucreze peste program, iar când aceasta se impune
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mai întâlnite servicii pentru date într-o rețea sunt: • transfer de fișiere - punerea la dispoziție și utilizarea în comun a fișierelor și directoarelor; • poștă electronică - posibilitatea de trimitere și primire de mesaje electronice, în interiorul sau exteriorul unei rețele; • servicii de tipărire/listare/printare - punerea în comun a imprimantelor și folosirea lor de către toți utilizatorii unei rețele; • servicii client/server - instalarea de aplicații sau componente de aplicații pe calculatoare cu resurse hardware sporite și apelarea lor de pe stațiile-client din rețea; • servicii de
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în pragul tipăririi, a fost distrus, se pare, în perioada ocupației sovietice a Bucovinei. De altfel, acum P. se refugiază la București, continuându-și activitatea literară și jurnalistică la „Cuvântul”, precum și la alte publicații de extrema dreaptă. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
munte lunecă încetișor.” Din ciclul romanesc Ferentarii a fost editat doar primul volum, Streina (1940), cel de-al doilea, Privighetorile mute, căruia I. Al. Brătescu-Voinești îi făcuse o prefață, trebuia să apară în anul următor, dar evenimentele au făcut imposibilă tipărirea lui. SCRIERI: Clasa VII A, Craiova, 1931; Mărgele de măceș, Craiova, 1931; Sunt studentă!, București, 1933; Cartea celor șapte basme, București, 1934; Să ne logodim!, București, 1934; Ferentarii, vol. I: Streina, București, 1940. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 463-469; Perpessicius
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
se publică anual lista premianților, precum și cuvântările festive ținute de Petrache Poenaru, Ion Maiorescu, Simeon Marcovici, în care, în spirit iluminist, se face elogiul înnoirilor civilizatoare și al instrucției în limba națională. Revista a trezit interesul cititorilor mai ales prin tipărirea schimbului de scrisori dintre Costache Negruzzi și I. Heliade-Rădulescu (Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, 1836), expunere a ideilor acestora privitoare la istoria limbii și a poporului român, la obiectivele activității culturale și literare
MUZEU NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288339_a_289668]
-
la Universitatea ieșeană, susținut în 1913, mai prezenta lucrările Phidias și Parthenonul (1911) și Impresionismul și neoimpresionismul (1912), precum și colecția revistei „Sânzeana”, scoasă tot atunci și scrisă în mare parte împreună cu fratele său, Teodor Naum. După obținerea postului, marcată prin tipărirea cursului introductiv (Însemnătatea culturii artistice, 1912), își continuă colaborarea, cu versuri, dar și cu note, comentarii ori studii estetice, la „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Neamul românesc literar”, „Drum drept”, „Arhiva”, „Solia” ș.a. Izbucnirea războiului pare să îl determine a încredința
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
precum și o prezentare, sumară, uscată, cu destule inadvertențe, a cărturarilor și scriitorilor. Util, aplicat, interesul redactorului față de literatura populară face din „Contemporanul” o publicație citabilă în istoria disciplinei. De pildă, cerința culegerii fidele, riguroase a folclorului este meritorie, ca și tipărirea de literatură populară din toate provinciile românești. Ceea ce publică el însuși (Cântece și obiceiuri la nunți, Despre strigoi, strige sau strigoaice ș.a.) conține exemplificări interesante, dar comentariul, ideologizat, exclusivist, tinde să demonstreze doar caracterul de clasă, locul luptei sociale în
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
Până la 1774 transcrie cu modificări și adaosuri Istoria politică și geografică a Țării Românești a lui Mihai Cantacuzino. N. R. oferă unele știri în plus despre Cantacuzini, dar pe parcurs îl vor interesa mai mult soarta beizadelelor domnitorului Alexandru Ipsilanti sau tipărirea mineielor de la Râmnic, de care fusese legat, decât refugiul vistiernicului Mihai Cantacuzino în Rusia. De la 1774, anul când se oprește cronica lui Mihai Cantacuzino, până la 1834 cronologia domnilor este cu totul lacunară, deși se strecoară și informații inedite, ca tentativa
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
manuscrisul 4389 de la Biblioteca Academiei Române, renunțând, în bună măsură, la impresionantul aparat critic al manuscrisului 45, păstrat la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spațiul catolic (și care nu admitea o tipărire grăbită). Cu alte cuvinte, revizorii și editorii bucureșteni - frații Radu și Șerban Greceanu, bănuitul lor „consilier” stolnicul Constantin Cantacuzino, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli” - renunță la achizițiile pretențioase și erudite ale manuscrisului 45 (demonstrație magistrală de
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
fantasmele sale. Eseul este delectabil în ciuda viziunii sale bogomilice. P. este un veritabil scriitor și un om de carte care încalcă sistematic convențiile. După 1990 au început să apară scrierile lui P. confiscate de Securitate, iar procesul de reconstituire și tipărire este în curs de desfășurare. Fiica scriitorului, Nadia Marcu Pandrea, a reușit să publice până acum Memoriile mandarinului valah (2000), Reeducarea la Aiud (2000), jurnalele din Helvetizarea României (2001) și Crugul mandarinului (2002), Călugărul alb (2003) ș.a. Stilul este, în
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
lui Grigore Râmniceanu, în 1783 și 1795 la Sibiu, în 1786 inclusă în Octoihul mic, apoi în 1844 la Iași. Cele peste douăzeci și cinci de manuscrise păstrate provin în egală măsură din Țara Românească, Moldova și Transilvania, fiind copii executate după tipărirea cărții și ajungând până la jumătatea secolului al XIX-lea. Asocierea în miscelanee se face cu Floarea darurilor, cu Istoria Troiei, cu cronografe, cu cronici în versuri. Uneori manuscrisele au și miniaturi naive, precum cele ale lui Copce Negoiță din Piatra
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
prelucrare a unor poezii populare. O. l. este prima gazetă transilvăneană care, prin scrisul lui Cipariu, pune în discuție, folosind o bogată argumentație filologică și istorică, chestiunea limbii române literare, susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O. l. și încercările sale de versificație, pe cele ale lui I. I. Mani, P. Kerekes și ale altor autori transilvăneni. Aproape toate aceste producții poetice, modeste ca valoare, au ca
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
Răsăriteană. Având în atenție nu numai ridicarea nivelului de cultură al compatrioților săi, ci și răspândirea cărții tipărite dincolo de hotarele Țării Românești, N. a apelat la slavonă, unic instrument ce făcea realizabilă această intenție. El a controlat îndeaproape munca de tipărire a scrierilor slavonești, fiind principalul factor responsabil pentru opera de cultură care se înfăptuia în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Moștenirea literară a lui N. adună într-un inventar ce impune mai ales prin varietate
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
vorba de Ioan Alexandru, Dorin Tudoran și Teohar Mihadaș. Spre deosebire de aceștia, doar poetul Ion Mureșan s-a încumetat la o colaborare de durată, în 1991 și 1992. Interesant rămâne totuși interviul luat de Alin Fumurescu lui Marin Sorescu, ca și tipărirea, în serial, a scrierii lui Emil Cioran Spirală istorică a României (începând cu numarul 15/1990), alături de publicarea unor texte din Aleksandr Zinoviev sau Václav Havel. Din scrisul lui Mircea Eliade se reia Mitul generației tinere, iar din Mircea Vulcănescu
NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288495_a_289824]
-
Alba Iulia. Continuând preocupările vechi de un secol pentru tălmăcirea textelor religioase în românește, dar și ca urmare a unor inițiative oficiale, ce intenționau calvinizarea ortodocșilor ardeleni, traducerea, începută de ieromonahul muntean Silivestru, a fost coordonată de mitropolitul Simion Ștefan. Tipărirea acestei cărți - Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru - este un eveniment important în istoria culturii române, datorită valorii lingvistice și literare a textului, dar și conținutului prefețelor. Prima, semnată de Simion Ștefan, demonstrează necesitatea
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
importante fiind cuprinse în manuscrisele 253 și 53 de la Biblioteca Academiei Române, folosite în 1845 de Mihail Kogălniceanu la întocmirea primei ediții - Leatopisețul Țării Moldovei de la Dabija v.v. până la domnia lui Ioan Mavrocordat v.v. (1662-1743), care a stat la baza numeroaselor tipăriri ulterioare. O ediție critică, de mare autoritate și valoare, apare în 1955, sub îngrijirea lui Iorgu Iordan, iar cea mai cuprinzătoare restituire, folosind toate variantele manuscrise ale cronicii, este realizată de Gabriel Ștrempel în 1982. În Predoslovie N. se declară
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Floare-albastră”, „Forța morală”, „Litere și arte”, „Generația nouă”, „Paloda literară”, „Spre ideal”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, „Convorbiri critice”, „Dunărea de Jos”, semnate uneori Orlandi sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre tipărire lui Mihail Dragomirescu, dar manuscrisul s-a pierdut. O. a scris și teatru: Pâinea păcatului (1905), parabolă în versuri, și „poema scenică” Sărmanul Dionis (1909), adaptare după Mihai Eminescu (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi). Fragmente dintr-o
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
românească, cu deosebire către câteva culmi reprezentative din perspectiva sistemului de gândire, și către limbajul filosofic românesc, face traduceri din Platon și contribuie - alături de Petru Creția - la realizarea ediției de Opere ale filosofului Ideei, militează, în scris și organizatoric, pentru tipărirea manuscriselor lui Mihai Eminescu, reia proiectul unei școli filosofice, încolțit în anii războiului, și este mentor pentru mai mulți tineri, dintre care în prim-plan se află Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Sorin Vieru, Thomas Kleininger și alți câțiva, independent unul
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Este fiul profesorului universitar Gheorghe P. Pamfil, unul dintre fondatorii învățământului farmaceutic clujean. Termină liceul în cadrul Seminarului Pedagogic Universitar din Cluj (1931) și face studii superioare de farmacie, în 1940 devenind doctor în farmacologie la Universitatea din București. În anul tipăririi tezei sale de doctorat, locotenentul farmacist publică și studiul Elemente de etică și deontologie profesională. Colaborează la reviste literare și de cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
pentru un ideal social și cultural care nu mai corespundea stării de lucruri din Principate. De aceea, foaia, care va fi doar un martor neutru al evenimentelor din 24 ianuarie 1859, își suspendă apariția înainte de a trece un an de la tipărirea întâiului număr. Aici Gh. Asachi a continuat să publice, sub titlul general „Foiletonul Albinei române”, versuri, articole și recenzii. R.Z.
PATRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288716_a_290045]
-
atât, în 1843 ajunge proprietar de tipografie. Spirit deschis, pragmatic, energic, om sociabil și mereu dispus să îndrume pe cineva, P. face școală: adună în preajma lui numeroși elevi, pe care îi inițiază deopotrivă în psaltichie și în rosturile tiparniței. Intensifică tipărirea de cărți și, ca să-și asigure vânzarea, călătorește prin țară, pe la mănăstiri, în iarmaroace, mereu în căutare de cumpărători și subvenții. Pe când se întorcea dintr-un astfel de drum, se îmbolnăvește de tifos și moare. Înainte de toate, P. a fost
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
să se ocupe în special de traduceri religioase și nu își poate valorifica pe deplin posibilitățile. Abia în 1804 reușește să plece la Buda, unde fusese numit cenzor la Tipografia Universității, dar nu mai are timp să împlinească proiectul de tipărire a scrierilor pe care le avea în manuscris și de elaborare a altor lucrări. Idealul luminării poporului prin răspândirea cunoașterii raționale, prin educație morală și socială devenise propriul ideal al lui M. Integrat prin formație și țeluri mișcării cultural-politice numite
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
atunci când nu este de influență gnostică, lectura subiectivistă a Scripturii dă naștere unor reprezentări arbitrare sau aberante ale proclamației apostolice. Cei care „nu mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara cadrului liturgic al Bisericii se rezumă la simpla transmitere a unui text lipsit de transparență către un auditoriu confuz, neinstruit, lipsit de o catehizare adecvată, ispitit de duhul acestui veac să-și formeze ideologii personale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1993). O realmente jenantă „Scrisoare către un intelectual din Occident” a fost publicată în revista de cultură Viața Românească în iulie 1987 la insistențele lui Noica, deoarece unul din redactori - Ileana Mălăncioiu, de la care știu - încerca să amâne la nesfârșit tipărirea manuscrisului, pentru a-l cruța pe Noica de adăugarea acestei piese regretabile la dosarul său. Textele antioccidentale ale lui Noica sunt de asemenea expresia poziției sale antimoderniste (sau neotradiționaliste). 17. În cartea sa Filozofie și naționalism, Laignel-Lavastine îl opune pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]