6,503 matches
-
conștienți de prerogativul lor de polițiști de gardă: — Ce dracu’ se-ntâmplă acolo? Walter, auzind Înjurătura, nu dori să cerceteze dacă era vorba de niște fermieri sau de spirite. Îi chemă pe toți cei care se bucurau de pauza de toaletă și-i Îndemnă să urce În autocar. Se ridicară pantaloni În grabă, siluete Întunecate se Îndreptară Împiedicându-se spre mașină În timp ce-și trăgeau fermoarele. Dar Harry, acest hoinar ferice cu probleme urinare, habar nu avea de toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate geamurile. Walter Îl anunță că trebuiau să se Întoarcă unde făcuseră pauza pentru mers la toaletă. —Mai știi unde era? Șoferul Își trecu degetele prin păr cu un gest nervos. Da, da, sigur că da. La patruzeci și cinci de minute de aici, În direcția aia. Și-și smuci capul În direcția drumului Înghițit de Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ea, părea În ultimul hal. La fel ca și persoana din camera din partea cealaltă. Parcă era o simfonie a bolii, numai tube, fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la toaletă. Dar atunci, cu un etaj mai jos, Își Începu numărul un grup de birmanezi petrecăreți. Beau și strigau, bătând din picioare și ciocnind sticle. Fumul de țigări de foi și mirosul de alcool ieftin ajungeau până În camerele de deasupra. Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înmuiat Într-o cadă adâncă plină cu apă aproape clocotită. N-am considerat-o niciodată o alternativă, să fii curat și fiert În același timp, cu pielea năpârlindu-ți În suc propriu, iar restul trupului decolorându-se. Păi, până și toaletele lor sunt dotate cu un jet de apă caldă care-ți spală fundul pentru ca apoi să ți-l usuce cu aer cald, astfel Încât să nu mai fii niciodată nevoit să-ți atingi acea parte a corpului. Mi se par anormal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care le putea afecta creierul. Iar când pacienții lor au trecut de la febră la frisoane care le scuturau oasele, n-au putut face altceva decât să-i strângă În brațe, să Îi legene și să plângă. Pe când se Întorcea de la toaletă Într-o zi, Heidi le-a surprins pe două bătrâne dându-le lui Wyatt și Wendy un lichid cu un miros puternic. Una dintre femei i-a explicat ce făcea, dar Heidi nu a Înțeles nimic. Femeia a scos niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucruri prețioase? Iar ea mi-a răspuns cu mândrie: — Lucrurile astea au aparținut familiei mele. Tatăl meu era un bărbat foarte bogat Înainte de schimbare. Aveam o droaie de servitori și trăiam Într-o casă uriașă cu patru etaje și cinci toalete occidentale pe Rue Massenet. —Poftim? Massenet? Știi la ce mă gândeam! Așa că am Întrebat-o din nou: — Cu ce se ocupa tatăl tău? Ea mi-a răspuns cu același zâmbet mândru: — Era proprietarul unui mare magazin numit Honesty, unul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alarmă s-a auzit alt anunț: „Toată lumea să iasă la suprafață!“. Toți oamenii s-au năpustit spre ieșire. Mi-am dat seama că nu mă simțeam grozav și că ar fi fost mai bine să mă duc mai întâi la toaletă. Am căutat peste tot biroul șefului de stație, gândindu-mă că trebuia să fie o toaletă prin apropiere. Am trecut prin fața acestuia. Am văzut vreo trei conductori căzuți grămadă. Se pare că avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre ieșire. Mi-am dat seama că nu mă simțeam grozav și că ar fi fost mai bine să mă duc mai întâi la toaletă. Am căutat peste tot biroul șefului de stație, gândindu-mă că trebuia să fie o toaletă prin apropiere. Am trecut prin fața acestuia. Am văzut vreo trei conductori căzuți grămadă. Se pare că avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-am văzut de drumul meu spre toaletă. Apoi am urcat scările care duc la Ministerul Comerțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de stație, gândindu-mă că trebuia să fie o toaletă prin apropiere. Am trecut prin fața acestuia. Am văzut vreo trei conductori căzuți grămadă. Se pare că avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-am văzut de drumul meu spre toaletă. Apoi am urcat scările care duc la Ministerul Comerțului și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între timp au fost cărați afară conductorii pe care-i văzusem căzuți în birou. În clipa în care am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pungă a fost găurită. Cealaltă a rămas intactă. Dacă ambele pachete s-ar fi desfăcut, probabil că ar fi fost mult mai multe victime umane. A coborât la Yotsuya și a spălat vârful umbrelei, murdar de lichid sarin, la o toaletă din apropierea casei de bilete. Apoi s-a urcat în mașina lui Tonozaki, care îl aștepta. La 8:30, metroul a ajuns la Ikebukuro și a pornit în sens invers de la linia opusă. Poate pentru că lichidul din pungă s-a scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spus: «Așa, am să-ți dau ceva.» Și am deschis geanta. Până să deschid geanta, am uitat complet ce voiam să-i dau. M-am speriat foarte tare. Și soția mea era tare îngrijorată. Și încă ceva, mă duceam la toaletă să urinez, dar nu puteam. De obicei, după ce te abții mai mult, dacă te strădui puțin, poți să urinezi. Dar eu, nici dacă mă încordam din toate puterile, nu reușeam. Eram șocat. Cam a doua zi simptomele au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Gotanda sunt cam nouă stații. În acest interval nu pot spune că m-am simțit rău. Decât că totul mi se părea ușor întunecat. Am ajuns la firmă și aveam o senzație ciudată pe gât. M-am dus la toaletă, m-am spălat pe față și am făcut gargară. Parcă mă gâdila ceva în gât. Încă nu tușeam. Nu mă simțeam deloc ciudat, însă, treptat, starea celorlalte persoane din firmă se înrăutățea. Inhalataseră cu toții sarinul care era impregnat în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu le-am spus să mă examineze pentru că mi-a crescut brusc tensiunea. Speram încă să fie o simplă problemă de tensiune. După ce am terminat de vorbit la recepție, mi s-a făcut și mai rău. M-am dus la toaletă. Am vomitat. Mi-au dat o pastilă sublinguală și mi-au zis să stau puțin întins. M-au dus într-un salon liber și m-am așezat pe un pat. Unul din simptomele intoxicației cu sarin, în cazul meu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Până la urmă am stat treisprezece zile în spital. În tot acest timp mi s-au pus perfuzii. Îmi schimbau fluidele din corp. Cel mai frică mi-a fost cu urinatul. La fiecare cinci minute îmi venea să mă duc la toaletă. Mă duceam degeaba. Făceam doar puțin. Aveam doar senzația și, din această cauză, nu puteam să dorm. În a patra zi am început să am halucinații. De fiecare dată aveam același vis. Cum ațipeam, visam același lucru. Dormeam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pulsa. O chemam pe asistentă și îmi punea picături în ochi cu o seringă. Cel mai greu îmi era când închideam ochii și mă întorceam pe o parte. Când mă ridicam, mă durea capul. Nu m-am dus nici la toaletă. În prima zi am folosit o ploscă. În a treia zi tot mă mai simțeam rău, însă nivelul colinesterazei revenise la normal și m-au externat. Oricum, la spital nu aveau nici un fel de tratament. Era mai bine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
M-am hotărât să mă duc la serviciu. Cum am ajuns la muncă, am vomitat. Am intrat în birou; mi s-a părut că era întuneric. Am deschis televizorul. Și mi-a venit rău de la stomac. M-am dus la toaletă și am vomitat. Am scos tot din stomac. Nu mai era nimic. La știri vorbeau numai despre accident. Colegii mi-au zis: «Domnule Ishikura, nu arătați bine, duceți-vă la spital!» M-am dus la un spital din apropiere. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
diverse treburi mărunte, până când Asahara Shōkō mi-a ordonat să mă ocup de antrenament. Asta însemna meditație și poziția de adulare. Mediatația îmi dădea o oarecare satisfacție, dar nu pot spune că nu era greu. În afară de masă și mersul la toaletă restul zilei stăteam. Trebuia să dormim tot în poziția asta. Studiam un anumit număr de ore și apoi dădeam un test. Un anumit număr de ore făceam exerciții de respirație. Așa decurgeau zilele acolo. Cred că am continuat antrenamentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
beau din sticle de pastic o băutură specială făcută de Aum. Transpiram foarte tare. Prin asta parcă încercau să scoată ceva rău din mine. Normal că nu aveam acces la baie și eram murdar din cap până-n picioare. Nu aveam toaletă, doar o ploscă. Eram aerian și nu puteam gândi. - Bine că n-ați murit. Ar fi fost mai ușor dacă muream, iar atunci chiar îmi doream asta. Vedeți, când omul e pus în astfel de situații, devine foarte puternic. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost grea. Dormeam cam patru ore pe noapte, mai ales în perioada alegerilor - a fost extenuant. Eu mă ocupam de mașina care împăturea. Luam hârtia și dura ceva până aparatul se seta din nou, iar eu fugeam repede, repede la toaletă. Fiecare minut era important. După alegeri nu a mai fost atât de mult de lucru. Eram destul de liberi. La Naminomura era deja mare scandal, dar vremurile erau liniștite pentru noi, cei din editură. Puteam face antrenamente fără probleme. Și maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi părea o închisoare. Camera avea lățimea unui tatami, ușa era închisă și nu avea nici vizor. Ce bine că era iarnă, pentru că vara ar fi fost insuportabil de cald. Ușa era închisă pe dinafară și nu ieșeam decât până la toaletă sau să fac duș. O persoană care s-a mutat după mine în Aum avea grijă de mine și am întrebat-o: «Ce am făcut? Nu înțeleg ce se întâmplă!» Nici un răspuns. Am văzut un maestru pe care îl știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întrebat. «Nu știu ce se întâmplă.» Mi-a spus unde stă și că în seara respectivă voi avea ușa deschisă. Persoana care avea grijă de mine a zis: «Întâlnirile nu sunt permise.» M-am gândit să fug când aveam să merg la toaletă și să caut camera domnului Murai, dar persoana care avea grijă de mine m-a prins, ne-am luptat și mi-a rupt tricoul. A fost groaznic. Dacă m-ar fi dus înapoi, totul s-ar fi sfârșit. Am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rând ușile fiecărui compartiment, căutându-l pe George, dar se pare că nu-l găsise, deoarece s-a întors contrariată. S-a așezat pentru câteva clipe, apoi ne-a întrebat: - Unde a plecat colegul dumneavoastră? - Păi, o fi plecat la toaletă! - zise Mihai. - Nu e la toaletă, că am verificat. Știu eu, fuge de mine! Și nu-nțeleg de ce, doar nu i-am făcut nimic! Dar n-o las eu așa! - zise și ieși din nou în căutarea lui George, care
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe George, dar se pare că nu-l găsise, deoarece s-a întors contrariată. S-a așezat pentru câteva clipe, apoi ne-a întrebat: - Unde a plecat colegul dumneavoastră? - Păi, o fi plecat la toaletă! - zise Mihai. - Nu e la toaletă, că am verificat. Știu eu, fuge de mine! Și nu-nțeleg de ce, doar nu i-am făcut nimic! Dar n-o las eu așa! - zise și ieși din nou în căutarea lui George, care se retrăsese în compartimentul de alături
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
esențiale ca să-și mai aducă aminte în clipa aceea învățătura mea sau poate totul pornea din instinctul ei de a se împotrivi oricărei rugăminți. Tot ca un bărbat, pentru a citi o carte serioasă, renunță la lume, vreme îndelungată, la toaletă, și nu e în stare să clevetească, nu din bunătate, ci pentru că vecinul nu o interesează decât atunci când poate scoate explicații pentru suferințele ei. Am un mare regret că, vorbind de inteligența excepțională a Ioanei, o reduc, punînd-o în funcțiune
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei se arată cu atât mai ridicol, căci vopseala fusese pusă prost, nu ascunde nici o zbârcitură și nu se potrivește cu mâinile și picioarele noduroase de muncă. O cheamă Ileana, și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]