1,745 matches
-
Verde Împărat este Artistul. E maestrul tuturor timpurilor și al tuturor artelor. El cioplește în lemn și în piatră, cântă la pian, la vioară, dar și la fluier, la tulnic sau din frunză, pictează biserici, face blide, căni și oale, toarce, țese și coase ca nimeni altul. Al patrulea, cel mai tânăr dintre fiii lui Verde Împărat, e Grădinarul. El îi întruchipează pe toți cei care au făcut și fac din Țara lui Verde Împărat o adevărată grădină. Se spune despre
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
E o tipă matură, așezată, calmă, demnă, bine dispusă. Are plete lungi, galbene, drepte și cam aspre. Așa e ea. Dar îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar fi dat voie săi iau, drept amintire, o șuviță din pletele ei blonde și lungi. Mă supără doar faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care m-a adus și, luând caii de dârlogi, a plecat. Însoțitorul meu a urcat pe platforma din față și mi-a făcut semn să pornesc tractorul... ― Paidiom - a comandat el când a văzut că motorul tractorului, după câteva pocnete, toarce frumos... Soarele scăpătase spre asfințit. Nu știam dacă vom merge toată noaptea sau ne vom opri la colibele unde am stat noaptea trecută. Tractorul mergea cuminte. Platformele hodorogeau de mama focului. Rusul moțăia... „Ce ar fi săăă?... Nu, nu! Ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nemaipomenit de simplă. După viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un caltaboș, ceva prăjit nu s-o găsi? Io am înclinații normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și dragostea lui pentru mine de a mă realiza ca om cu carte, ce soartă aș fi avut printre copiii și oamenii din generația mea? El a fost pentru mine exact ce fusese mama lui Ion Creangă - în stare să toarcă în furcă, dar să-și vadă băiatul popă. Sfântă și binecuvântată să-i fie memoria! Orice aș spune, nu sunt în stare să-i mulțumesc!! înainte de a părăsi Bârladul, Mariana dorește o întâlnire cu grupul de prieteni, dar în ziua
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
reveni la mașină. Deschise portiera, aruncă haina de ploaie pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
forțelor productive pe tot teritoriul, în creșterea productivității muncii... Partidul lansează provocări care nu mai sînt auzite. Activiștii susțin că vor îndepărta aceste sfidări în măsura în care partidul le va asigura un statut și un nivel de viață. Mașina se pornește și toarce într-o pseudorevoluție care nu este decît un conservatorism. Colaborarea cu puterea și deci aderarea de principiu la proiectul ei este unul din singurele mijloace de a ajunge la un nivel de viață normală. Criza economică, arată Mihai Botez, mi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
avea impresia că ar decădea sau și-ar pierde din valoare. "Grupul de dominație este o comunitate emoțională", arată Weber 454. Șeful și partizanii lui par să se aleagă reciproc. Bunul plac al conducătorului se ascunde în spatele arbitrariului inimii. El toarce firele care-l leagă de oameni. Aceștia îi acordă încrederea și-și pun soarta în mîinile lui, într-o identificare totală. Nici măcar ei nu știu exact de ce o fac. Își justifică această părăsire de sine printr-o hotărîre bine cumpănită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
intră În horă trebuie să joace. (Cine Își asumă riscul unei anumite decizii trebuie să-și asume și eventualele consecințe negative ale ei. Creația populară redă, În mod plastic, acest lucru: „«Mamă, ce Înseamnă să fii măritată?» «Fată, Înseamnă să torci, să naști și să plângi»”.) Cine obligă se obligă. Cine impune cuiva un lucru, o regulă, o cerință are datoria morală de a dovedi că poate el, În primul rând, să facă acel lucru sau să respecte acea cerință.) Dați
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Samson, l-a ademenit pe acesta și l-a fermecat cu nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasmtc " Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o torci prea mult, se rupe. Într-adevăr, este greu de ținut cumpăna Între o glumă nevinovată, menită a crea doar bună dispoziție, și o ironie acidă, făcută cu intenția vădită de a denigra pe cineva. De aceea, Înțelepciunea populară a formulat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
crabii și schelete "de-albaștri delfini"1. Ulciorul, simbol al perfecțiunii motiv existent și în poezia lui Lucian Blaga este înfrumusețat de prezența saturată de mișcări și linii similare torsului feminin: "I-am văzut aseară șoldul ei/ scăpat din cingătoare/ Toarce-l, roată, din căușul palmei mele din ulcioare" ("Cântec de dor"). Unele poeme relatează întâmplări menite să definească o stare sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pillat cântă "Cămara de fructe", în poemul "Dulapul", fără să simțim nostalgia trecerii timpului. Lirismul lui E. Brumaru este alimentat de căutarea inefabilului și de atingerea purului, precum și de efortul de a descoperi tactil, olfactiv și vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
C. Sturzu, în volumul de debut 1, îl refuză ideile și-l ajută atitudinea sentimentală: "Vai, primitiv se-ndrăgostise cerul/ posomorât, prin junglele de ploaie/ și nu știam că osul mă va pierde/ ca-ntr-o legendă veche cu Danae" ("Tors în ploaie"). "Restituirea jocului" ne amintește de jocul arghezian în care sunt invocate construcții rămase memorabile: "acolo șezum și plânsem", "ala bala portocala", dar din poemul "Peste picioare", sensibile rămân doar ultimele versuri: "și-a venit pe vânt o mirare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga și la dreapta./ Apusul soarelui a venit ca o pisică arămie / să-mi toarcă la ureche./ Am ascultat.// Zeițele s-au/ dezgolit și au început să implore./ Carul de foc le trăgea înapoi,/ soarele meu le trăgea înainte./ Întreaga lume se balansa la stânga și la dreapta./ Eu priveam.// Nu moștenesc bogăția părinților,/ ci simplitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este evident tehnică și specializată conform obiectivelor didactice ale textului. Textul B: "Am constat deci că Clarimonde ocupă cu adevărat tot etajul. Ea are trei ferestre, dar întotdeauna stă doar la una din ele, cea din fața mea. Stă acolo și toarce cu un fus vechi și demodat. Bunica mea avea unul la fel; îl moștenise de la o stră-mătușă. Nu știam că se mai folosesc în ziua de azi asemenea fusuri. Cel al lui Clarimonde este totuși o bijuterie fină, albă, probabil
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mea avea unul la fel; îl moștenise de la o stră-mătușă. Nu știam că se mai folosesc în ziua de azi asemenea fusuri. Cel al lui Clarimonde este totuși o bijuterie fină, albă, probabil din fildeș. Și firul pe care-l toarce pare a fi foarte fin. Cît e ziua de lungă lucrează fără răgaz în spatele acelor perdele. Nu se oprește din lucru decît la căderea nopții. Iar noaptea vine repede în acest anotimp cețos și pe stradă aceasta atît de îngustă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin cele două izotopii: cea a umanului (Clarimonde) și cea a animalului (păianjen). b) Aceasta duce la sublinierea importanței asimilării nuanțate explicit: Ai spune că sînt niște piciorușe subțiri de insecte... c) Alegerea lexicală contrastează foarte mult
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca simplu episod. El subliniază rolul important jucat de acestea: "[...] a treia zi după naștere, vin în casă și menesc copilului soarta-i viitoare, bună sau rea, fericită sau nefericită. Ele sunt trei la număr, și adică; cea mare, Ursitoarea, toarce firul vieței; cea mijlocie, Soarta, rostește pățirile noului-născut; iar cea de-a treia, Moartea, rupe ața, și acolo va muri noul născut. Rostirile lor uneori se completează sau se contrazic rămânând în vigoare menirea celei din urmă. Aceea se scrie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nimeni nu le mai aude și se exemplifică cu o întâmplare. Desemnarea unor "ceasuri" sau "zile" faste pentru consemnarea evenimentului de naștere, cu repercusiuni corespondente pentru evoluția următoare a copilului, este și ea prezentă în credințele tradiționale. După ce i-au tors firul vieții, dacă copilul s-a născut într-un ceas bun, prind a cânta un vers foarte frumos și a-i sorti de bine; iar dacă s-a născut într-un ceas rău, încep a cânta un vers duios și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
altă narațiune prezintă cazul copilului care moare pe ghizdurile fântânii. Tatăl aude ursirea, astupă fântâna dar la 16 ani " Băiatul își făcuse loc sub spini și acolo murise." [Pamfile] Tot în Mitologie românească, T. Pamfile consemnează că ursitoarele "fac sau torc firul unui om, care este cotit prin toate locurile pe unde cel venit pe lume va umbla în viața lui, de la ursală până la moarte". Se spune că acel fir îl dă Dumnezeu ursitoarelor, iar acestea îl pun pe pământ, așezând
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mâncat puiul". De această dată, antidotul pregătit, este fierberea unei broaște cu smântână, după care urmează observarea pe furiș a copilului care mănâncă alimentul pregătit apoi pregătirea unei cămăși (după ce mama a luat cânepă de vară, în miezul zilei, a tors, a țesut și a cusut până la miezul nopții) și, mai ales, lovirea copilului cu două nuielușe de alun la al nouălea hotar; țipătul copilului o determină pe mama lui să-i aducă adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în lume. Curăță o fântână, un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se-nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime de vite. Fecioru 1 de împărat bate la tatăl Zinei la poartă; acesta îl primește și-i spune că, dacă el va reuși să scoată inelul din degetul Zinei, o va lua de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și să fi venit la anul, sau la câțiva ani, îl găseai, nu-l lua nimene." Ea a lăsat niște semne peste tot: un inel la o fântână, la alta, o basma ș.a. Femeia s-a apucat de gospodărit (a tors, a țesut) în casa boierului "văduvoi". Eroul pornește în căutarea soției. Găsește pe drum semnele lăsate de femeie, ajunge la boier; după moartea acestuia, averea le rămâne celor doi. Fata se hotărăște să-și viziteze tatăl. Bogăția alaiului care-i
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]