3,898 matches
-
lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
metal sau într-o ladă de lemn, anume meșteșugită, pe suporturi din lemn, aceste bunătățuri sunt coapte la foc măricel, supravegheate continuu să nu ia foc. Doamne, ce gustoase mai sunt!!! Am uitat să amintesc de cârnații afumați și de tobă; sunt bucate pregătite cu grijă de mama și bunica și ne sunt date spre mâncare abia în ziua de Crăciun, după ce ne întoarcem de la Sfânta Liturghie. Credeți că până atunci noi nu mâncăm șorici sau cârnați, proaspăt afumat!? Nicidecum. Complotând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plăceau poveștile ei despre Ninhursag, marea mamă, sau despre Enlil, tatăl primordial. Inventa imnuri grandioase în care oamenii obișnuiți întâlneau zeități și dansau cu toții în ritmul flauturilor și al țiterelor, iar ea cânta cu un glas subțire, înalt, acompaniată de tobele de lut. De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a ordonat el. Și s-a întâmplat așa, nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur și simplu cei doi erau foarte diferiți între ei. Gad era înalt și slab și-i plăcea să cânte la flaut și să bată tobele. Asher era scund și agil, un adevărat gospodar, moștenise priceperea tatălui său la animale. Următoarea sarcină a Leei a adus de asemenea gemeni - Naftali și Issachar. Spre deosebire de ai Zilpei, acești gemeni erau aproape identici, nici mama lor nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erau suficient de fine pentru a stăpânii arta țesutului. Dar pentru că Nanna își iubea fiica, a lăsat-o să încerce. Uttu a coborât mai întâi la răsărit, pe pământurile dinspre Râul Verde, dar femeile de acolo nu și-au lăsat tobele și fluierele ca s-o asculte pe zeiță. Uttu s-a dus apoi înspre sud, dar a nimerit într-o secetă cumplită, iar soarele le luase mințile femeilor. „Nu avem nevoie decât de ploaie”, au spus ele, uitând cum copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scuturat sistra de patru ori și a produs patru sunete complet diferite care i-au trezit pe ascultători și i-au făcut să tacă și să asculte cu atenție. Mai întâi grupul a cântat un cântec ușor din flauturi și tobe, apoi o trompetă singuratică a spus o melodie tristă care le-a făcut pe doamne să ofteze, iar pe bărbați să-și ducă mâinile la gură. Un cântec vechi pentru copii i-a făcut pe toți să zâmbească cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au aplaudat în direcția artiștilor și au ridicat cupele în semn de mulțumire spre Nakht-re pentru acea distracție minunată. După ce aplauzele s-au terminat, cântăreața la sistră a început să cânte, acompaniată doar de instrumentul ei și de o singură tobă. Era un cântec lung, cu multe refrene. Povestea nu era una deosebită: povestea unei iubiri găsite și pierdute - cea mai veche poveste din toate timpurile. Singura poveste. La începutul poveștii, bărbatul răspunde iubirii fetei și cei doi se bucură unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și aglomerată la ora prânzului, punând un picior în fața celuilalt, amestecându-mă cu ceilalți funcționari. Doar că eu nu sunt deloc ca ei. Eu tocmai mi-am păbugit clientul cu cincizeci de milioane de lire. Cincizeci de milioane. E ca tobă care îmi bate încontinuu în cap. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nu înțeleg. Gândul îmi revine întruna în minte. Iar și iar, obsesiv. Cum de nu am văzut... cum de mi-a scăpat... Nici măcar n-am văzut documentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gînd să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lingvistul francez Albert Cuny În 1943. Începând din anii ’60 ai secolului XX, Aaron Dolgopolsky și Vladimir Svitych au aprofundat această teorie. Actualmente, argumentația pentru teoria nostratică este gazduită de un newsletter lingvistic care poartă numele de Mother Tongue. # Lacul Toba, din Indonezia, are o lungime de 100 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri. Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
este gazduită de un newsletter lingvistic care poartă numele de Mother Tongue. # Lacul Toba, din Indonezia, are o lungime de 100 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri. Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la Universitatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e altul?” Mă gândeam la Vela ca la o frumusețe greu de Întrecut. Purta fuste strâmte, colate pe fund. Avea o crupă de cavalerist și un bust trufaș, iar țăcănitul tocurilor ei Înalte, când intra Într‑o cameră, Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela avea buza de sus țeapănă. Am fost Întotdeauna Înclinat să acord buzei de sus o importanță de diagnostic. Dacă există vreo tendință despotică, aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când veneau vopsitorii și tapițerii și ridicau tribuna și se zvonea în oraș și se rostogoleau rulourile de postav roșu... Ați văzut vreodată postav roșu? Și când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum se băteau pentru locuri și cum se cățărau pe acoperișuri și prin balcoane... Și jidanii care aveau ferestrele spre piață... luau bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și tapițerii și ridicau tribuna și se zvonea în oraș și se rostogoleau rulourile de postav roșu... Ați văzut vreodată postav roșu? Și când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum se băteau pentru locuri și cum se cățărau pe acoperișuri și prin balcoane... Și jidanii care aveau ferestrele spre piață... luau bani frumoși, că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cu ce ți-am greșit? Și după ce terminau de cântat, izbucneau în strigăte! Vivat! Vivat guvernatorul! Vivat generalul! Vivat osânditul! Apoi... se făcea liniște... și se auzea... ARTUR (Cu degetul la buze.): Psst! GARDIANUL: Hârști! (Puternic.) Și din nou răpăiau tobele! Și capul osânditului era dus încet, încet... prin oraș... peste case... cu tristețe... se lăsa luna... se închideau ferestrele... și toată lumea... pâș-pâș... în spatele capului... ARTUR (Atent, compătimitor.): Ce trist! Mai vrei o țigară? GARDIANUL: N-ați putea mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zi a lumii! GARDIANUL (Cot.): Grubi! (Către ARTUR.) Să ne luăm rămas bun! Să jurăm că nu ne vom da niciodată uitării! COLONELUL: În fiecare zi... da... (Îl îmbrățișează pe ARTUR.) îi voi pune pe soldații mei să bată din tobe... să sune... Pe lângă mormântul dumneavoastră vor trece bărbați și copii, animale, se vor reculege acolo, va fi loc de pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
univers. Trăiască teatrul total, teatrul absolut, teatrul universal, teatrul unic și perfect, teatrul fundamental, trăiască actorul unic și indivizibil, până la moarte, de mii de ori, încă și încă și încă, din toate puterile noastre, jurăm! TOȚI: Jurăm! (Efuziune; bătăi de tobe, sunete de trompetă, clinchet de pahare etc. etc. etc.; pe această comuniune de voci și gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în bătaia soarelui și a vântului, vânzătorii de ziare, semne ale prezentului care nu trece, stau cu ochii pe lume și totodată practică indiferența la ea. Iar pe bănci risipiți în visare trei pensionari, două perechi de verde și de tobă, rromi în grupuri consumatoare de bomboane agricole, o mamaie, două tușe, un pudel negru, maidanezi, trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Rugăciunea lui a fost dintre cele arhicunoscute, cerând curaj în fața mulțimilor potrivnice. Totuși a existat și ceva ieșit din comun, de care nu mai auzisem până atunci, nici chiar în Germania. Fuehrer-ul negru stătea în fundul încăperii aplecat peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei de Fier a fost scurtă și plictisitoare, iar din punct de vedere educativ atât de nesatisfăcătoare, încât Jones s-a văzut nevoit să-i șoptească: — Majoritatea comuniștilor convinși au sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe mine, m-a prezentat ca pe un om care n-are nevoie de nici o prezentare. Mi-a spus să nu încep încă să vorbesc fiindcă are pentru mine o surpriză. Și chiar că avea. Fuehrer-ul negru și-a lăsat toba, s-a dus la un reostat de lângă comutatorul electric și, în timp ce Jones vorbea, a început să facă treptat luminile tot mai mici. În întunericul care se lăsa, Jones vorbea despre climatul moral și intelectual din America în timpul celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cred destul de mult, și anume că genul de adevăr susținut de Krapptauer va dăinui veșnic, atâta timp cât mai există oameni care să-și asculte sufletul și nu mintea. Am primit un frumos ropot de aplauze din partea ascultătorilor și un bubuit de tobă din partea Fuehrer-ului negru. După aceea m-am dus la toaletă să citesc biletul. Biletul era scris pe o foaie liniată, ruptă dintr-un bloc-notes mic, cu spirală. Iată ce conținea: „Ușa de la magazia de cărbuni neîncuiată. Pleacă imediat. Te aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lui Cangurașu, era agitație și veselie și până să observăm cum a venit tragedia de s-a pus la masa noastră, Macatist plecase la plimbarea de pe urmă. Dă-i pumni, șuturi, zgâlție-l de subsiori, pune-l cu capu-n jos, Tobă Barosanu, de are toate stațiunile de tractoare de pe zonă, l-a luat pe umeri și a început să țopăie cu el, degeaba, evenimentul se săvârșise, Macatist holba ochii la noi și se schimba la față, mai întâi roșu, p-ormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muzica clasică. Am mers odată la un concert unde, din toată orchestra, mi-am fixat atenția pe un singur violoncel. N-am auzit în rest nimic, și resimțeam dureros lipsa unui ritm central, a unei baterii sau măcar a unei tobe care să bubuie din când în când. Dar nici concertele de jazz nu le-am suportat vreodată. În special solo-urile, fie ele de baterie, de chitară, de bas, de vioară sau de orice altceva, iar acum urma să asist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]